Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

Sophia, nu stiu daca sa ma amuz sau ma simt jignita (ca dai a intelege ca relatiile trupesti cunoscute de mine ar fi necurate, anormale, perverse.. din moment ce eu nu m-as apropia de Sf. Impartasanie fara post.)
(sau sa plang? poate asta ar fi atitudinea potrivita)
Cred ca au fost suficiente explicatii despre ce si de ce etc...

Mie mi se pare fenomenal cum sunt unii oameni cu ochii inchisi: nu pot renunta la relatii sexuale, dar sustin ca nu sunt patimasi!
Pai nu asta este patima?
Asta este o patima = imposibilitatea la a renunta la relatii sexuale. Desi nu este o renuntare definitiva, ci doar pe o perioada limitata si cu scopul de a te curati de patima care nu te lasa sa te desprinzi de realtii trupesti..
Si ca sa fiu mai exacta, nu imposibilitatea de a renunta este grava, ca poate este omeneasca.. ci ORBIREA. Ca deformati invatatura bisericii despre infranare pt a servi propriilor scopuri.

Nu stiu de ce va imaginati ca pacatul vine intr-o cutie pe care scrie "atentie! Pacat. Utilizarea lui va avea consecinte grave".
Nu.
Ispita este ambalata in roz cu fundita, tot ce trebuie. (Vine sub masca lucrului bun si de dorit, ca de-aia se numeste ispita.)

Cu relatiile trupesti, mie lucrurile mi se par f simple. Este vorba de mine! Aaaa, ca zic ca-mi iubesc sotul si "ma daruiesc" lui, cum va exprimati aici. In final nu e vorba tot de teama mea ca voi displace sotului??? Adica e vorba tot de mine.
(Ca am mai spus si repet: daca mi-as iubi sotul m-as ruga zi si noapte pt el. Asta ar fi logic sa faci pentru cel ce-l iubesti: sa-i vrei mantuirea, nu? Nu sa-i oferi sex in zi de sarbatoare).

Vezi tu, Ana, cât de mult s-a coborât diavolul în noi , sau în unii dintre noi , întra tât încât relaţia trupească, sexul în sine , a devenit ceva indispensabil, precum respiraţia, şi hrana cea de toate zilele ? ! Chiar nu înţeleg , de ce atunci când am ales o Cale, e loc de atâta târguială , de atâta "neânţelegere" . Când trupul primează , sufletul se duce pe apa sâmbetii , asta o spun în cunoştinţă de cauză , învăţând din greşelile vieţii !

În prealabil postat de cristiboss56

Vezi tu, Ana, cât de mult s-a coborât diavolul în noi , sau în unii dintre noi , întra tât încât relaţia trupească, sexul în sine , a devenit ceva indispensabil, precum respiraţia, şi hrana cea de toate zilele ? ! Chiar nu înţeleg , de ce atunci când am ales o Cale, e loc de atâta târguială , de atâta "neânţelegere" . Când trupul primează , sufletul se duce pe apa sâmbetii , asta o spun în cunoştinţă de cauză , învăţând din greşelile vieţii !

LA tinerete e cam greu de inteles; dar cand ajungi sa ai o varsta, chiar daca dioptriile cresc, ajungi sa vezi mai bine...

În prealabil postat de anna21

. Asta ar fi logic sa faci pentru cel ce-l iubesti: sa-i vrei mantuirea, nu? Nu sa-i oferi sex in zi de sarbatoare).

Pentru asta trebuie sa facem diferenta intre dragostea carnala, sexul, si dragostea adevarata; dar noi cam confundam cele doua.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Pentru asta trebuie sa facem diferenta intre dragostea carnala, sexul, si dragostea adevarata; dar noi cam confundam cele doua.

Ele sunt unite toate. Noi le despartim, duin cauza pacatului.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Mie mi se pare fenomenal cum sunt unii oameni cu ochii inchisi: nu pot renunta la relatii sexuale, dar sustin ca nu sunt patimasi!
Pai nu asta este patima?
Asta este o patima = imposibilitatea la a renunta la relatii sexuale. Desi nu este o renuntare definitiva, ci doar pe o perioada limitata si cu scopul de a te curati de patima care nu te lasa sa te desprinzi de realtii trupesti..
Si ca sa fiu mai exacta, nu imposibilitatea de a renunta este grava, ca poate este omeneasca.. ci ORBIREA. Ca deformati invatatura bisericii despre infranare pt a servi propriilor scopuri.

Nu stiu de ce va imaginati ca pacatul vine intr-o cutie pe care scrie "atentie! Pacat. Utilizarea lui va avea consecinte grave".
Nu.
Ispita este ambalata in roz cu fundita, tot ce trebuie. (Vine sub masca lucrului bun si de dorit, ca de-aia se numeste ispita.)

Cu relatiile trupesti, mie lucrurile mi se par f simple. Este vorba de mine! Aaaa, ca zic ca-mi iubesc sotul si "ma daruiesc" lui, cum va exprimati aici. In final nu e vorba tot de teama mea ca voi displace sotului??? Adica e vorba tot de mine.
(Ca am mai spus si repet: daca mi-as iubi sotul m-as ruga zi si noapte pt el. Asta ar fi logic sa faci pentru cel ce-l iubesti: sa-i vrei mantuirea, nu? Nu sa-i oferi sex in zi de sarbatoare).

La asta raspund totusi pe scurt.
Nu este vorba aici sa refuzi sa te infranezi. Tu faci totusi din infranare regula.
Atunci cand ne casatorim, ne casatorim ca sa ducem o viata de oameni casatoriti si nu de calugari. Deci este normal ca infranarea sa fie mai degraba o exceptie decat regula.
Este bine sa avem si momente de infranare, insa ceva nu este in regula cand ele devin regula si nu exceptia. Asta tot incerc eu sa zic, si Sophia, fiecare in felul ei.
Tu inversezi oamecum lucrurile.

Scrisesem in mesajul ala mai lung despre exagerarea postului, despre incercarea de a-l trai ca un calugar atunci cand nu esti, care poate fi periculoasa si in orice caz nefolositoare pentru un mirean casatorit. Daca te uiti la regulile posturilor din canoane, ele sunt chiar foarte aspre si este clar ca sunt facute pentru calugari (sa nu mananci decat odata pe zi dupa ceasul al noualea si numai hrana uscata etc). Orice parinte cu scaun la cap va spune asta. Postul exagerat nu este bun, nici in cazul mancarii.

Am sa repostez textul sfantului Ioan Gura de Aur in care el spune ca nu trebuie sa se exagereze cu postul conjugal si de ce.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

La asta raspund totusi pe scurt.
Nu este vorba aici sa refuzi sa te infranezi. Tu faci totusi din infranare regula.
Atunci cand ne casatorim, ne casatorim ca sa ducem o viata de oameni casatoriti si nu de calugari. Deci este normal ca infranarea sa fie mai degraba o exceptie decat regula.
Este bine sa avem si momente de infranare, insa ceva nu este in regula cand ele devin regula si nu exceptia. Asta tot incerc eu sa zic, si Sophia, fiecare in felul ei.
Tu inversezi oamecum lucrurile.

Fani eu ma uit in calendar, vad ca maine e post.. ma straduiesc sa tin minte asta (ca in general eu pacatuiesc cand uit.. ma duc dimineata in bucatarie, beau cafea cu lapte si cand o termin imi aduc aminte ca e zi de post! Si degeaba-mi dau cu palma in cap, ca laptele l-am baut. Cam asa merg lucrurile, deci sunt departe de un ideal de vietuire crestina).
Cu infranarea de la legaturi trupesti e mai simplu decat cu laptele in cafea.. cel putin acum. (sper sa nu ma osandesc singura si sa aflu cu adevarat ce este aia ispita! Sunt convinsa ca exista ispitire trupeasca adevarata, cu care eu nu m-am intalnit.. si cred ca nici tu. Dar refuz cat pot sa ma ispitesc singura! Sa cred ca infranarea este ceva relativ ar insemna sa ma ispitesc singura.)

Scrisesem in mesajul ala mai lung despre exagerarea postului, despre incercarea de a-l trai ca un calugar atunci cand nu esti, care poate fi periculoasa si in orice caz nefolositoare pentru un mirean casatorit. Daca te uiti la regulile posturilor din canoane, ele sunt chiar foarte aspre si este clar ca sunt facute pentru calugari (sa nu mananci decat odata pe zi dupa ceasul al noualea si numai hrana uscata etc). Orice parinte cu scaun la cap va spune asta. Postul exagerat nu este bun, nici in cazul mancarii.

Nu am tinut post exagerat nici in cazul mancarii.. la ora 12 sunt cu capul in frigider.. rar am rezistat pana la 14, niciodata pana la 15.
Dar asta nu inseamna ca am facut bine.. Data viitoare ma voi stradui mai mult.

Am sa repostez textul sfantului Ioan Gura de Aur in care el spune ca nu trebuie sa se exagereze cu postul conjugal si de ce.

Multumesc.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Fiindca ma tot trimiteti unii din voi mereu la canoane si reguli le-am luat la rand. Exista multe feluri pe un site.
Si unele sunt deja schimbate azi, sau sunt asa de neclare.
De ex. voi ce intelegeti prin acest canon:

http://canoaneortodoxe.net/can_apost.html

Pct.66 - postul de duminica si sambata. "daca vreun cler s-ar afla postind in zi de sambata sau duminica (afara numai de una), sa se cateriseasca, iar de ar fi laic sa se afuriseasca.

Eu n-am inteles nimic. Cum este pana la urma, pentru ca toata lumea spune sambata si duminica dupa liturghie sa fie post.
Este inclus si postul trupesc sau nu?
Si ce inseamna : "afara numai de una".

Uite astea sunt vechile formulari si noi trebuie sa le pricepem.

Post in cazul asta inseamna ajunare toata ziua, pana seara = canonul spune ca sambata si duminica sa nu se tina stfel de post, si deci sa nu se tina liturghie tarziu, ci numai dimineata, ca oamenii sa poata sa se impartaseasca fara sa ajuneze prea mult.
Afara numai de una = sambata mare, singura exceptie de la aceasta regula, pt ca se face liturghia sfantului Vasile cu vecernia deci seara si se ajuna inainte. In zilele noastre se face dimlineata, pentru ca altfel ar fi prea greu (slujba de noapte atat de lunga a aparut mai tarziu; la inceput, slujba care se face acum dinineata din sambata mare era slujba de noapte).

Canoanele nu erau scrise ca sa le citeasca oricine, ci doar specialistii - adica preotii care trebuiau sa le aplice, dupa mintea si inima lor, la credinciosi. In zilele noastre citeste oricine orice, s-au schimbat lucrurile, si de aici mai apar si nedumeriri si tulburari, cateodata.

În prealabil postat de Fani71

Dar si aici apare acest platonism care s-a infiltrat: ca materia ar fi rea si indepartata de Dumnezeu din principiu, prin insasi fiinta ei. Si ca Dumnezeu ar astepta de la noi sa ne despartim de materie.
Asta nu este de fapt o idee crestina ci platonica.
Nu, Dumnezeu asteapta sa transfiguram materia.

Cat timp corpul nostru e din materie, nu ai cum sa te desparti de materie pana la moarte.
Din ce am inteles de la Sfintii Lavrei Pecerska, ei nu fugeau de materie, ci de ispite; iar dupa o lupta eroica cu ispitele, ajungeau sa se indumnezeiasca, primind haruri minunate.
Unul dintre sfinti, este Cuv. Moise Ungurul. Acesta ii poate ajuta pe cei, care se lupta cu patima curviei, rugandu-ne: "Doamne, pentru rugaciunile cuviosului Moise, miluieste-ma!"
Problema nu e ca suntem slabi, ; ci ca nu ne putem imagina ca am putea fi sfinti. (Jung spune ca in lupta dintre ratiune si imaginatie, cea din urma castiga).

Te rog, Fani, sa ne explici, mie in primul rand, ce intelegi prin transfigurarea materiei si cum se face acest lucru, ca mie termenii acestia inalti nu-mi spun nimic. M-am obisnuit cu vorba simpla si clara, care nu lasa loc de dubiu, a Patericelor.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Te rog, Fani, sa ne explici, mie in primul rand, ce intelegi prin transfigurarea materiei si cum se face acest lucru, ca mie termenii acestia inalti nu-mi spun nimic. M-am obisnuit cu vorba simpla si clara, care nu lasa loc de dubiu, a Patericelor.

Pai, am vazut ca citesti si din sfaintii parinti mai greu de citit, nu numai din Pateric. Iti recomand, pentru cele ale omului, si Sfantul Macarie Egipteanul (are si pasaje ascetice, si pasaje pur teologice in care se explica multe lucruri despre cum este vazut omul in crestinism)

Transfigurarea materiei:

Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, si in trup si in suflet. Trupul si sufletul erau la inceput unite, sufletul conducea. Omul era chemat sa uneasca in el lumea materiala (si natura in general) cu lumea spirituala. Aceasta unire, armonie a fost stricata prin cadere. Dupa cadere, omul 's-a alaturat dobitoacelor' sau 'a primit piei de animale' ca imbracaminte, ceea ce nu inseamna ca abia atunci a capatat trup asa cum au gandit unii gnostici, ci ca atunci trupul a capatat prea multa putere asupra sufletului, animalitatea conduce in loc sa conduca duhul. Asta spus pe scurt.
Hristos insa a venit, s-a facut om si a sfintit prin astanatura umana, reparand imaginea lui Dumnezeu care se 'stricase', oarecum, la cadere. Mai ales prin moarte si Inviere El reface armonia initiala. Insa ne ramane si noua sa o realizam prin propria vointa.
Transfigurarea materiei inseamna deci indumnezeirea ei, ceea ce Hristos a facut deja 'in samanta' cu noi noi sa realizam efectiv.
Materia este transfigurata, readusa la calitatea pe care o avea la creatie, si prin sfintele Taine.
Participand la viata Bisericii, un om chiar traind din lume, mancand, avand relatii sexuale, fiind chiar bolnav si murind etc, poate trai aceste lucruri in alt mod decat omul cazut, le traieste spre transfigurare si Invierea trupului.
Asta nu se realizeaza deodata ci incetul cu incetul.

Nu stiu daca este un raspuns clar la intrebarea ta (desi banuiesc ca stii deja bine ecaste lucruri) dar mai mult nu pot sa scriu acum.