Rugaciunea sincera

[windorin]

În prealabil postat de CristiArg

M-a scuzati, am si eu o intrebare: Cum se stie cand ne rugam cu credinta?

Oricand te afli pe tine in genunchi, fie ca ai mintea imprastiata sau inima nesimtitoare, si te ostenesti spre rugaciune.

Atunci rugaciunea ta se face cu credinta, chiar daca aparent esti singur si chiar te intrebi daca tu crezi sau nu.
Acestea sunt ispite si ganduri rele, de la diavol, spre a nu mai sta in genunchi.
Apoi, diavolul te trimite la un film, la TV, la calculator sau la telefon. Si gata, si'a indeplinit misiunea.

Oricat de prost ar merge rugaciune, nu te ridica din genunchi.
A sta in genunchi inseamna a te ruga cu credinta, atat cat poti. Stie Domnul gandurile, vointa si inima.

[CristiArg]

Multumesc pentru raspuns

[lavinia40]

În prealabil postat de CristiArg

Cum se stie cand ne rugam cu credinta?

Cand simtim in modul cel sincer, ca nu mai putem trai fara rugaciune.

[costel]

În prealabil postat de lavinia40

Cand simtim in modul cel sincer, ca nu mai putem trai fara rugaciune.

Cand rugaciunea iti devine hrana. Daca am simti ca avem nevoie de rugaciune asa cum are nevoie trupul de hrana, nu am mai avea intrebari de genul: "Cand simtim in modul cel sincer, ca nu mai putem trai fara rugaciune". Sa ne intareasca Dumnezeu in toate.

[lavinia40]

În prealabil postat de costel

Daca am simti ca avem nevoie de rugaciune asa cum are nevoie trupul de hrana, nu am mai avea intrebari de genul: "Cand simtim in modul cel sincer, ca nu mai putem trai fara rugaciune".

Costel, fara suparare, am impresia c-ai incurcat nitel si intrebarea topicului si autorul acestei.Doamne-Ajuta!

[tanaseva]

Atunci cand simti o stare de liniste si bucurie launtrica deosebita, asemenea unui plans de bucurie,inabusit, iunsotit de o calda mangaiere .

[cristiboss56]

În prealabil postat de tanaseva

Atunci cand simti o stare de liniste si bucurie launtrica deosebita, asemenea unui plans de bucurie,inabusit, iunsotit de o calda mangaiere .

Mi-au venit în minte cele pe care le-am citit cu ceva timp în urmă dintr o carte a Sfântului Teofan Zăvorâtul " Mântuirea în viaţa de familie", care ne îndemna să avem la îndemână tot timpul "lemne" duhovniceşti, pentru ca atunci când focul râvnei slăbeşte , să luăm un butuc din lemnele duhovniceşti şi să-l punem pe focul duhovnicesc. Aşa este, căci lemnul duhovnicesc este RUGĂCIUNEA şi îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i SĂMÂNŢA RUGĂCIUNII. După aceea vine petrecerea gândului în cele dumnezeieşti. Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu , la Dumnezeu se gândeşte şi nici, dar mai ales , rugăciunea devine SINCERĂ , CURATĂ , devine o NECESITATE. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! +

[iustin10]

Eu am o nelamurire.
Tot ce se zice aici pare a fi mai degraba valabil pentru rugaciunea citita dintr-o carte acasa,sau chiar la biserica
Caci pentru rugaciunea libera,din sufletul fiecaruia,pare ca lucrurile sunt mai altfel,mai usoare parca.
Cateva diferente:
-Imi e greu sa ma scol la ora cutare sa citesc din carte,dar nu imi e greu la nici o ora sa ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute
-Rugaciunea din carte poate sa nu fie sincera sau cu credinta,ca ori ne zboara gandul ,ori nu intelegem ce citim .Dar rugaciunea din inima,e a noastra,mai putin putem zice despre ea ca nu e sincera,caci e a noastra.
Nu sunt impotriva rugaciunilor din carti,imi plac,dar de ce sunt aceste diferente?

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Eu am o nelamurire.
Tot ce se zice aici pare a fi mai degraba valabil pentru rugaciunea citita dintr-o carte acasa,sau chiar la biserica
Caci pentru rugaciunea libera,din sufletul fiecaruia,pare ca lucrurile sunt mai altfel,mai usoare parca.
Cateva diferente:
-Imi e greu sa ma scol la ora cutare sa citesc din carte,dar nu imi e greu la nici o ora sa ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute
-Rugaciunea din carte poate sa nu fie sincera sau cu credinta,ca ori ne zboara gandul ,ori nu intelegem ce citim .Dar rugaciunea din inima,e a noastra,mai putin putem zice despre ea ca nu e sincera,caci e a noastra.
Nu sunt impotriva rugaciunilor din carti,imi plac,dar de ce sunt aceste diferente?

Dragă Iustin , acea rugăciune din carte, mai ales din cărţile orânduite de Biserica noastră ORTODOXĂ , sunt tâlcuite în majoritatea lor de Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre ORTODOXE, deci afirmaţia sau îndoaiala ta privind nesinceritatea lor, este o copilărie , ca să nu-i spun rătăcire , pentru că în cazul tău sunt convins că nu este astfel. Cred în sinceritatea nelămuririi tale ! Ea rugăciunea scrisă în Cartea ( cărţile ) de Rugăciuni ORTODOXE , sunt lumina inimii , respiraţia sufletului , lucrarea minţii Sfinţilor Părinţi , ale celor ce s-au nevoit şi se nevoiesc prin Mănăstiri , Pustii , prin Ostroavele Mărilor, Peşteri , etc . Cel ce se roagă folosind Rugăciunile scrise ale Bisericii nu se va ruga niciodată singur , ci împreună cu Biserica şi cu Sfinţii ei. Da, Iustin, putem să ne rugăm şi cu ale noastre cuvinte oricând, dar BAZA SUNT RUGĂCIUNILE SCRISE , ele nu ne îndepărtează niciodată de Biserica noastră ORTODOXA , ci ne ţin strâns legat de ea, de Sfinţii ei , de Bunul Dumnezeu !

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

deci afirmaţia sau îndoaiala ta privind nesinceritatea lor, este o copilărie , ca să nu-i spun rătăcire , pentru că în cazul tău sunt convins că nu este astfel. Cred în sinceritatea nelămuririi tale !

E foarte de folos ce ai zis,scuze ca am extras singura propozitie negativa:)
Caci nesinceritatea nu se refera la acele rugaciuni scrise,nu ele,ci noi suntem mai putin concentrati,mai putini sinceri,cand citim din carte.
Eu ma intreb de ce noi putem fi noi insine,cand ne rugam liberi,dar nu putem fi asa cand ne rugam dintr-o carte.
Si o observastie.Daca nu ar exista rugaciuni scrise,de sfinti,nu prea am sti ce sa ne rugam.
Deci aceste rugaciuni sunt o binecuvantare.
Mintea mea 'isteata',in afara de 'Doamne ajuta-ma','Doamne milueste-ma pe mine pacatosul',sau vreo alta cerere specifica situatiei,nu prea poate scoate din ea multe cuvinte in dialogul cu Dumnezeu.De aceea sunt de folos aceste rugaciuni scrise,caci pun degetul pe rana !Adica descoperi ca spun lucruri care ai fi vrut si tu sa le spui,da nu stiai cum.
Totusi,cu atat mai mare misterul.De ce pot vorbi liber cu Dumnezeu in putinele mele cuvinte,dar cand citesc,desi stiu ca ma ajuta si mai mult,imi vine greu?
S-ar putea numi ispita,si nepregatire,dar atunci,de ce rugandu-ma liber nu apar aceste oprelisti?