Avortul- canon de pocainta

[ioana.ctin]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Dar parca si aceasta metoda a abstinentei ar parea tot ceva programat...

Pai, cam da....ca te feresti, nu?

Eu sper ca totusi ajungem la o concluzie.

[ioana.ctin]

În prealabil postat de anna21

"
(eu stiu ca este permisa doar abstinenta!)

Asta e punctul de vedere al bisericii. Nu zic ca-i rau.
Si nu exista vreo cale de mijloc? Ca nu poate nimeni dupa casatorie sa faca dragoste dupa numarul de copii pe care isi propun sa-i faca.

[anna21]

În prealabil postat de ioana.ctin

Asta e punctul de vedere al bisericii. Nu zic ca-i rau.
Si nu exista vreo cale de mijloc? Ca nu poate nimeni dupa casatorie sa faca dragoste dupa numarul de copii pe care isi propun sa-i faca.

Asta este ce inteleg eu.. atat. Eu nu ma fac vocea bisericii, nu am cum. (un punct al vedere al Bisericii ar trebui sa-l cauti singura. De altfel invatatura bisericii este axata pe sensul familie, pe mantuire... doar din aceasta perspectiva poate fi abordata si nasterea de copii.)

eram odata cu o prietena si mi-a povestit de o doamna care facuse 38 avorturi bine ca avea si cancer de la atatea. cum comentati? ceva ma face sa cred ca nu e singura care a facut intr-un nr asa de mare.

Am incercat un timp sa tin pasul cu parerile fiecaruia, dar dupa un timp m-am dat batut! Am trecut in mai multe randuri "pe-aici", desi subiectul nu-mi este tocmai la inima. Din pacate, pentru fiecare dintre noi, viata este... intr-un mare fel. Suntem diferiti, chiar daca parem croiti dupa "chipul si asemanarea"... Unii "se trezesc" la viata mai devreme, altii au capul plin de cucuie de la pragul de sus, ca greu se dezmeticesc, iar altii sunt pur si simplu somnambuli: adica au intrat in coma profunda imediat dupa nastere si doar clopotul final care anunta "Infricosata Judecata" ii "trezeste", dar asta numai pentru a vedea cu alti ochi, filmul intregii vieti!!
Asadar n-as fi vrut sa las opinii personale pe un astfel de topic, dar privindu-ma in oglinda sufletului, consider ca nu-i corect si ca e pacat sa nu-mi marturisesc propriile rataciri. Si am sa incep prin a crede ca sotul/sotia care-si vorbeste partenera/partenerul de rau are o grava problema de caracter. Prin ceea ce voi spune, nu vreau sa se inteleaga ca imi judec partenera de viata, ci doar ca voi ramane toata viata cu o nemultumire in suflet intr-o anume privinta...
Ne-am casatorit din dragoste, dar nu una obisnuita, ci plina de tot felul de gesturi shugubete, de nazbatii, de daruire totala, dar si respect si mai ales sacrificiu. Am "trait" un an, inainte de a decide sa mergem la Primarie si in fata Sf. Altar. Iar in acest timp, in ciuda faptului ca "ne protejam" oarecum, mai si experimentam "noutatile" in domeniu... Aparusera pe-atunci niste "foite" chinezesti, care probabil n-au rezistat la ei (de s-au inmultit asa!!) si ni le-au adus noua pe piata. Asa "a ramas" prima oara. Cu parintii mei nu era o problema fiindca mi-au respectat intotdeauna deciziile si partenerele, dar la ea in familie era mai greu. In plus, eu ca baiat, nu prea constientizam ce-i rusinea, pe cand ea... Avea 25 de ani, lucra intr-o institutie bancara, imagine, cariera... prostii de acest gen (pentru care acum zimbesc trist, dar atunci mi se parea de importanta extrema). Si... a facut primul avort. Nu determinata de mine, dar nici nu m-am opus. Imi amintesc de faptul ca, in timp ce era inauntru, eu ma plimbam ca un leu in cusca intr-o semicamera si la un moment dat m-am pomenit intrand cu capul in zid, ca nu l-am mai vazut... Si n-a durat doua luni ca... iar s-a intamplat, de data asta din cauza calendarului, care se decalase si parea haotic in urma avortului. Si a urmat si al doilea avort...
Intr-un moment de "respiro" m-am pomenit scriindu-i Parintelui Cleopa, iar raspunsul lui a fost neasteptat de rapid si hotarat. Ne sfatuia sa nu mai traim o clipa in pacat, iar daca nu are cine ne cununa, sa venim la ei, ca se rezolva imediat! Dar noi aveam si nasi, aveam cam totul, dar parca problemele se tot tineau lant ( mai intai era sa-i moara tatal si a stat la pat luni intregi sa-si revina, apoi mama mea s-a imbolnavit de cancer si a si murit la scurt timp dupa ce ne-am casatorit). Dar in sfarsit, ideea era alta: ne-am cununat la Brasov unde totul mi s-a parut divin: biserica, preotii, oamenii, corul... Preotul ne-a chemat pe fiecare-n parte si ne-a cerut sa... spunem TOT... Intr-un fel am scapat ieftin... Dar pe nashu, saracu', am avut impresia ca l-a sechestrat, ca nu se spovedise niciodata in viata lui!! Noua ne-a dat un canon sa facem niste rugaciuni si sa ne pazim sa nu avem copii in primul an, dupa care sa revenim pentru dezlegare si ca NIMENI nu ne poate dezlega in afara de el, dupa un an, cand vom reveni. Acum, gandindu-ma la ce minte aveam noi atunci, numai canon de rugaciuni n-am facut, dar am reusit totusi si "ne-am pazit" un an. De "dezlegat" ne-a dezlegat un alt preot, ca respectivul era plecat pentru o vreme, iar noi nu eram din Brasov sa putem reveni prea des. Ne-a intrebat: "Ati respectat canonul dat de parinte?" "Am respectat, cuvioase!"... In sfarsit... In fond voiam sa ajung la... cainta! Eu ma simt vinovat in sufletul meu de acele vieti nevinovate, dar parca nu vad aceeasi remuscare si din partea sotiei. De altfel, in ciuda faptului ca ne intelegem - zic eu - bine, suntem doua firi tare diferite, eu avand inclinatie catre partea spirituala, iar ea catre cea strict pragmatica (Dumnezeu NU se coboara sa ne dea si e inutil sa cerem "de pomana"). Daca va spun ca eu sunt "berbec", iar ea "leoaica", cred ca am spus tot!!
Eu traiesc totusi cu aceasta povara pe suflet si incerc duminica de duminica sa mai indrept cate ceva... (Cu ea e mai greu cu venitul la biserica, desi sustine ca-i face placere, dar pardalnicile astea de obligatii, sau dureri de cap, sau chestiuni femeiesti, o fac sa-i tot sara randul...) E drept, merg eu si pentru ea, dar fiecare se mantuieste singur pana la urma si o descopar de multe ori intr-un razboi nevazut cu ea insasi. Pentru ca altele sunt prioritatile, visele, scopul in viata... Inca n-am reusit sa botezam, iar asta poate si pentru faptul ca am fost mult timp "afara". Amandoi dorim sa avem ocazia, dar... iarasi intervin chestiuni doar in aparenta majore!! Iar timpul trece si trece si nu se mai intoarce...
Eh... m-am racorit!
E aproape 01.00... Noapte buna, romani, oriunde v-ati afla!!

[maria32]

Ioana.ctin, almaris... rasfoiti putin forumul inainte de a mai discuta doar intre voi pe tema pacatului contraceptiei si a avorturilor. S-au scris zeci si zeci de posturi pe tema asta.... aveti un motor de cautare pe forum :)

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ght=abstinenta
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=contraceptie
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=contraceptie
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ht=prezervativ
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ht=prezervativ
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ht=prezervativ

[anna21]

În prealabil postat de almaris

In principiu contraceptia nu este pacat, este chiar necesara, cred ca nu gresesc atunci cand spun ca Biblia nu pomeneste nimic in acest domeniu. Nu orice celula sexuala din corpul nostru este destinata procreerii, sunt milioane si milioane. Eu cred ca Dumnezeu a lasat la alegerea noastra sa ne planificam aducerea pe lume a copiilor, si nu sa fie doar o intamplare. Problema intervine dupa ce unirea celulei sexuale barbatesti cu cea femeiasca a avut loc, de aici incolo intram pe un teren in care viata trebuie lasata sa se dezvolte, deja exista un nou individ, chiar daca de dimensiuni microscopice.

Esti sigur?

În prealabil postat de anna21

Esti sigur?

Absolut. Dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu orice metoda de contraceptie, aici putem discuta mai multe, dar nu e locul potrivit aici.

[ioana.ctin]

În prealabil postat de almaris

Absolut. Dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu orice metoda de contraceptie, aici putem discuta mai multe, dar nu e locul potrivit aici.

Zi unde putem discuta mai multe?
Nu cred ca ar fi asa de rau sa discutam si pe aici.

[cazacuradu]

Bunica mea fie iertata spune profetic catre mama mea:
"Vai mama greu i ..si tare se ingusteaza poteca daca avortezi"
Iar bunica zicea lucrurile acestea in vremea cand nu era asa de tare la moda avortul si relatiile astea 1 night stand... prin 91 cam asa..erau si pe atunci dar parca nu ca si acum.