Bolile spre indreptarea pacatosului

[glykys]

Of, imi pare rau, Anajanette, de cele ce ti se intampla. Eu nu as putea decat sa iti recomand sa duci o viata crestineasca, sa te rogi, sa tii post, sa mergi regulat la Sf. Liturghie, sa iti faci canonul de la duhovnic si sa nu iti pierzi credinta. Tine-te de spovedanie, fa masluri, pentru ca acestea ajuta foarte mult bolnavilor. Uite, am gasit o carticica pe inteles despre depresia ca boala si patima - http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...itri,-dr..html

[Marius22]

Boala in sine este nefireasca. Legat de problema asumarii bolii, trebuie sa intelegem ca nu trebuie sa ne lasam si mai mult cuprinsi de nefirescul ei, prin cartire si deznadejde. Trebuie sa urmarim ca prin orice boala, sa ne ramana afectat, pana la urma, numai trupul, nu si sufletul. Deznadejdea este deja semn al unui suflet bolnav.

Suferinta este cu atat mai crunta, cu cat nu avem pe nimeni care sa ne-o aline, prin manifestarea concreta a dragostei sale fata de noi. Din acest punct de vedere, boala sau suferinta mea, poate fi si o provocare din partea lui Dumnezeu la adresa celor de langa noi. Dumnezeu le pune la dispozitie posibilitatea de a-si concretiza dragostea, mila, jertfelnicia.

[caliyo]

În prealabil postat de Jane Says

Citeam ca s-a plans un om unui sfant parinte ca ii este teama. Si parintele i-a spus sa se duca in noaptea cea mai neagra in cimitir sau unde era locul care-l ingrozea pe el cel mai mult. Si sa stea acolo pana ii trece frica.

Incredibil, dar adevarat! Si mie mi s-a intamplat sa scap de o fobie in acest fel. Pana acum cativa ani, aveam frica de inaltime. Si nu stiu cum s-a intamplat ca o buna perioada de timp am fost nevoita sa stau suspendata la inaltime destul de mare de sol. In primul rand, m-am mutat, fortata de imprejurari, la etajul 10. Ducandu-ma la munte ,m-am catarat cat mai sus pe stanci, am mers cu telecabina uitandu-ma in jos, am circulat cu avionul...Nu pot spune ca am ajuns o mare curajoasa, si acum imi mai tresare inima de teama, dar pot spune ca fobia pe care o aveam inainte nu o mai am.
Mai am alte fobii de care n-am scapat, dar sper sa le vin de hac intr-o zi...

[Daniel777]

În prealabil postat de annajanette

Buna dragii mei

Sunt sigura ca sunt foarte multi in aceasta situatie de a fi bolnavi sau care au acasa pe cineva bolnav. Se spune ca bolile vin atunci cand omul a luat-o pe o cale gresita sau in cazul copiilor mici, ca pedeapsa a parintilor. Si eu ma lupt cu o boala urata-nevroza-desi m-am spovedit, am facut foarte multe acatiste si rugaciuni, inca nu m-am vindecat si astept in continuare indurare divina. Voi ce experiente puteti povesti de oameni care au fost bolnavi si care cu ajutor divin sunt bine sanatosi acum, ma gandesc ca ajuta la psihic pe foarte multi sa auda miracolele Bunului Dzeu.

Daca inca nu ai gasit rezolvarea la problema ta la duhovnici,incearca sa citesti carti ortodoxe care trateaza acest lucru.Daca te intereseaza iti pot trimite cateva pe email.Uite un citat dintr-o carte:
Iata ce spune psihiatrul ortodox D. Avdeev despre natura nevrozelor si a tulburarilor sufletesti:
"Cresterea nestavilita a nevrozelor in vremea noastra este generate nu doar de stresuri si de progresul tehnico-stiintific, ci in primul rand de "progresul" caderii general umane. La baza multor tulburari psihice sta nesmerirea. Nevroza nu face exceptie. Nevrozele sunt numite forma cronicizata a patimilor. La baza profunda a diversei simptomatologii nevrotice sta imputinarea dragostei din inima omului- iar unde nu este dragoste se parguiesc nepasarea, dusmania, intoleranta, irascibilitatea, mania, invidia, frica."