Cum ramane cu "barbatul sa-si iubeasca femeia ca pe el insusi"

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Noesisaa

Sigur, sigur, pana la urma tot femeia e vinovata ca e batuta. Sa taca, sa suporte, ca tre sa dea dovada de intelepciune. Dar daca si barbatul ar da dovada de intelepciune vis a vis de gura cea mare a femeii, ce ar fi? Se stie ca in general femeile cu asta raman, vorbesc, vorbesc, vorbesc, dar mai mult nu fac, nimic violent, si ca de multe ori chiar daca le faci macar un pic pe plac sunt nemaipomenit de fericite.

Da, de fapt toate relele se intampla cand nu mai este respect in familie.

Vaaaai, eu nu sunt feminista deloc, dar cand aud prostiile astea cu...barbatul violent, spirit agresiv...si femeia crestina supusa, care fuge prin casa ca o potarniche...in incercarea de a scapa de furtuna masculina, nu pot sa inteleg deloc cum vine asta?!!??

Slava Domnului ca nu se pune problema ca eu sa stau sa vizionez forta distructiva a barbatului, ca eu numai daca aud ceva ce nu-mi convine...o critica acolo...ma transform urgent in furtuna distructiva, nu altfel....

Sotul meu ma mai alinta si " salbaticuta lui tata"...deci e cam clar ca exista doua tipuri de femei: femeia potarniche fugarita si femeia pisica salbatica cu gura mare...asa ca pe mine ma lasa rece sfaturile astea " sa taci, sa fii supusa, si sa fugi din calea lui!"...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de radianca

Desigur este revoltator sa auzi despre violenta domestica, daramite s-o mai si suporti. Exista un singur semn de intrebare, referitor la ''vina'' femeii: oare, cand incepe conflictul dintre cei doi, nu exista un moment in care ''gura'' femeii nu tace, ci provoaca, intarata spiritul aprins al sotului, declansand o furtuna de nestavilit? In orice conflict exista doua parti adverse, intre care se imparte vina. Daca in acel moment cheie, femeia ar da dovada de intelepciune, supunere in sinea ei, toata forta distructiva, violenta a barbatului ei, s-ar atenua foarte mult, si implicit,nu s-ar ajunge la omor!

Un conflict nu ar trebui sa apara din initiativa barbatului violent cu chef de cearta, asta e clar...femeia inteleapta supusa si barbatul nebun autoritar, care e logica?

[lareine]

Departe de mine gandul de a invata pe cineva cum sa traiasca sau sa ma pun de-a curmezisul vreunui parinte duhovnic, dar:

1. Bataia (si violenta in general) este un comportament invatat. Nu ai bate niciodata pe nimeni daca nu ai vedea asta la altii. O mare responsabilitate pentru un comportament violent al unui barbat il au parintii acestuia: tatal sau pentru ca a dat si mama pentru ca nu a ripostat, dand prin asta de inteles copilului ca violenta este o treaba _acceptabila_. Puterea exemplului, daca vreti.
2. Am impresia ca face cumva parte din fondul cultural al poporului nostru (si poate si al altora) sa spunem ca "asa sunt barbatii" si ca, eventual, "a facut ea ceva ca sa o merite", si prin asta continuam sa propasim violenta in familie.
3. Avem in general foarte putine cunostinte despre patologie. Vorbim cu usurinta despre "nebun", dar face cineva ceva pentru acel "nebun"? Daca e intr-adevar "nebun", nu ar trebui sa il vada un medic, cel putin? Nimic nu se poate face fara voia si ajutorul lui Dumnezeu, dar macar sa incercam, pentru ca daca adoptam pozitia ghiocelului nu facem decat sa intarim comportamentele nedorite. El o sa ajunga la concluzia ca e permis, functioneaza si ca in momentele alea e in control desavarsit si ca are drept de viata si de moarte asupra femeii. Nu e chiar asa.


Si avem o responsabilitate fata de copii, care sub nici o forma nu trebuie sa invete ca bataia este acceptabila, ca este o solutie la ceva (nu solutioneaza _nimic_) pentru ne facem direct vinovati de felul in care isi vor trata partenerele, colegii etc. Atat de multe greseli facem cu copiii sau DE FATZA CU EI, din generatie in generatie, si pe urma ne miram ca ajung alienati si agresivi. Nu facem decat sa culegem roadele pe care le semanam.

[axios]

În prealabil postat de sarra21

E trist ca o fata de 23 de ani (un caz real) sa se duca la preot si sa-i spuna ca sotul o bate, o injura si preotul sa o indemne sa indure, sa se roage dar sa nu-l parasesca, pentru ca mai apoi...peste o sapt. (în Saptamana mare) acesta sa o omoare in fata fetitei de 3 ani. Probabil canonul femeii s-a implinit in acest fel.

nu stiu cat te-ar mangaia acest lucru dar... acea fata cu siguranta este alaturi de ingeri, fiind mantuita prin ascultarea fata de duhovnic si prin mucenicia suferita. iar aceasta este rasplata ei tinand cont ca si-a castigat locul cel bun pentru viata vesnica, singura care conteaza.
si, pe langa ea, poate s-au mai mantuit si altii din familia ei. nu stim socoteala lui Dumnezeu. dar aceasta e speranta care ne face sa mergem si sa luptam pana la capat. altfel am ramane doar cu deznadejdea si am muri in fiecare zi, sufocandu-ne cu intrebari retorice... sa nu uitam ca suntem crestini si credem in viata vesnica si in mantuire.

nu e in regula ca unii/ele barbati/femei uita ca sunt copii ai lui Dumnezeu si se transforma in animale. dar ma doare cand vad ca, mai ales femeile, desi au semne clare ca vor suferi unele ca acestea de mai sus, se duc exact ca moliile in flacara. si nu sunt capabil de intelegere fata de acest lucru. se intorc mereu acolo unde au fost tratate ca niste carpe desi au alternativa, refuzand baieti buni dar, in viziunea lor, neinteresanti. parca sunt drogate. pe acele femei, iertati-ma, dar nu le pot intelege. si am avut zeci de exemple sub ochii mei. speranta desarta ca ii vor putea schimba si incapatanarea lor e de-a dreptul nociva. si daca asa isi astern, cum sa ne asteptam sa doarma linistite? se distrug pe sine, ii nefericesc si pe bietii parinti care, poate, n-au atins-o niciodata in viata lor nici cu o pana, iar acum isi vad fata plina de vanatai sau cu inima zdrobita.
femeia e o enigma. din pacate, uneori devin enigme si pentru ele insele.
e doar un aspect al acestei probleme si nu o generalizare.

din acest punct de vedere, in general, o casnicie intre oameni credinciosi e in avantaj. pentru ca au un arbitru care pune ordine si echilibru in viata de familie. iar acest arbitru este duhovnicul.
e greu cand pe front lupta numai unul singur. de aceea, daca nu sunteti siguri ca puteti lupta, nu va inhamati la un car pe care nu-l puteti trage de unul singur. chiar daca este frumos sau frumoasa sau are nu stiu ce virtuti. nu cu asta se intretine o familie... si cand e prea tarziu si incepeti sa strigati dupa ajutor... s-ar putea sa nu va mai poata ajuta nimeni.

nu trebuie sa judecam pe nimeni. si cred ca sunt demne de toata compasiunea persoanele care au de tras de pe urma partenerului de viata. nu putem decat sa ne rugam pentru ei ca Dumnezeu sa le intareasca credinta si sa le dea putere de lupta si gand bun atunci cand iau decizii.
Doamne ajuta!

[Rodica50]

În prealabil postat de sarra21

Buna tuturor,

sunt noua pe acest forum si as vrea sa va impartasesc si voua uimirea si revolta ce ma cuprinde cand citesc mesaje de genul "cand sotul te bate, tu te pune in genunchi si te roaga" sau "femeia trebuie sa indure chinul pana la capat pentru ca asa se mantuieste". Imi dau lacrimile si ma gandesc de ce Dzeu cel bun si care inseamna iubire ar vorbi prin gura preotilor duhovnici asa, indemnand femeia ( cea fragila, iubitoare, mama, sotie, prietena, cea care nu doarme noptile veghind la capul copilului etc) sa se dezumanizeze in asa hal langa un barbat care o transforma in carpa de sters picioarele. Inteleg ca Dzeu ne indeamna sa iertam dar una este sa ierti si alta este sa permiti, sa tolerezi un comportament care de cele mai multe ori duce la dezastre sufletesti, care o face pe femeie sa nu se mai respecte, sa nu se mai aprecieze, sa nu se mai poata bucura de copii, de viata in general.
E trist ca o fata de 23 de ani (un caz real) sa se duca la preot si sa-i spuna ca sotul o bate, o injura si preotul sa o indemne sa indure, sa se roage dar sa nu-l parasesca, pentru ca mai apoi...peste o sapt. (în Saptamana mare) acesta sa o omoare in fata fetitei de 3 ani. Probabil canonul femeii s-a implinit in acest fel.
Ce parere aveti? Ce poate face biserica, preotii pentru a nu incuraja violenta in familie? Cand si barbatul va ajunge sa respecte cuvantul Domnului si sa fie in stare sa-si iubesca femeia ca pe el insusi?

Vina o poarta familia din care provine persoana- vorba romaneasca"Aschia nu sare departe de trunchi" spune multe. Apoi mai este si grupul de prieteni, de colegi, care se lauda cu asemenea "performante" penibile si decazute, josnice.Nu sunt de acord ca o femeie sau un barbat sa indure umilinte pe care le poate evita, atunci cand ele se repeta la nesfarsit.

[Elesya]

Rodica50
Vina o poarta familia din care provine persoana- vorba romaneasca"Aschia nu sare departe de trunchi" spune multe.


Draga mea iti dau 2 exemple...si tragi singura concluzia si daca nu-ti place ce scriu , te las sa-mi dai bataitza, pt nu stiu dc dar chiar te admir , cu toate ca uneori ne incontram...
Deci....Ana , o prietena de-a mamei , fata de preot , cu viata exemplara s-a casatorit cu profesor de matematici al carui tata era un medic de renume pe atunci...Ana s-a facut medic pediatru si s-a casatorit cu un barbat care era avocat , culmea din familie de preoti(tatal) iar mama Prof, univ....bine educat, chipurile bland , bun credincios....Au avut doi copii...INSA...dupa niste ani , sotul anei , un animal a inceput sa o bata intre doua rugaciuni...Zicea ca e posedata...si ca asa o "vindeca''....Stii care e finalul povestii? Fiica ei cea mare n-a suportat si s-a sinucis...In jurnalul pe care il tinea , stii ce scrisese? :Cum dintr-un tata atat de credincios...si o mama credincioasa a putut iesi un monstru fanatic precum tatal meu?"

Un medic eminent din urbea mea(A) , cunoscut pt credinta lui , blandetea si intelepciunea lui, are doi baieti...Unul a devenit tot medic..celalalt ...asasin....

Deci...cum e cu aschia?

[Rodica50]

În prealabil postat de Elesya

Rodica50
Vina o poarta familia din care provine persoana- vorba romaneasca"Aschia nu sare departe de trunchi" spune multe.


Draga mea iti dau 2 exemple...si tragi singura concluzia si daca nu-ti place ce scriu , te las sa-mi dai bataitza, pt nu stiu dc dar chiar te admir , cu toate ca uneori ne incontram...
Deci....Ana , o prietena de-a mamei , fata de preot , cu viata exemplara s-a casatorit cu profesor de matematici al carui tata era un medic de renume pe atunci...Ana s-a facut medic pediatru si s-a casatorit cu un barbat care era avocat , culmea din familie de preoti(tatal) iar mama Prof, univ....bine educat, chipurile bland , bun credincios....Au avut doi copii...INSA...dupa niste ani , sotul anei , un animal a inceput sa o bata intre doua rugaciuni...Zicea ca e posedata...si ca asa o "vindeca''....Stii care e finalul povestii? Fiica ei cea mare n-a suportat si s-a sinucis...In jurnalul pe care il tinea , stii ce scrisese? :Cum dintr-un tata atat de credincios...si o mama credincioasa a putut iesi un monstru fanatic precum tatal meu?"

Un medic eminent din urbea mea(A) , cunoscut pt credinta lui , blandetea si intelepciunea lui, are doi baieti...Unul a devenit tot medic..celalalt ...asasin....

Deci...cum e cu aschia?

Dramele in familie o reprezinta indepartarea de Dumnezeu, sau chiar mai grav- absenta lui Dumnezeu.Sigur ca exista situatii si situatii- dar ceea ce am sustinut are suport - in marea majoritate, obiceiurile din familie sunt perpetuate- bune sau rele.

[heaven]

În prealabil postat de Elesya

Rodica50
Vina o poarta familia din care provine persoana- vorba romaneasca"Aschia nu sare departe de trunchi" spune multe.


Draga mea iti dau 2 exemple...si tragi singura concluzia si daca nu-ti place ce scriu , te las sa-mi dai bataitza, pt nu stiu dc dar chiar te admir , cu toate ca uneori ne incontram...
Deci....Ana , o prietena de-a mamei , fata de preot , cu viata exemplara s-a casatorit cu profesor de matematici al carui tata era un medic de renume pe atunci...Ana s-a facut medic pediatru si s-a casatorit cu un barbat care era avocat , culmea din familie de preoti(tatal) iar mama Prof, univ....bine educat, chipurile bland , bun credincios....Au avut doi copii...INSA...dupa niste ani , sotul anei , un animal a inceput sa o bata intre doua rugaciuni...Zicea ca e posedata...si ca asa o "vindeca''....Stii care e finalul povestii? Fiica ei cea mare n-a suportat si s-a sinucis...In jurnalul pe care il tinea , stii ce scrisese? :Cum dintr-un tata atat de credincios...si o mama credincioasa a putut iesi un monstru fanatic precum tatal meu?"

Un medic eminent din urbea mea(A) , cunoscut pt credinta lui , blandetea si intelepciunea lui, are doi baieti...Unul a devenit tot medic..celalalt ...asasin....

Deci...cum e cu aschia?

Ereditatea are si ea o importanta pe drumul devenirii omului,a constructiei personalitatii sale,insa doar in masura in care exista un factor activator,in rest poate ramane latenta o viata intreaga.
O importanta decisiva o au si alte doua elemente:mediul si educatia.
Noi nu stim cum a fost copilaria "monstrului fanatic",insa nu uitati ca de multe ori "pe afara-i vopsit gardul,inauntru leopardul"!
Adica,nu putem sti dincolo de aparenta de parinti credinciosi si bine educati,cum au actionat acesti oameni in educatia copilului lor.
Nu poti trage concluzii rezumand totul la ceea ce este in prezent,pentru ca sunt sigura ca daca s-ar sapa in dedesubturile existentei ambelor cazuri alte lucruri ar iesi la iveala.
Trist este ca se ajunge la astfel de drame si nu de putine ori am vazut cum o religie prost inteleasa este paravan pentru problemele interioare ale unor persoane,care la randul lor ajung sa isi mutileze copiii,sotia etc,motivele lor fiind evident foarte bine intentionate si de "esenta spirituala"!
Tot ce pot spune este sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva si sa ne tina mintea vigilenta si sufletul deschis,pentru ca diavolul este un mare predicator al tuturor religiilor,un mare moralist,insa scopurile pentru care o face vin din tenebre si nu din Lumina,pentru ca el este maestrul manipularilor,distorsionarilor si a lumii inversate!