Libertatea crestinilor

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Este adevarat, dar este numai o parte a adevarului despre libertatea crestina:

2 Corinteni 3,17: 17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

Adica libertatea noastra este conditionata de prezenta Duhului Sfant in noi. F clar, as zice.
Esti plina de Duh Sfant?
Eu nu.

Galateni 5, 13-14: Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Un alt fel de a spune sa te lepezi pe sine.
Eu nu am facut asta.
Nici nu-mi iubesc aproapele mai mult decat pe mine.
Ba ma iubesc pe mine ff mult (ma rasfat in fiecae zi in multe feluri: de cand ma trezesc, pana seara doar confortul meu il caut).
Nu vreau sa judec pe nimeni, dar.. sa vina in fata cel care poate spune ca iubeste pe ceilalti ca pe sine insusi. Asta este masura sfintilor! Ei sunt liberi, da.
Noi suntem robi, inca. Robi ai propriilor patimi si a iubirii de sine.

Iacov 2, 12-13: Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni cari au sa fie judecati de o lege a slobozeniei: caci judecata este fara mila pentru celce n'a avut mila; dar mila biruieste judecata.

Bun, tu ai mila?
Mila de ceilalti?
Eu nu am nici macar mila de mine.. si stiu ce ma asteapta.

A-i urma lui Dumnezeu inseamna a trai evanghelia cu adevarat. Pirma etapa este ca macar sa incercam.

Evident ca incercam. Si eu incerc.
Este suficient?
Eu sunt o mama aspra.. is spun copilului: fa aia! El, saracul, raspunde: "o sa incerc".
"Ce-i aceea "o sa incerc"? Faci sau nu faci?" Mda. Asa vorbesc cu el.
Cu mine sunt ingaduitoare: incerc sa tin post, incerc sa iubesc aproapele etc.
Tot incerc si ma mangai cu asta.

Asta nu este libertate, Fani. Vorbesti de iubire, mila etc. Dar le ai?
Libertatea este doar din viata intru Hristos.

[costel]

Sunt lucruri pe care omul nu trebuie sa le faca, pentru ca prin savrasirea lor isi pierde libertatea, devine un rob al patimilor. Sfantul Apostol Pavel spune: "Toate imi sunt ingaduite", "dar nu toate imi sunt de folos..., dar nu toate zidesc..., dar nu ma voi lasa stapanit de ceva (1 Corinteni 6,12; 10,23). Pacat ca omul nu-si mai da seama ca prin libertate, isi poate pierde libertatea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Sunt lucruri pe care omul nu trebuie sa le faca, pentru ca prin savrasirea lor isi pierde libertatea, devine un rob al patimilor. Stiu, vor veni multi si vor spune ca daca nu fac anumite lucruri, inseamna ca nu sunt cu adevarat liberi. Dar nu-i asa. Sfantul Apostol Pavel spune: "Toate imi sunt ingaduite", "dar nu toate imi sunt de folos..., dar nu toate zidesc..., dar nu ma voi lasa stapanit de ceva (1 Corinteni 6,12; 10,23). Pacat ca omul nu-si mai da seama ca prin libertate, isi poate pierde libertatea.

Da, asa este Costele ! Cele spuse de Sf. Apostol Pavel , sunt atat de adevarate si mai ales actuale ca nici cand. Simplu si la obiect ! ! !

[Lavrentiu]

Iata un mic citat din Vladimir Lossky, care imi place foarte mult, despre acest subiect, din Introducere in teologia ortodoxa:

"O fiinţă personală este capabilă să iubească pe cineva mai mult decât propria sa fire, mai mult decât propria sa viaţă. Persoana, adică chipul lui Dumnezeu în om, este, prin urmare, libertatea omului faţă de propria sa natură, „faptul de a fi eliberat de necesitate şi de a nu fi supus stăpânirii naturii, ci capabil de a hotărî liber” (Sfântul Grigorie de Nyssa). Adeseori, omul acţionează sub impulsuri naturale. El e condiţionat de temperamentul, de caracterul, de ereditatea sa, de ambianţa cosmică sau psiho-socială, de însăşi istoricitatea sa. Însă adevărul omului depăşeşte orice condiţionare, iar demnitatea sa constă în a fi în stare să se elibereze de propria natură, dar nu prin irosire sau prin abandonare în voia ei, aidoma înţeleptului antic sau oriental, ci transfigurând-o în Dumnezeu.

Ţinta libertăţii, după cum explică Sfântul Grigorie de Nazianz, este ca binele să aparţină cu adevărat celui care îl alege. Dumnezeu nu doreşte ca el să rămână în posesia binelui pe care El l-a creat. El aşteaptă din partea omului ceva mai mult decât o participare oarbă, pe de-a-ntregul naturală. El doreşte ca omul să-şi asume în mod conştient propria natură, să o stăpânească în mod liber ca pe o natură bună, să descopere, cu recunoştinţă, în viaţă şi în univers darurile iubirii divine."

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Fani71

1 Petru 2, 16: 16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

Pentru un ateu acest verset poate aparea ca un paradox. Daca te schimbi din rob al pacatului in rob al Lui Dumnezeu, adica al Binelui, nu inseamna acest lucru o negare a libertatii?

Ca un prim comentariu propriu, cred ca insasi schimbarea din starea implicita de rau in starea de bine care se face numai si numai de bunavoie este o exprimare personala a libertatii de a alege intre moarte si viata, intre propunerea Lui Hristos de a trai asemenea Lui si propunerea celui rau de a exista negandu-L pe Dumnezeu.

[Fani71]

Libertatea nu inseamna a face ceea ce vrei, fara sa tii seama de ceilalti si de Dumnezeu.
Adevarata libertate a fost cea a lui Adam in rai, inainte de cadere, cand era in comuniune cu Dumnezeu. Iesind liber din aceasta relatie de dragoste cu El, in mod paradoxal, a devenit mai putin liber, pentru ca s-a robit propriei persoane.
Hristos ne face din nou liberi, dar, la fel ca in cazul botezului, nu in mod magic, automat. Trebuie sa asumam si noi aceasta libertate, sa o 'lucram'.

Sa luam exemplu unor oameni care se iubesc: ei vor face fiecare ce ii face placere celuilalt, ce ii face bine, ce il bucura, in mod liber, nu pentru ca s-ar simti obligati sau dintr-o ascultare exterioara.
De altfel ascultarea conjugala in acest fel trebuie inteleasa, ca fiind rezultatul direct al dragostei.

[Marius22]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pentru un ateu acest verset poate aparea ca un paradox. Daca te schimbi din rob al pacatului in rob al Lui Dumnezeu, adica al Binelui, nu inseamna acest lucru o negare a libertatii?

Ca un prim comentariu propriu, cred ca insasi schimbarea din starea implicita de rau in starea de bine care se face numai si numai de bunavoie este o exprimare personala a libertatii de a alege intre moarte si viata, intre propunerea Lui Hristos de a trai asemenea Lui si propunerea celui rau de a exista negandu-L pe Dumnezeu.

Existential, toti suntem robi ai lui Dumnezeu. Prin dragostea Sa am fost adusi la existenta, si, prin acest fapt, Dumnezeu ne robeste pentru vesnicie. Nu putem exista prin noi insine, ci numai in relatie cu El.

Daca in intelesul curent, calitatea de rob, presupune intr-o masura mai mica sau mai mare, anularea libertatii, in relatia Dumnezeu-om, paradoxal, omul ca rob al lui Dumnezeu are o libertate neingradita.

Slujind diavolului si patimilor nu facem nimic altceva decat sa ne pierdem adevarata libertate, ajungand sa slujim fapturii, in locul Creatorului.

Numai Dumnezeu este garantul libertatii absolute. Prin urmare, Dumnezeu este primul si singurul Domn, caruia, trebuie sa-i slujim. Cu El avem partasie atunci cand, in mod liber, savarsim binele.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Marius22

Existential, toti suntem robi ai lui Dumnezeu. Prin dragostea Sa am fost adusi la existenta, si, prin acest fapt, Dumnezeu ne robeste pentru vesnicie. Nu putem exista prin noi insine, ci numai in relatie cu El.

Potrivit acestui rationament, si ingerii cazuti sunt robii Lui Dumnezeu - ceea ce este fals.

Eu cred ca expresia "rob al Lui Dumnezeu" nu inseamna "sclavul Lui", ci "cel care urmeaza voii Lui prin voia sa libera".

[geo.nektarios]

Decât LIBER și în păcat, mai bine ROB dar în Hristos!!!

Libertatea nu este tot una cu libertinajul! Libertatea nu este decat ROBIE in Hristos! De aceea avem poruncile ca noi singuri nu stim sa ne indreptam catre El, caci si in gradina Raiului fiind omul, tot nu a ascultat de Dumnezeu! Astfel „ingradit” de porunci, esti LIBER in Hristos! Asa cum a zis famenul etiopian catre Sf.Filip: ”cum voi intelege oare de nu ma calauzi cineva?” Asa sunt poruncile lui Hristos: calauzitoare catre El, PACEA, LIBERTATEA SI DEPLINA BUCURIE VESNICA!!!
Libertatea este sa iti alegi drumul cu Hristos sau fara El. Dar iti asumi responsabilitatile! Vom da seama pt toate faptele noastre, chiar si pt cele tainuite din inima nostra, chiar si pt orice cuvant desert rostit!

Atat timp cat esti departe de PACAT, esti ROBUL LUI HRISTOS, dar in acelasi timp LIBER IN HRISTOS!!!

[Marius22]

În prealabil postat de geo.nektarios

Decât LIBER și în păcat, mai bine ROB dar în Hristos!!!

Libertatea nu este decat ROBIE in Hristos!

Frumos spus. Imi vin in minte cuvintele lui Petre Tutea care spunea: "Robeste-ma, Doamne, ca sa ma simt liber."