Ce parere aveti despre divort?

[MariS_]

În prealabil postat de lacrimi

Se poate sa ia dreptate... Noi ne-am intalnit in Anglia, cu 9 ani in urma... Ne-am logodit la Biserica (partea cu verighetele), dar dat fiind faptul ca nu cunosteam nici o pereche care sa fie cunanti religios si sa ne poata cununa si pe noi, ca nasi, am trait in pacat pana in 2004, cand ne-am cunoscut cu o familie din Vaslui si i-am rugat sa ne cunune... Si apoi, cu nasii astia ai nostri nu prea am avut mare contact. Cred ca nu i-am vazut de vreo 2-3 ani. Noi credeam si inainte in Dumnezeu si cred ca aveam o viata crestina (sau poate ma insel), dar cred ca faptul ca Biserica era departe, mai mergeam duminica, tot timpul era super aglomerat... Ce e drept ne mai spovedeam de Paste, dar cam atat... Duhovnic nu am avut. Eu cel putin aveam in Romania si de cate ori aveam ocazia mergeam la el si ma spovedeam si vorbeam cu el..., dar sotul meu nu stiu sa fi avut vreun duhovnic. Poate ca ai dreptate. Am plecat cu stangul de la inceput si poate de asta Dumnezeu ne da o lectie... Oricum eu ii multumesc pentru asta si sper sa ma ajute si sa-mi dea putere sa merg mai departe si... poate cine stie? Rugaciunile mele il vor aduce odata inapoi...
Doamne Ajuta

Lacrimi draga, eu sunt nevrednic sa-ti dau sfaturi, dar calc pe inima
si incerc cateva. Tu alege doar pe cele pe care le consideri bune.
1. Sa ai un duhovnic la care sa mergi cel putin o data pe saptamana.
2. El trebuie sa stie ca daca el merge la adunare ai si tu dreptul la un
duhovnic. Ii amintesti ca a fost de acord sa va respectati credinta.
3. Nu incercati sa va influentati reciproc in credinta. Evitati subiectul.
4. Daca incearca sa te converteasca spune-i doar atat: cine tradeaza
o data, va mai trada. E suficient, va intelege.
5. Pune bani deoparte pentru copii, spunele copiilor sa stie si ei si,
poate, ei, copiii, il vor determina si pe el sa puna bani pentru ei.
6. Cand e acasa si ai treaba, cheama unul din copii sa te ajute, chiar
daca ii faci tot tu treaba, dar poate se simte si se va oferi el sa te
ajute in locul copiilor.
7. Iti faci datoria de mama, in primul rand, si in functie de "ajutorul"
lui il poti rasplati cu mai multa afectiune.
Dumnezeu sa-ti ajute si iarta-ma daca nu le gasesti bune.

[lacrimi]

În prealabil postat de MariS_

Lacrimi draga, eu sunt nevrednic sa-ti dau sfaturi, dar calc pe inima
si incerc cateva. Tu alege doar pe cele pe care le consideri bune.
1. Sa ai un duhovnic la care sa mergi cel putin o data pe saptamana.
2. El trebuie sa stie ca daca el merge la adunare ai si tu dreptul la un
duhovnic. Ii amintesti ca a fost de acord sa va respectati credinta.
3. Nu incercati sa va influentati reciproc in credinta. Evitati subiectul.
4. Daca incearca sa te converteasca spune-i doar atat: cine tradeaza
o data, va mai trada. E suficient, va intelege.
5. Pune bani deoparte pentru copii, spunele copiilor sa stie si ei si,
poate, ei, copiii, il vor determina si pe el sa puna bani pentru ei.
6. Cand e acasa si ai treaba, cheama unul din copii sa te ajute, chiar
daca ii faci tot tu treaba, dar poate se simte si se va oferi el sa te
ajute in locul copiilor.
7. Iti faci datoria de mama, in primul rand, si in functie de "ajutorul"
lui il poti rasplati cu mai multa afectiune.
Dumnezeu sa-ti ajute si iarta-ma daca nu le gasesti bune.

Multumesc tare mult pentru sfaturi. Sfaturile tale le consider tare bune si am sa incerc sa le pun in practica, daca nu toate macar o parte din ele... Si sper sa ma ajute Bunul Dumnezeu si sa-mi dea putere sa merg mai departe si sa tac mai mult in fata lui, desi mi-e greu... Daca m-ar jigni pe mine, nu ar fi nici o problema, pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu il voi ierta... Dar cand ii aud hula impotriva Sfintei Cruci, a Sfintilor Parinti, impotriva Maicii Domnului si ura in tot ceea ce tine de ortodoxie, mi-e greu sa tac... Mi-e frica ca Dumnezeu nu-l va ierta pentru toate astea. Nu stiu daca m-am exprimat destul de concret si daca m-am facut inteleasa...

[lore86]

si mie mi teama ca de nu se va pocai de toate aceste rautati, bine nu-i va fi.e mare pacat sa hulesti cele sfinte. mai bine sa ignori decat sa le vb de rau.
si eu cred ca mersul la adunarea de"frati" l-a pervertit.am mai auzit de astfel de cazuri, care dupa ce au inceput sa mearga acolo au inceput sa defaime Biserica ortodoxa, sf cruce, pe Maica Domnului.

pr cleopa spunea:rabdare, rabdare, rabdare"-asta era sfatul lui.
bine e sa il urmeze cine poate.
dar, de multe ori si rabdarea noastra are limite si ne cam iesim din fire.
Important e chiar daca ne suparam sa nu spunem vb grele. la suparare spunem vb multe si grele pe care le regretam ulterior.

[MariS_]

În prealabil postat de lacrimi

Multumesc tare mult pentru sfaturi. Sfaturile tale le consider tare bune si am sa incerc sa le pun in practica, daca nu toate macar o parte din ele... Si sper sa ma ajute Bunul Dumnezeu si sa-mi dea putere sa merg mai departe si sa tac mai mult in fata lui, desi mi-e greu... Daca m-ar jigni pe mine, nu ar fi nici o problema, pentru ca stiu ca mai devreme sau mai tarziu il voi ierta... Dar cand ii aud hula impotriva Sfintei Cruci, a Sfintilor Parinti, impotriva Maicii Domnului si ura in tot ceea ce tine de ortodoxie, mi-e greu sa tac... Mi-e frica ca Dumnezeu nu-l va ierta pentru toate astea. Nu stiu daca m-am exprimat destul de concret si daca m-am facut inteleasa...

Stiu si te inteleg. E cumplit de greu. Cere ajutorul Lui Hristos in acele
momente. Roaga-te in gand si roaga-te si pentru el sa-L ierte "ca nu
stie ce spune". Mergi la copii in acele momente. Nu te va deranja ca
sa nu-i supere si pe ei.
Stiu ca e usor sa dai sfaturi si greu, foarte greu sa le pui in practica.
Iarta-ma daca am spus ceva ce nu trebuie. Domnul sa-ti rasplateasca
rabdarea si sa-ti aduca pacea in familie! Doamne ajuta!

[anamaria.lupu]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

nu este normal sa iti pui viata in pericol langa un om care te bate,de dragul credintei.Dumnezeu daca spune sa iertam de 70 de ori cate sapte,nu inseamna ca trebuie sa induri,ci sa ierti cu sufletul ,dar sa iti vezi de viata mai departe.
ce stiu eu este ca ai voie sa divortezi daca sotul este alcoolic sau adulterin.Dar sunt sigura ca si daca este violent! sa ramai cu un om care te trateaza ca pe un animal inferior,este un gest sinucigas,intrucat dintr-o bataie crunta se poate muri.
si cine spune ca dupa o palma,nu vor veni si suturi? Dumnezeu sa ocroteasca femeile impotriva violentelor !

[Alexandru Gr]

Pt lacrimi, nu stiu daca ti-ai rezolvat problema si te cred ca nu e usor ceea ce se intampla, sper ca Dumnezeu v-a ajutat sa pastrati familia care este mai importanta decat toate discutiile religioase nascatoare de conflicte si razboaie sangeroase. Vad ca aproape de un an nu ai mai postat aici, dar in caz daca ar putea sa te ajute scriu si eu ceva aici, oricum e o problema care prezinta interes si daca ar putea influenta pe cineva spre bine cred ca merita efortul. Daca gresesc cu ceva Dumnezeu sa ma ierte. Ceea ce facea sotul este o urmare a constientizarii faptului ca are un rol de preot de oficiat in casa, e ceva dat de la Dumnezeu pentru toti barbatii nu doar pentru cei penticostali. Oricum penticostalii sunt cunoscuti ca buni familisti si nu ca sectanti care lupta impotriva ei. Desi rezultatele, cum scrii tu nu sunt de admirat sunt facute din intentii bune. Asta este, majoritatea prostiilor omenesti se nasc din intentii bune. Daca esti la Londra sigur ai auzit. The road to hell is paved with good intentions. Ma alatur sfaturilor date de alte persoane care te au sfatuit sa ai rabdare , dragoste si intelegere. Lui incearca sai explici ca prima sa datorie fata de Dumnezeu este de sufletele celor din familie, care se castiga prin dragoste si nu prin spargerea icoanelor si discutarea valorilor ortodoxe iar apoi pentru altele. De banii cheltuiti pentru biserica sa nu-ti para rau. Acestia nu se pierd, mai bine sa mearga pentru Domnul decat pe altceva, daca cei din biserica penticostala cauta sa profite personal din credinta lui v-or avea rasplata pentru aceasta. Va doresc fericire si dragoste in familie. Ceea ce urmeaza ar fi niste idei despre familie care nu stiu cat ar putea sa fie folositoare.

Problema e unde ne aflam si ce este familia. Si cred ca domnul Isus, apostolul Pavel si in primul rand Creatorul si Tatal nostru au stiut ce au scris si de ce ne-au dat un cuvant CLAR si SIMPLU care sa ne calauzeasca in relatiile familiale (desi unii prefera sa interpeteze si sa vada ceea ce le convine lor).

1. TOTI ne aflam intr-o lume plina de pacat, ispite, care este in general ostila familiei, o lume care este condusa de cel care nu trebuie amintit si despre existenta caruia fiecare crestin este
constient.

2. Pe acest teren ostil, dusmanos Domnului ia fiinta cea mai de baza si veche unitate a Domnului - Familia. O uniune intre doua fiinte pe care Domnul le-a inzestrat cu multe daruri si calitati divine, care chiar il fac pe om sa semene cu El.

3. Fiecare intelege familia in felul sau, insa ea este o unitate militara a Domnului care trebuie sa lupte pentru el pe un teren al inamicului Sau. Ei lupta pentru cauza Domnului in inimile si sufletele copiilor care apar in aceste familii. Acesta e obiectivul numarul unu al familiei, castigarea inimilor si sufletelor copiilor sai pentru Domnul. Deoarece este un obiectiv greu si important este si primul. Acelasi lucru fata de altii este important, dar situatia din propria familie este pe locul intai, chiar si in indicatiile pentru preotie date de apostolul Pavel, rolul jucat de candidatii la preotie in propriile familii ocupa un loc important. Pentru realizarea acestuia la indemana sunt puse multe arme puternice, care cu putina experienta si multa dorinta si dragoste pot fi manuite de oricine,
acestea ar fi: ascultarea, rabdarea, puterea propriului exemplu, harnicia, onestitatea, intelepciunea, intelegerea, lasarea de sine. Iar pentru cei care au nevoie de un manual pentru folosirea acestora exista cuvantul Domnului si exemplul dat de Mantutorul Nostru Isus Hristos.

4. Orice militar stie ca chiar si o unitate mare si dotata fara comandant in scurt timp se demoralizeaza si
se destrama si treptat se reduce la membrii din care este compusa. Cauza principala care duce la destramarea unei unitati militare in timp de lupta este pierderea/dezertarea (tradarea) comandantului. Anihilarea si destramarea unei unitati militare este obiectivul numarul unu al inamicului. Un comandant adevarat are o sarcina foarte responsabila si grea. El trebuie sa deie dovada de curaj, sa mentina moralul si sa-i uneasca pe toti in jurul sau si a cauzei pentru care lupta, sa ieie decizii importante, sa aiba grija despre aprovizionarea si viata supusilor sai. Din aceasta cauza disciplina in orice unitate militara este foarte importanta. Un comandant intelept cu o unitate ascultatoare poate realiza mari succese. Chiar si un comandant mai putin inzestrat poate inregistra succese datorita trupelor sale disciplinate pe cand un comandant de talia lui Napoleon nu reuseste nimic cu o unitate care nu-l ia in seama. Orice unitate e o echipa, precum si o echipa de fotbal desi nu are arme are in frunte un capitan.

5. Acuma cine in familie trebuie sa fie capitanul? E un subiect important si lupta pentru aceasta se duce de multa vreme. In natura problema aceasta nu apare, toate fiind programate se executa fara
discutii, desi si acolo exista alegeri, votul castigator apartinand celui mai puternic. Insa nicaieri in lumea animala (sau chiar pe Animal Planet) nu s-a vazut lupta pentru suprematie sa se duca intre membrii unei familii de sexe diferite. Fiecare isi joaca rolul dat de Dumnezeu. Ne-ar parea ciudat ca boul sa se lupte cu vaca pentru controlul asupra viteilor si ca parintii taurilor sa intervina in aceasta lupta. Privita din acest punct de vedere luptele pentru conducere in
familie par o nebunie pur omeneasca egala cu alte nebunii din cauza carora suferim pe acest teren condus de cel care s-a razvratit in fata Domnului.

5. Intr-o unitate comandantul nu este votat de gradele inferioare, este numit de un for mai suprem, este acceptat ca fiind asa si ordinele sale nu se discuta. In cazul unor abuzuri si abateri,
comportamentul sau este supus curtii martiale si el poate fi executat. Deci este o persoana care la randul sau este supusa, dar care printr-o autoritate superioara este investit cu putere si
responsabilitate. Daca in armata comandantii trebuie acceptati asa cum sunt, fetele pot alege viitorul sau comandant din toate punctele de vedere (fizic, material, psihologic etc) sau pot sa respinga ideea unei casatorii si supuneri in totalitate.

6. Pe cine Dumnezeu l-a investit cu rolul de comandant in familie se vede CLAR in cuvantul Domnului, si este clar cui trebuie sa se supuie si in fata carei curti v-a trebui sa deie socoteala pentru abuzuri. Daca nu ar fi clar este evident si din diferentele psihologice care exista dintre baieti si fete, care sunt vizbile de la o varsta destul de frageda. Un barbat "sub papuc" poate starni compatimire pe cand o sotie ascultatoare pe care sotul se poate baza oricand a starnit si
v-a starni multa admiratie, mai putin in randul luptatoarelor cu tot ce este feminin (adica a feministelor). Sotul care se simte frustrat "sub papuc" se simte asa deoarece Dumnezeu l-a creat pentru un alt rol si l-a inzestrat cu unele calitati care trebuiau sa se afirme in viata sa.

7. Are dreptul sotia sa-si asume rolul de comandant? Fiind urmatoarea in grad in cazul dezertarii sotului din familie altcineva inafara de ea nu poate face acest lucru. Are ea dreptul ea sa-si
asume acest rol in cazul unui sot caruia ii pasa de familie si de ea folosindu-se de sprijinul socrilor si diferitelor pretexte? Cred ca nu, e un caz de razvratire care ulterior v-a servi drept exemplu pentru o alta razvratire, a copiilor fata de
autoritatea sa. Are sotul drept sa dezerteze din familie? Nu. In armata pentru aceasta exista curtea martiala. Cum ar trebui de procedat in cazul unei familii in care sotul nu corespunde
cerintelor unui comandant? Nimeni nu-i perfect, si orice sotie (chiar si una supusa unor idei feministe) isi doreste un sot care sa fie un barbat adevarat, si cand apare unul femeile se lupta pentru el din toata puterea pentru ca e o specie rara si din ce in ce tot mai tare pe calea de disparitie. Insa este cert ca daca casatoriile ar fi privite ca intemeierea unei echipe pe viata in care jucatorii au rolul si calitati date din nastere de Dumnezeu pentru realizarea unor scopuri
frumoase dar grele atunci multe ar fi diferite. Dar asa noi si copiii nostri trebuie sa platim pretul scump al razvratirii si neascultarii fata de cerintele Lui. Acest model de familie in care sotia a ascultat de sot iar el a avut grija de ea si de copii a functionat mult timp si v-a
functiona, altele v-or sfarsi prin divort, razvratirea copiilor si alte implicatii.

[lacrimi]

În prealabil postat de Alexandru Gr

Pt lacrimi, nu stiu daca ti-ai rezolvat problema si te cred ca nu e usor ceea ce se intampla, sper ca Dumnezeu v-a ajutat sa pastrati familia care este mai importanta decat toate discutiile religioase nascatoare de conflicte si razboaie sangeroase. Vad ca aproape de un an nu ai mai postat aici, dar in caz daca ar putea sa te ajute scriu si eu ceva aici, oricum e o problema care prezinta interes si daca ar putea influenta pe cineva spre bine cred ca merita efortul. Daca gresesc cu ceva Dumnezeu sa ma ierte. Ceea ce facea sotul este o urmare a constientizarii faptului ca are un rol de preot de oficiat in casa, e ceva dat de la Dumnezeu pentru toti barbatii nu doar pentru cei penticostali. Oricum penticostalii sunt cunoscuti ca buni familisti si nu ca sectanti care lupta impotriva ei. Desi rezultatele, cum scrii tu nu sunt de admirat sunt facute din intentii bune. Asta este, majoritatea prostiilor omenesti se nasc din intentii bune. Daca esti la Londra sigur ai auzit. The road to hell is paved with good intentions. Ma alatur sfaturilor date de alte persoane care te au sfatuit sa ai rabdare , dragoste si intelegere. Lui incearca sai explici ca prima sa datorie fata de Dumnezeu este de sufletele celor din familie, care se castiga prin dragoste si nu prin spargerea icoanelor si discutarea valorilor ortodoxe iar apoi pentru altele. De banii cheltuiti pentru biserica sa nu-ti para rau. Acestia nu se pierd, mai bine sa mearga pentru Domnul decat pe altceva, daca cei din biserica penticostala cauta sa profite personal din credinta lui v-or avea rasplata pentru aceasta. Va doresc fericire si dragoste in familie. Ceea ce urmeaza ar fi niste idei despre familie care nu stiu cat ar putea sa fie folositoare.

Problema e unde ne aflam si ce este familia. Si cred ca domnul Isus, apostolul Pavel si in primul rand Creatorul si Tatal nostru au stiut ce au scris si de ce ne-au dat un cuvant CLAR si SIMPLU care sa ne calauzeasca in relatiile familiale (desi unii prefera sa interpeteze si sa vada ceea ce le convine lor).

1. TOTI ne aflam intr-o lume plina de pacat, ispite, care este in general ostila familiei, o lume care este condusa de cel care nu trebuie amintit si despre existenta caruia fiecare crestin este
constient.

2. Pe acest teren ostil, dusmanos Domnului ia fiinta cea mai de baza si veche unitate a Domnului - Familia. O uniune intre doua fiinte pe care Domnul le-a inzestrat cu multe daruri si calitati divine, care chiar il fac pe om sa semene cu El.

3. Fiecare intelege familia in felul sau, insa ea este o unitate militara a Domnului care trebuie sa lupte pentru el pe un teren al inamicului Sau. Ei lupta pentru cauza Domnului in inimile si sufletele copiilor care apar in aceste familii. Acesta e obiectivul numarul unu al familiei, castigarea inimilor si sufletelor copiilor sai pentru Domnul. Deoarece este un obiectiv greu si important este si primul. Acelasi lucru fata de altii este important, dar situatia din propria familie este pe locul intai, chiar si in indicatiile pentru preotie date de apostolul Pavel, rolul jucat de candidatii la preotie in propriile familii ocupa un loc important. Pentru realizarea acestuia la indemana sunt puse multe arme puternice, care cu putina experienta si multa dorinta si dragoste pot fi manuite de oricine,
acestea ar fi: ascultarea, rabdarea, puterea propriului exemplu, harnicia, onestitatea, intelepciunea, intelegerea, lasarea de sine. Iar pentru cei care au nevoie de un manual pentru folosirea acestora exista cuvantul Domnului si exemplul dat de Mantutorul Nostru Isus Hristos.

4. Orice militar stie ca chiar si o unitate mare si dotata fara comandant in scurt timp se demoralizeaza si
se destrama si treptat se reduce la membrii din care este compusa. Cauza principala care duce la destramarea unei unitati militare in timp de lupta este pierderea/dezertarea (tradarea) comandantului. Anihilarea si destramarea unei unitati militare este obiectivul numarul unu al inamicului. Un comandant adevarat are o sarcina foarte responsabila si grea. El trebuie sa deie dovada de curaj, sa mentina moralul si sa-i uneasca pe toti in jurul sau si a cauzei pentru care lupta, sa ieie decizii importante, sa aiba grija despre aprovizionarea si viata supusilor sai. Din aceasta cauza disciplina in orice unitate militara este foarte importanta. Un comandant intelept cu o unitate ascultatoare poate realiza mari succese. Chiar si un comandant mai putin inzestrat poate inregistra succese datorita trupelor sale disciplinate pe cand un comandant de talia lui Napoleon nu reuseste nimic cu o unitate care nu-l ia in seama. Orice unitate e o echipa, precum si o echipa de fotbal desi nu are arme are in frunte un capitan.

5. Acuma cine in familie trebuie sa fie capitanul? E un subiect important si lupta pentru aceasta se duce de multa vreme. In natura problema aceasta nu apare, toate fiind programate se executa fara
discutii, desi si acolo exista alegeri, votul castigator apartinand celui mai puternic. Insa nicaieri in lumea animala (sau chiar pe Animal Planet) nu s-a vazut lupta pentru suprematie sa se duca intre membrii unei familii de sexe diferite. Fiecare isi joaca rolul dat de Dumnezeu. Ne-ar parea ciudat ca boul sa se lupte cu vaca pentru controlul asupra viteilor si ca parintii taurilor sa intervina in aceasta lupta. Privita din acest punct de vedere luptele pentru conducere in
familie par o nebunie pur omeneasca egala cu alte nebunii din cauza carora suferim pe acest teren condus de cel care s-a razvratit in fata Domnului.

5. Intr-o unitate comandantul nu este votat de gradele inferioare, este numit de un for mai suprem, este acceptat ca fiind asa si ordinele sale nu se discuta. In cazul unor abuzuri si abateri,
comportamentul sau este supus curtii martiale si el poate fi executat. Deci este o persoana care la randul sau este supusa, dar care printr-o autoritate superioara este investit cu putere si
responsabilitate. Daca in armata comandantii trebuie acceptati asa cum sunt, fetele pot alege viitorul sau comandant din toate punctele de vedere (fizic, material, psihologic etc) sau pot sa respinga ideea unei casatorii si supuneri in totalitate.

6. Pe cine Dumnezeu l-a investit cu rolul de comandant in familie se vede CLAR in cuvantul Domnului, si este clar cui trebuie sa se supuie si in fata carei curti v-a trebui sa deie socoteala pentru abuzuri. Daca nu ar fi clar este evident si din diferentele psihologice care exista dintre baieti si fete, care sunt vizbile de la o varsta destul de frageda. Un barbat "sub papuc" poate starni compatimire pe cand o sotie ascultatoare pe care sotul se poate baza oricand a starnit si
v-a starni multa admiratie, mai putin in randul luptatoarelor cu tot ce este feminin (adica a feministelor). Sotul care se simte frustrat "sub papuc" se simte asa deoarece Dumnezeu l-a creat pentru un alt rol si l-a inzestrat cu unele calitati care trebuiau sa se afirme in viata sa.

7. Are dreptul sotia sa-si asume rolul de comandant? Fiind urmatoarea in grad in cazul dezertarii sotului din familie altcineva inafara de ea nu poate face acest lucru. Are ea dreptul ea sa-si
asume acest rol in cazul unui sot caruia ii pasa de familie si de ea folosindu-se de sprijinul socrilor si diferitelor pretexte? Cred ca nu, e un caz de razvratire care ulterior v-a servi drept exemplu pentru o alta razvratire, a copiilor fata de
autoritatea sa. Are sotul drept sa dezerteze din familie? Nu. In armata pentru aceasta exista curtea martiala. Cum ar trebui de procedat in cazul unei familii in care sotul nu corespunde
cerintelor unui comandant? Nimeni nu-i perfect, si orice sotie (chiar si una supusa unor idei feministe) isi doreste un sot care sa fie un barbat adevarat, si cand apare unul femeile se lupta pentru el din toata puterea pentru ca e o specie rara si din ce in ce tot mai tare pe calea de disparitie. Insa este cert ca daca casatoriile ar fi privite ca intemeierea unei echipe pe viata in care jucatorii au rolul si calitati date din nastere de Dumnezeu pentru realizarea unor scopuri
frumoase dar grele atunci multe ar fi diferite. Dar asa noi si copiii nostri trebuie sa platim pretul scump al razvratirii si neascultarii fata de cerintele Lui. Acest model de familie in care sotia a ascultat de sot iar el a avut grija de ea si de copii a functionat mult timp si v-a
functiona, altele v-or sfarsi prin divort, razvratirea copiilor si alte implicatii.

Iti multumesc pentru sfaturi... Nu am mai postat pe forum, dar intru mereu si citesc ce-i mai interesant... Nu am mai postat, pentru ca simteam ca ajung sa spun lucruri urate si sa jignesc oameni... E simplu de judecat, insa nimeni nu este in pielea mea, sa stie cum e...

Nu am divortat pentru ca religia si Biserica mea si in primul rand Dumnezeu si Stapana mea ma sprijina sa-mi duc crucea, cat mai demn cu putinta....

Doamne ajuta

[Elesya]

În prealabil postat de lacrimi

Sfanta Scriptura spune ca "ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta"... Deci, crestineste, nu avem voie sa ne despartim de persoana cu care ne-am cununat, decat numai in caz de adulter.
Cum vedeti voi asta? Credeti ca orice ar fi, doi oameni, sot si sotie, trebuie sa ramana impreuna, daca nu este vorba de adulter? Chiar daca exista batai, jigniri si o viata petrecuta numai in lacrimi?... Chiar daca in loc de iubire, ajungi sa simti pentru persoana de langa tine indiferenta sau poate mai mult?...

Exista instante in care parintele duhovnic isi da acceptul ca sa poti divorta. Eu l-am primit de la duhovnicul meu , care imi cunostea si jumatatea, chit ca nu o spovedea...

[lacrimi]

În prealabil postat de Elesya

Exista instante in care parintele duhovnic isi da acceptul ca sa poti divorta. Eu l-am primit de la duhovnicul meu , care imi cunostea si jumatatea, chit ca nu o spovedea...

Nu cred ca Dumnezeu M-a pus la asa o mare incercare, pentru ca eu sa divortez... Cred ca este mult mai mult de atat... Dar, numai Dumnezeu stie

Duhovnicul meu mi-a zis ca orice ar fi nu trebuie sa divortez

[ionut12]

In ziua de azi divortul e normal
vai de noi
nu stiu cati stiti dar crestineste dupa ce te desparti nu e bine s ate recasat.
Avorturile divorturile duc la destramarea familiei si nu se mai fac copii ca
inainte. Acu lumea cauta ceu lumesc
daca maj familiii;orar avea duhovnic nu armai fi asa