Este nevoie de intermediari intre noi si Hristos sau este suficienta credinta in El?

În prealabil postat de maria-luisa

Este nevoie de intermediari intre noi si Hristos sau este suficienta credinta in El?

Atata timp cat intermediarul nu pretinde a lua locul lui Cristos nu este absolut nici o problema. Sunt indivizi in lumea asta care pretind ca sunt trimisi de la Dumnezeu, ba inca unii pacalesc pe unii spunand ca sunt Cristos si nu putini sunt cei care cad in plasa. Oare cine ar putea intelege de unul singur Scripturile, ce ne-am face fara cei pe care Domnul i-a ales sa aduca pe altii la credinta prin marturia si viata lor traita cu Dumnezeu?

Cineva spunea pe topic ca oamenii fug de biserica si asa este pentru ca cei mai multi vin avand asteptari foarte mari crezand ca le vor fi rezolvate problemele, ca vor gasi aici numai oameni sfinti, fara sa inteleaga ca biserica este locul unde toti vin cu poverile lor, este locul unde Dumnezeu il "trateaza" pe fiecare de "boala" lui

[maria-luisa]

În prealabil postat de almaris

Atata timp cat intermediarul nu pretinde a lua locul lui Cristos nu este absolut nici o problema. Sunt indivizi in lumea asta care pretind ca sunt trimisi de la Dumnezeu, ba inca unii pacalesc pe unii spunand ca sunt Cristos si nu putini sunt cei care cad in plasa. Oare cine ar putea intelege de unul singur Scripturile, ce ne-am face fara cei pe care Domnul i-a ales sa aduca pe altii la credinta prin marturia si viata lor traita cu Dumnezeu?

Cineva spunea pe topic ca oamenii fug de biserica si asa este pentru ca cei mai multi vin avand asteptari foarte mari crezand ca le vor fi rezolvate problemele, ca vor gasi aici numai oameni sfinti, fara sa inteleaga ca biserica este locul unde toti vin cu poverile lor, este locul unde Dumnezeu il "trateaza" pe fiecare de "boala" lui

Stiu importanta parintilor si ca ei au o raspundere foarte mare in fata lui Dumnezeu pentru toate sufletele pe care le au in grija. Ei fac treba lor, pun omul in legatura cu Dumnezeu, il indruma cand e ratacit, dat nu pot baga in om credinta cu forta. Poate ca din nou am o impresie gresita crezand ca sunt multi care mergand la biserica si implinind ritualurile, cred ca au implinit toata treaba si nu se mai preocupa prea mult de relatia cu Dumnezeu care trebuie sa fie constanta in viata lor. Oricum, nu e treaba mea sa judec aceste lucruri, doar am observat si simteam nevoia sa lamuresc si cu voi.

[andrei_im]

ai dreptate, lucrurile acestea sunt o realitate. vedem si in evanghelii ca asa faceau fariseii si carturarii. pastrau legea doar cu buzele, dar cu faptele erau departe. asa fac multi oameni, asa facem si noi de fiecare daca cand ne lasam robiti da pacate si patimi. Pretindem ca suntem crestini si uite ce facem...

[AlinB]

În prealabil postat de maria-luisa

Stiu importanta parintilor si ca ei au o raspundere foarte mare in fata lui Dumnezeu pentru toate sufletele pe care le au in grija. Ei fac treba lor, pun omul in legatura cu Dumnezeu, il indruma cand e ratacit, dat nu pot baga in om credinta cu forta. Poate ca din nou am o impresie gresita crezand ca sunt multi care mergand la biserica si implinind ritualurile, cred ca au implinit toata treaba si nu se mai preocupa prea mult de relatia cu Dumnezeu care trebuie sa fie constanta in viata lor. Oricum, nu e treaba mea sa judec aceste lucruri, doar am observat si simteam nevoia sa lamuresc si cu voi.

Exista diverse trepte ale credintei si fiecare o abordeaza dupa cum are inima..
Sunt unii care au nevoie doar de un zeu, cineva sa le poarte noroc si sa aiba grija de nevoil lor + ceva confort psihologic.

Nu stiu daca asta e doar vina lor sau si a lumii in care traiesc si nu le ofera o alta perspectiva mai profunda a credintei pe care o practica totusi, chiar si asa superficial.

În prealabil postat de maria-luisa

dar nu am spus ca nu e nevoie de Maica Domnului, e chiar foarte bine, e Maica noastra, a tuturor.Vorbeam doar ca relatia nostra cu Hristos e directa, ca El nu e departe, ci in noi il avem si cu noi este mereu...
daca as incepe sa ma gandesc ca El e undeva departe, mie mi-ar fi foarte greu...dar stiu ca e aproape si ca nu ne lasa, nici cand ne indepartam...

Pai uite care e treaba, atata timp cat relatia cu Hristos este una cvasi-strict "psihologica", adica bazata pe anumite concepte rationale (Dumnezeu este aproape/departe, este cam la distanta asta..) si nu avem o cunoastere/apropiere sufleteasca, prin Har, de El, noi tatonam.

Adica avem nevoie pe de o parte sa credem ca ne e aproape, indiferent ce, pe de alta parte trebuie sa incercam sa nu depasim masura si sa cadem la cealalta extrema, adica sa ne permitem orice crezand asta.

Insa atunci cand exista o apropiere in Har, distanta se masura f. exact si in coformitate cu realitatea.
Pacatuim - il simtim departe, pentru ca pacatul ne desparte.
Avem o viata dreapta cat de cat - simtim nadejde si indrazneala in rugaciune.

Desigur, chiar si cand pacatuim, important este sa nu ajungem la ultima treapta, deznadejdea insa cum ziceam exista si riscul unei increderi nesabuite care este chiar opusul ei si pacat in sine..

[AlinB]

În prealabil postat de maria-luisa

Este nevoie de intermediari intre noi si Hristos sau este suficienta credinta in El?

De obicei protestantii pun problema asa atunci cand vor sa insinueze ca preotul este un intermediar intre credincios si Dumnezu, sau sfintii sunt, vezi Doamne, motiv de poticneala in "relatia personala cu Isus".

Si ca, desigur, credinta puternica pe care o ai frunzarind Biblia este suficienta, faptele irelevante iar pastorul care ia locul preotului nu mai este un intermediar ci doar un soi de ajutor a credinciosului devenit sfant peste noapte si care astfel nu mai are nevoie de "intermediari", ca deja este egal cu sfintii daca nu peste, si chiar deja are loc rezervat la dreapta Domnului.

[onicutl]

În prealabil postat de AlinB

De obicei protestantii pun problema asa atunci cand vor sa insinueze ca preotul este un intermediar intre credincios si Dumnezu, sau sfintii sunt, vezi Doamne, motiv de poticneala in "relatia personala cu Isus".

Si ca, desigur, credinta puternica pe care o ai frunzarind Biblia este suficienta, faptele irelevante iar pastorul care ia locul preotului nu mai este un intermediar ci doar un soi de ajutor a credinciosului devenit sfant peste noapte si care astfel nu mai are nevoie de "intermediari", ca deja este egal cu sfintii daca nu peste, si chiar deja are loc rezervat la dreapta Domnului.

AlinB ai intuit bine!!!!
Maria Luisa P. nu crede in impartasanie, sfinti, Maica Domnului, puterea data de Dumnezeu preotilor .Afirm asta deoarece o cunosc, si stiu din ce grupare face parte...dar, si din mesajele ei, daca citesti cu atentie se intelege acest lucru. Probabil posteaza pe acest forum pentru a convinge cat mai multi oameni.
Deci fratilor, aveti grija!fiecare e liber sa creada ce vrea...Dumnezeu ne a lasat acest drept,insa pe mine ma deranjeaza diverse persoane care vor sa ne bage sambure de indoiala in suflete...ATENTIE, sa nu ne ratacim!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de onicutl

AlinB ai intuit bine!!!!
Maria Luisa P. nu crede in impartasanie, sfinti, Maica Domnului, puterea data de Dumnezeu preotilor .Afirm asta deoarece o cunosc, si stiu din ce grupare face parte...dar, si din mesajele ei, daca citesti cu atentie se intelege acest lucru. Probabil posteaza pe acest forum pentru a convinge cat mai multi oameni.
Deci fratilor, aveti grija!fiecare e liber sa creada ce vrea...Dumnezeu ne a lasat acest drept,insa pe mine ma deranjeaza diverse persoane care vor sa ne bage sambure de indoiala in suflete...ATENTIE, sa nu ne ratacim!

Iti dai seama ca absolut toti cei care i-au raspuns si-au dat seama din modul cum a formulat intrebarea ce e cu ea...dar au raspuns atat de frumos si de intelept, pentru a o aduce pe calea cea dreapta.

Doamne ajuta!

[sophia]

Da, sigur, trebuie sa ne pastram credinta, dar intrebari avem voie sa ne punem, indiferent de confesiune si credinta.
Nu cred ca poate fi nimeni atat de perfect in credinta.
Mai ieri citeam undeva ca acela care nu intreaba (si cerceteaza) inseamna ca nu fiinteaza (in credinta), nu actioneaza.

Si eu imi pun asemenea intrebari, fara a renunta la credinta mea. Totusi indoilei si intrebari am.
Revenind la subiect, mie mi se pare ca se tinde mult sa se anuleze comunicarea directa a omului cu Dumnezeu. Nu ma refer aici la intermediari din ceruri (Sf. Fecioara, sfinti, etc.).
Nici nu stiu daca la asta se referea intrebarea. Eu ma refer la intermediarii de pe pamant.
S-a ajuns ca valoarea individului si a rugaciunii sale private sa nu mai aiba nici o valoare. Numai preotul duhovnicul si comunitatea trebuie sa fie si sa lucreze in numele individului.
Asta nu mi se pare corect, pentru ca la sfarsit, in fata lui Dumnezeu, tot singuri suntem, fara preotul sau comunitatea alaturi.
N-avem voie sa facem nimic singuri, totul este o taina, in spatele altarului si etc., ne rugam numai cu totii la slujba. Daca ne rugam numai acasa, ca asa simtim (macar la un moment dat), ca nu putem merge in lume, la biserica, este pacat si este rau.
La asta ma refer eu.
Iar preotul este tot om pana la urma. Pana la urma ajungem si noi precum catolicii si spunem ca cei din ierarhia bisericeasca sunt sfinti. Si asa har special au, marii duhovnici sunt sfinti toti, arhiereul este stapanul nostru, etc.
Trebuie sa avem grija putin.

[16111967]

sunt tot felul de presupuneri dar in Acatistul Domnului Isus Hristos scrie asa <Stapana,care ai nascut pe Isus Dumnezeu,roaga-L pentru noi netrebnicii robii tai,Preacurata,ca sa ne izbavim de munci cu rugaciunile tale,noi cei intinati,ceea ce esti fara de intinaciune,primind intru tine slava cea de-a pururea>binenteles ca mai sunt si sfintii.Din ceea ce am invatat de la biserica rugaciunile catre Domnul Nostru Isus Hristos se fac prin MAICA DOMNULUI SI SFINTII>poate se gaseste cineva care este in masura sa explice aceasta intrebare.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

S-a ajuns ca valoarea individului si a rugaciunii sale private sa nu mai aiba nici o valoare. Numai preotul duhovnicul si comunitatea trebuie sa fie si sa lucreze in numele individului.

S-a ajuns unde? S-a ajuns cum?

Asta nu mi se pare corect, pentru ca la sfarsit, in fata lui Dumnezeu, tot singuri suntem, fara preotul sau comunitatea alaturi.

Depinde ...
Daca pentru tine preotul si comunitatea sunt o carja si nu o scara..s-ar putea sa fie o problema la un moment dat.

N-avem voie sa facem nimic singuri, totul este o taina, in spatele altarului si etc., ne rugam numai cu totii la slujba.

Ia te uita! Dar de rugaciunea particulara ai auzit? Dar de post? Asta cine te ajuta sa-l tii?

Te deranjeaza ca exista altarul? Atunci poftim la mesa catolica.

Daca ne rugam numai acasa, ca asa simtim (macar la un moment dat), ca nu putem merge in lume, la biserica, este pacat si este rau.

Asa simti..din ce motive? Da, se poate sa fie rau. Char nu vad ce ar fi bun in astfel de "sentimente".

Iar preotul este tot om pana la urma. Pana la urma ajungem si noi precum catolicii si spunem ca cei din ierarhia bisericeasca sunt sfinti.

Nu sunt sfinti (depinde de nevointa personala) ci sunt sfintiti (adica pusi intr-o slujba si investiti cu un anumit har pentru a o oficia).

Si asa har special au, marii duhovnici sunt sfinti toti, arhiereul este stapanul nostru, etc.
Trebuie sa avem grija putin.

Pai cred ca tu ar trebui sa ai cea mai mare grija.
Nu stiu cine iti sunt vecinii, dar se recunosc destul de bine amprentele gandirii protestante in afirmatiile tale.