![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
|
#2
|
|||
|
|||
![]()
Ma intreb ce or sa zica tovarasii de lupta anticip ai par. Lucian Grigore despre inovatia asta.
![]() |
#3
|
|||
|
|||
![]() ![]() Citindu-l, mi-am amintit ca anul trecut am stat internata in spital (in acelasi salon) cu o doamna purtatoare de virus hepatic C. Era foarte pornita pe viata, pe tot si toate..printre multe alte discutii am aflat ca ea, se impartaseste dar nu inghite!! Ci merge dupa biserica si scuipa. ![]() Am intrebat-o, de ce faci asta?? Stiti ce mi-a raspuns?!?.. Pai cred ca de pe la "popi" am luat hepatita asta si ca sa nu-i dau si altuia ii propusesem "popii" sa foloseasca lingura de unica folosinta, ca mi-i scarba (Doamne iarta-ma si pe mine si pe femeia aceea) cand ma gandesc ca toti manaca cu ea. Si pentru ca popa e un vecin de al meu si nu pot sa nu ma impartasesc...dar nici lingurita nu vrea sa ma lase sa folosesc, atunci iau si scuip! Cine stie citi or mai fi in aceasta situatie.. Nu am vrut sa povestesc, dar, m-am gandit..poate o fi de folos cuiva. Poate, mai sunt si altii care procedeaza astfel si citind vor constientiza pacatul lor. Last edited by eduardd; 11.03.2010 at 19:53:17. |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Imi pare rau insa ca unii au ajuns sa puna problema asa...
__________________
Doamne ajuta-ne si ai mila de noi pacatosii! |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Eu incerc acum un sentiment de mila pentru biata femeie. Dupa ce ca savarseste pacat de moarte scuipand Euharistia, mai este si dezinformata. Hepatita C se transmite pe cale sanguina, adica prin injectii, transfuzii, alte accidente in care e implicat sistemul circulator, precum si, uneori, prin contact sexual. Nicidecum pe cale orala, ca hepatita A. (Tocmai de aceea fost greu identificata si clasificata; existenta virusului s-a depistat in 1974, dar abia in 1988 s-a reusit identificarea lui ca fiind un virus ARN de tip hepatita.) |
#7
|
||||
|
||||
![]()
Savarsitorii Sf. Taine a Euharistiei sunt episcopii si presbiterii. Cei indreptatiti sa primeasca Sf. Taina, ca impartasanie, sunt numai credinciosii crestini botezati in mod valid, care au primit dezlegare de pacate prin Sf. Taina a Marturisirii.
In Biserica veche s-a admis exceptia ca si unii catehumeni aflati in primejdie de moarte sau in stare de boala grava sa poata primi Sf. Impartasanie. Nu este ingaduit ca aceasta Sf. Taina sa se dea trupurilor celor morti. Potrivit canonului 13 al sin. I ec, Sf. Euharistie se impartaseste si celor excomunicati sau aflati sub alte pedepse bisericesti care-i opresc de la impartasanie, insa numai in cazurile ca acestia se gasesc aproape de obstescul sfarsit. Sf. canoane mai prevad ca si anumiti eretici, reintorcandu-se la Biserica, puteau fi reprimiti si deci puteau redeveni membri deplini ai ei, numai dupa ce primeau Sf. Impartasanie (can. 95, VI ec). Cei ce sunt datori a se impartasi mai des sunt slujitorii Sf. Taine, adica in primul rand preotul si diaconul, precum si toti ceilalti membri ai clerului care nu fac parte din preotia de instituire divina. Acestia au datoria de a se impartasi la fiecare Sf. Liturghie, potrivit canonului 8 apostolic care dispune astfel: "Daca vreun episcop, sau presbiter, sau diacon sau oarecare din catalogul ierarhicesc, savarsindu-se Sf. Jertfa, nu se va impartasi, sa spuna pricina si, de va fi binecuvantata, sa aiba iertare, iar daca nu o va spune, sa se afuriseasca ca unul care s-a facut vinovat de demoralizarea credinciosilor si a produs banuiala asupra celui ce a savarsit-o ca si cand nu ar fi savarsit-o dupa randuiala". Se intelege ca avind aceasta indatorire, slujitorii Bisericii trebuie sa indeplineasca si celelalte conditii canonice, spre a se putea impartasi, existind, precum arata textul canonului citat, si posibilitatea de a sluji fara sa se impartaseasca, daca pentru aceasta se poate invoca un motiv justificat. In privinta celorlalti crestini, canonul 9 apostolic prevede ca au indatorirea de a se impartasi ori de cate ori asista la Liturghie. Se intelege insa ca numai in cazul cand indeplinesc conditiile morale si religioase spre a putea primi cu vrednicie aceasta Sf. Taina, pentru ca, potrivit cuvintelor Sf. Apostol Pavel, cel ce se impartaseste cu nevrednicie, acela "isi mananca si isi bea osanda, nesocotind trupul Domnului" (I Cor. II, 29). Este clar in privinta slujitorilor si a credinciosilor care vor sa se impartaseasca mai des sau mai rar, ca ei nu pot dobandi starea de har pe care o comunica Sf. Impartasanie, decat daca o primesc cu vrednicie, pentru ca altfel ei agonisesc osanda. De aceea, randuielile bisericesti stabilesc regula ca toti cei ce vor sa primeasca cu vrednicie Sf. Impartasanie, trebuie sa se pregateasca in acest scop si anume: - slujitorii bisericesti, care savarsesc Sf. Jertfa sa ajuneze si astfel sa se invredniceasca de a se fi impartasit (can. 29, Sin.VI Ecumenic, 41 Cartagina) iar, credinciosii, si ei, sa-si marturiseasca pacatele si sa dobandeasca dezlegare de la duhovnic si apoi sa ajuneze inainte de a se impartasi (can. 16 Sf.Timotei al Alexandriei). Exceptie de la aceste rinduieli se admit numai in caz de neputinta sau de forta majora. Astfel, celor bolnavi si in primejdie de moarte este ingaduit sa li se dea Sf. Impartasanie "chiar si dupa ce au mancat". In privinta randuielii care obliga pe credinciosii laici ca inainte de Sf. Impartasanie sa se pregateasca prin Sf. Taina a Pocaintei si sa obtina prin ea dezlegare de pacate, este de observat ca aceasta randuiala s-a introdus in legatura cu disciplina ceruta de penitenta. Acestei discipline erau supusi cei ce savarseau pacate care le atragea, fie oprirea de la Sf. Impartasanie, pentru motivul ca prin ele deveneau nevrednici de a obtine harul acestei Sf. Taine, fie indepartarea din randurile credinciosilor, adica scoaterea din Biserica, care implicit insemna si oprirea de la Sf. Impartasanie. Oprirea de la Sf. Impartasanie pentru un timp se numea excomunicare. Cel aflat in aceasta stare nu era admis la Sf. Impartasanie decat dupa ce obtinea de la duhovnic dezlegarea de pacat. Astfel de opriri se dadeau fie pe termen scurt, de o saptamana, de doua, sau de mai multe, fie pe termen nelimitat, pana la indreptare (can. 28 Sf. Nichifor Mart.). In cazul celor care erau exclusi din Biserica, adica supusi excomunicarii in sensul lipsirii de calitatea de membru al Bisericii, existau alte reguli mai severe, care ii obligau pe cei aflati in aceasta situatie, sa treaca prin mai multe trepte ale penitentei si abia apoi sa dobandeasca dezlegarea de pacate si sa se invredniceasca de Sf. Impartasanie. Pentru motive de iconomie, asa precum s-a ingaduit ca in mod exceptional Sf. Impartasanie sa se dea si catehumenilor, adica unor nebotezati, care marturiseau credinta crestina, precum si unora dintre ereticii care se reintorceau la Biserica si, in conformitate cu indatorirea de a nu inchide nimanui usa mantuirii, Sf. Impartasanie s-ar putea da si crestinilor de alte confesiuni in cazuri de necesitate, adica in cazuri extraordinare, cand respectivii s-ar gasi in primejdie de moarte si n-ar exista posibilitatea ca ei sa primeasca ingrijirea religioasa de la slujitorii confesiunii lor si, se intelege, ca numai daca cei in cauza isi exprima dorinta de a fi impartasiti de catre slujitorul altei confesiuni. In privinta modului in care se administreaza Sf. Taina a impartasaniei, pe langa randuielile amintite in legatura cu savarsitorii acestei Sf. Taine si cu primitorii ei, mai exista o seama de reguli canonice, potrivit carora clericii trebuie sa se impartaseasca in altar (can. 19 Laodiceea), apoi ca diaconii sa se impartaseasca dupa preot, precum si presbiterii dupa episcop (can. 13, Sin. I Ecumenic), apoi altele prin care ipodiaconii sunt opriti a-i impartasi pe credinciosi (can. 25 Laod.), precum si pe ieromonahul tanar de a impartasi pe calugarite (can. 23 Nichif. Mart.); nu exista insa nici o dispozitie care sa opreasca pe diaconi a-i impartasi pe credinciosi, in lipsa preotului sau a episcopului, iar aceasta randuiala s-a intarit prin obicei si s-a generalizat.
__________________
Last edited by geo.nektarios; 12.03.2010 at 13:29:08. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Da mai fratilor acum ce faceti judecati pe parintele Grigore ca a facut pogoramant?
Daca unii pentru aceasta ca se tem ca se imbolnavesc nu vin la Sfanta Impartasanie apoi care e problema ca parintele Grigore a hotarat sa foloseasca mai multe lingurite? Dupa care Sfinte canoane din cele de la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice ati gasit ca aceasta e abatere dogmatica grava? Ziceti-mi si mie unde zice un Sfant Canon ca trebuie neaparat sa se foloseasca o singura lingurita la Sfanta Impartasanie. Apoi eu nu aud ca Sfantului prooroc Isaia i-a fost bagat clestele in gura cand i-a fost dat acel carbune ci numai carbunele i-a fost atins de buze cu acel cleste.Asa ca nu puteti folosi ce zice aci ca argument ca e neaparat ca sa fie bagata lingurita in gura. Ca unii doresc sa ia Sfanta Impartasanie atingandu-si buzele si gura de lingurita,altii doresc sa tina gura deschisa sa le fie pusa Sfanta Impartasanie in gura si altii au gandit sa ia mai mult lingurite cu care sa le fie data Sfanta Impartasanie nu cred ca trebuie facuta dogma vreuna din ele. Asa ca nu mai judecati pe parintele Grigore degeaba. Ca doar marturisim la Sfintele Slujbe crestin ortodoxe: "Ca de vei intra in judecata cu robii Tai, nimeni nu va fi aflat curat de intinaciune, ci va amuti toata gura, neavand ce raspunde, pentru ca toata dreptatea noastra este inaintea Ta ca o carpa lepadata." Last edited by mihailt; 16.03.2010 at 20:13:10. |
#9
|
||||
|
||||
![]()
ce inseamna credinta?Credința se referă la o atitudine de bază care se manifestă prin încredere și acceptare față de o ființă, valori și/sau țeluri (A crede în.
Credința poate fi o atitudine dinamică, conceptuală, religioasă sau afectivă, în raport cu un ansamblu de obiecte, situații sau persoane, trecute, prezente, sau viitoare. Credința ca atitudine religioasă este mai complicat de surprins conceptual. Credința religioasă vizează convingerea în existența unei supra persoane sau puteri conștiente capabilă să facă atât universul cât și omul cu toate calitățile și limitele primite. Uneori credința religioasă poate fi caracterizată ca un subtil amestec de încredere și așteptare rațională și afectivă, legată de o persoană cu calități deosebite, un obiect cu caracter sacru sau un eveniment sacru. O asemenea credință într-o putere supra umană afirmă capacitatea unor oameni de a vindeca suferințe sau boli cu un singur cuvânt, sau o stare sufletească generoasă, încărcată de profundă compasiune sau milă. Credința religioasă a fost și este un factor social și etic extrem de important, ea a avut și încă are un rol major în formarea morală a personalității, în îndemnarea individului și colectivității să adere la un ansamblu de acțiuni și valori și acțiuni care să ducă la respectarea de către fiecare a celorlalți în aceiași măsură în care se respectă pe sine. ASTA E CREDINTA deci daca ne consideram CREDINCIOSI restul nu isi au rostul.........!!!!!!!!!!!!!!!!! asta in conditiia in care credem...... dar majoritatea din crdinciosi nu sunt decat crestinii cu numele si ceei practicanti nu prea cred in una si alta ca de exemplu ceea mentionata pe acest topic... deci zii multelui sa coboare in mare si el va cobora asta de vom avea CREDINTA...deci atat timp cat CREDEM .....inseamna ca ne indoim.... dar credinta adevarata se va gasi deobice in oamenii simpli |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
![]() |
Tags |
impartasire, lingurita |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ispitele incepatorului sau Impartasire cu nevrednicie? | skicolour | Impartasania (Taina Euharistiei) | 1 | 11.05.2011 21:46:58 |
impartasire bebelus | ginabadea | Impartasania (Taina Euharistiei) | 11 | 21.02.2011 18:53:29 |
Deasa Impartasire | NECTARIE | Impartasania (Taina Euharistiei) | 2 | 18.01.2011 15:46:52 |
Postul fara impartasire | gavriil | Postul | 23 | 29.11.2009 19:54:37 |
|