Tutunul

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de modele

Nu cred ca din cauza pretului ridicat se fumeaza mai putin deoarece raportat la salariile lor tutunul pare mai ieftin ca in Romania. Am fost uimita sa cunosc multe familii de aici fara loc de munca, in somaj dar care isi permit sa traiasca muuult mai bine decat o familie din Romania in care ambii soti lucreaza.

Ai dreptate...asa este.

Oricum la un salariu de pana in 2000 E( deci 2000 un salariu umflat bine) pentru studenti care mai stau si cu chirie, sau studenti angajati cu jumatate de norma...cred ca e cam mult sa isi permita sa cheltuiasca 12-13 euro pe tigari zilnic, ma refer cel putin la acei tineri pe care i-am cunoscut in acea imprejurare, si chiar si daca nu ar fi fumat 2-3 pachete fiecare in parte, aveau si iarba( care nu cred ca e tocmai ieftina ca braga)...

Si sa zicem ca 20 de euro pentru 3 pachete/zi...parca este iarasi cam mult chiar si pentru cei cu salarii medii si nu chiar mari

[Evreulcelales]

În prealabil postat de Marius22

Dependenta de tutun este o patima. In lupta cu patimile nu cred ca trebuie sa vorbim de destepti sau prosti, ci de invingatori sau invinsi. Ceea ce face diferenta intre ei este "venirea in fire": primii o dobandesc, pe cand ceilalti nu o afla sau poate nici nu o cauta vreodata.

Eu vad altfel lucrurile: daca stiu ca parintii, sotia sau copilul, isi doresc ca eu sa ma las de fumat, iar eu nu o fac, inseamna ca nu-i iubesc indeajuns. Problema dependentei de tutun, deci, nu se rezuma doar la faptul ca aceasta ne afecteaza sanatatea trupeasca. Dependenta de tutun evidentiaza mai ales putinatatea sau lipsa iubirii fata de cei de langa noi.

Marius,asculta-ma: Am fumat zeci de ani si am ajuns la trei pachete de Parliament lung pe zi. O noapte m`am trezit si nu am putut respira, Ca si cum cineva mi-a acoperit nasul si gura cu mana lui. Groaznic. A doua zi m-am dus la doctor de caile respiratiei. Am primit doctorii si am hotarat sa nu mai fumez. Trei zile am suferit. Incet-incet am simtit nevoia sa fumez mai putin.Problema nu a fost sa nu mai fumez ci sa nu ma intorc sa fumez. Am rezplvat problema asta asa ca m-am jurat ca nu mai ma ating nu de tigara si nu de pachet de tigari, parca ar fispurcate. Tin fata deacuma 20 de ani si ma simt foarte bine .fara tigari si fara fumul lor. In familia mea, numai eu am fumat.Nu nevasta si nu copii.

[Marius22]

Stiu, ai dreptate. Mesajul meu a fost scris nu din perspectiva fumatorului ci din cea a nefumatorului. De fapt, a fost scris din perspectiva unui fiu, care isi face griji pentru sanatatea tatalui sau. Din familia mea, tata este singurul care fumeaza si o face de ani buni. Toti ceilalti am incercat, intr-un fel sau altul, sa-l convingem sa se lase de acest viciu, insa, fara sorti de izbanda. Momentan, este peste puterile lui. De aceea, in loc sa ma mai rog de el, am ales sa ma rog mai mult lui Dumnezeu deoarece, la El toate sunt cu putinta.

[anna21]

Nu stiu unde am citit ca cine fumeaza "tamaiaza" dracii.
Mi s-a parut foarte sugestiv, cred ca daca un crestin fumator ar avea aceasta imagine in minte, ar fuma mai putin.

[Irina-Magdalena]

În prealabil postat de Marius22

Dependenta de tutun este o patima. In lupta cu patimile nu cred ca trebuie sa vorbim de destepti sau prosti, ci de invingatori sau invinsi. Ceea ce face diferenta intre ei este "venirea in fire": primii o dobandesc, pe cand ceilalti nu o afla sau poate nici nu o cauta vreodata.

Eu vad altfel lucrurile: daca stiu ca parintii, sotia sau copilul, isi doresc ca eu sa ma las de fumat, iar eu nu o fac, inseamna ca nu-i iubesc indeajuns. Problema dependentei de tutun, deci, nu se rezuma doar la faptul ca aceasta ne afecteaza sanatatea trupeasca. Dependenta de tutun evidentiaza mai ales putinatatea sau lipsa iubirii fata de cei de langa noi.

Ai dreptate cand spui ca fumatul (si nu tutunul in sine) e o patima. Dar multi suntem munciti de patimi. Fericiti cei care constientizeaza macar asta si incearca sa scape. Oare lupta cu ele asta inseamna, ca iubim sau ca nu iubim? Tu spui ca luptand cu patima inseamna ca-i iubesti pe cei dragi, nu lupti nu-i vorba de iubire. Dar si invers functioneaza: cat iubesc cei de langa tine (si aici nu ma refer la tine ci generic la cel dependent) ca sa te ajute sa invingi?

Ar trebui sa-l iubim pe Domnul si Viata, ca si creatie a LUI, sa ne iubim intr-adevar foarte mult aproapele, ca sa nu cadem in prapastia dependentei, dar uite ca unii nu pot. Cei care nu fumeaza ii inteleg greu pe fumatori. Adica nu pricep exact natura bataliei pe care o poarta cu "demonul". De ce spun asta: tatal meu a decedat recent. A fumat si a baut toata viata. Il vedeam ca isi face singur rau dar din pacate n-am facut mare lucru sa-l ajut sa se lase. Mama a incercat dar el nu voia. In orice caz, acum ma gandesc: eu cat l-am iubit daca nu l-am ajutat? Nu l-am iubit, nu l-am inteles.. nu shtiu care e exact pacatul dar a fost..

Dependenta e un lucru de care in general nu poti scapa singur. Ceea ce poti face ca dependent e sa constientizezi ca ai o problema, dar de aici pana la a scapa de adictie, oricare ar fi ea, e cale lunga si grea. Fara ajutor de la aproapele (preot sau simplu om) e aproape imposibil. Vorbesc de adevarata dependenta, nu de o inclinatie sau de un obicei prost.

Si mai e un aspect: in adictie nu se poate invinge efectiv, e vorba numai de o lupta sustinuta sa nu cazi din nou.

Sa-mi fie iertata indrazneala de a parea atotstiutoare, evident nu sunt.

[Marius22]

În prealabil postat de Irina-Magdalena

Ai dreptate cand spui ca fumatul (si nu tutunul in sine) e o patima. Dar multi suntem munciti de patimi. Fericiti cei care constientizeaza macar asta si incearca sa scape. Oare lupta cu ele asta inseamna, ca iubim sau ca nu iubim? Tu spui ca luptand cu patima inseamna ca-i iubesti pe cei dragi, nu lupti nu-i vorba de iubire. Dar si invers functioneaza: cat iubesc cei de langa tine (si aici nu ma refer la tine ci generic la cel dependent) ca sa te ajute sa invingi?

Ar trebui sa-l iubim pe Domnul si Viata, ca si creatie a LUI, sa ne iubim intr-adevar foarte mult aproapele, ca sa nu cadem in prapastia dependentei, dar uite ca unii nu pot. Cei care nu fumeaza ii inteleg greu pe fumatori. Adica nu pricep exact natura bataliei pe care o poarta cu "demonul". De ce spun asta: tatal meu a decedat recent. A fumat si a baut toata viata. Il vedeam ca isi face singur rau dar din pacate n-am facut mare lucru sa-l ajut sa se lase. Mama a incercat dar el nu voia. In orice caz, acum ma gandesc: eu cat l-am iubit daca nu l-am ajutat? Nu l-am iubit, nu l-am inteles.. nu shtiu care e exact pacatul dar a fost..

Dependenta e un lucru de care in general nu poti scapa singur. Ceea ce poti face ca dependent e sa constientizezi ca ai o problema, dar de aici pana la a scapa de adictie, oricare ar fi ea, e cale lunga si grea. Fara ajutor de la aproapele (preot sau simplu om) e aproape imposibil. Vorbesc de adevarata dependenta, nu de o inclinatie sau de un obicei prost.

Si mai e un aspect: in adictie nu se poate invinge efectiv, e vorba numai de o lupta sustinuta sa nu cazi din nou.

Sa-mi fie iertata indrazneala de a parea atotstiutoare, evident nu sunt.

Subscriu la cele scrise. De cele mai multe ori suntem aspri fata de patimile celor de langa noi si foarte ingaduitori cu cele ale noastre. Alta data, suntem nepasatori si fata de unele si fata de celelalte. Este si acesta un semn, al departarii de Dumnezeu si de semeni, al caderii din adevarata iubire.

[umilul]

Citeam intr-un rebus iarba ...necuratului = tutun. Oricum bine nu face asa ca mai bine fara. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit!!