De ce nu avem dreptul sa judecam pe altii

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de maria-luisa

Eu cred ca putini oameni au intelepciunea necesara ca sa judece cu dreptate, in general judecata unui om se bazeaza pe opinii si experiente personale, nu intotdeauna juste. Cand judecata cade in mana acestor oameni, judecata cade in mana celor nedrepti. Urmarea este razboiul, ura si indepartarea de Dumnezeu. Omul intelept nu judeca pe semenii lui, caci stie ca este un Judecator mai presus decat toti si a carui dreptate este in toate.

Si totusi eu cred si in justitie, si in judecata necesara, inteleapta, si sanatoasa. Nu sunt de acord sub nicio forma cu pedeapsa cu moartea, insa unele persoane cred ca decad atat de mult, incat nu mai pot face parte din societate, fara sa o loveasca...si trist e si pentru ei sa fie lasati in starea aceea, fara ca nimeni sa ii forteze cat de cat, sa isi reevalueze starea sufleteasca.

Poate ca judecata nu trebuie facuta cu manie, ura, razbunare, mandrie...dar eu cred ca ea este necesara indubitabil.

Nu cred ca se poate merge intr-o singura directie, iar daca vorbim despre noi insine ca fiind subiectivi, sau incapabili sa judecam ceva cu inteleciune, cunoscandu-ne limitele...e una, dar nicidecum nu ar fi de dorit sa fim cu totii asa...pentru ca ceva ar fi in neregula.

[colaps]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Si totusi eu cred si in justitie, si in judecata necesara, inteleapta, si sanatoasa. Nu sunt de acord sub nicio forma cu pedeapsa cu moartea, insa unele persoane cred ca decad atat de mult, incat nu mai pot face parte din societate, fara sa o loveasca...si trist e si pentru ei sa fie lasati in starea aceea, fara ca nimeni sa ii forteze cat de cat, sa isi reevalueze starea sufleteasca.

Poate ca judecata nu trebuie facuta cu manie, ura, razbunare, mandrie...dar eu cred ca ea este necesara indubitabil.

Nu cred ca se poate merge intr-o singura directie, iar daca vorbim despre noi insine ca fiind subiectivi, sau incapabili sa judecam ceva cu inteleciune, cunoscandu-ne limitele...e una, dar nicidecum nu ar fi de dorit sa fim cu totii asa...pentru ca ceva ar fi in neregula.

Sunt de acord cu tine in privinta asta. Mediul social din ziua de astazi, din pacate, a decazut atat de mult, incat gata am terminat cu probleme clasice si dam in doua pacate foarte grave: decadenta si degenerarea.

Eu sunt de parere ca 'lumea' (daca se mai poat numi asa) care se afla in starea asta de decadenta totala este inamicul numarul unu a societatii. Deoarece, facand parte din acelasi mediu ca si noi si raspandind mizeria lor pretutindeni, ne vom trezi cu o societate precum o groapa de gunoi. Si lucrurile par a regresa din ce in ce mai mult.

Cum a ajuns Romania din tara glorioasa ce era odata in halul asta?

Nu trebuie sa judecam individual, cu mandrie. Insa noi crestinii ar trebui sa fim uniti si sa alcatuim o voce care sa trezeasca societatea asta mai ceva ca Sodoma si Gomora. Deci sa nu stam muti! Sa le facem cunoscute greselile lor (care sunt multe la numar), pentru ca in acest fel, sa mai amanam inevitabilul moment al caderii, si sa salvam cat mai multe suflete posibile.

Ar trebui ca pe cela ce doarme sa-l trezim la realitate, nu sa-l lasam sa se tarasca in mizeria lui sufleteasca si noi gandindu-ne hai lasa-l asa ca nu vreau sa judec...

Demoncratia a adus transparenta totala a individului. De foarte multe ori in ziua de astazi ajunge doar sa te uiti la un om, sa-l observi pe el si comportamentul sau, atitudinile sale cu cei din jur ca sa iti dai seama ce inima are.

Valul acesta de regresiune spre imoralitate este un inamic foarte mare al crestinismului. Este mai rau decat erezia, paganatatea sau ateismul. Pur si simplu omul a uitat semnificatia cuvantului 'moralitate'. Sa nu mai vorbim de lucruri precum onoare care nu mai exista in ziua de astazi, sau de virtutii, care la nivel social sunt aproape inexistente.

Noi crestinii ar trebui sa sarim si sa schimbam ceva... nu doar sa discutam si iarasi sa discutam ... si mai discutam... sa mai vorbim ...

"Nu ni-i fapta cat ni-i zisa". Depinde de noi sa schimbam aceste cuvinte.

Doamne ajuta!

[Marius22]

Nu avem dreptul de a judeca pe altii deoarece nimeni nu ni l-a conferit. Stim din Sfanta Scriptura ca Tatal, toata judecatata a dat-o Fiului. Indiferent de cate lucruri vom spune despre semeni, bune sau rele, Mantuitorul are ultimul cuvant. Atunci, de ce sa mai emitem judecati? Exista toate sansele ca judecata noastra sa fie in contradictie cu cea divina. De aceea, atunci cand judecam ne aflam intr-o situatie nu numai nefireasca, ci chiar penibila.

Judecata semenului este manifestarea vadita a fariseismului de care dam dovada. De obicei, nu ne punem in pielea altei persoane atunci cand se afla in necazuri sau suferinta. Pe acestea nu vrem sa le vedem prin ochii ei. Ne place insa sa vorbim din dreptul ei, spunand:

Eu nu as fi reactionat niciodata astfel!
Vai, cate pacate are!
Nu are cum sa se mantuiasca!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Marius22

Nu avem dreptul de a judeca pe altii deoarece nimeni nu ni l-a conferit. Stim din Sfanta Scriptura ca Tatal, toata judecatata a dat-o Fiului. Indiferent de cate lucruri vom spune despre semeni, bune sau rele, Mantuitorul are ultimul cuvant. Atunci, de ce sa mai emitem judecati? Exista toate sansele ca judecata noastra sa fie in contradictie cu cea divina. De aceea, atunci cand judecam ne aflam intr-o situatie nu numai nefireasca, ci chiar penibila.

Judecata semenului este manifestarea vadita a fariseismului de care dam dovada. De obicei, nu ne punem in pielea altei persoane atunci cand se afla in necazuri sau suferinta. Pe acestea nu vrem sa le vedem prin ochii ei. Ne place insa sa vorbim din dreptul ei, spunand:

Eu nu as fi reactionat niciodata astfel!
Vai, cate pacate are!
Nu are cum sa se mantuiasca!

Ei, chiar asta imi vine greu sa cred ca ar putea-o spune un crestin sanatos la cap!

Eu de exemplu chiar nu ajung la judecati legate de mantuirea cuiva, insa pot cu siguranta sa spun...ce uraaat, asa ceva nu se face, e inadmisibil, incredibil...si pot spune asta referindu-ma chiar la momentul respectiv, analizandu-l prin prisma a ceea ce stiu ca e rau sau bine, si referindu-ma la faptul ca nimeni nu ar trebui sa faca asa ceva.

Si totusi daca nu ar trebui sa existe judecatorii, care sa judece niste fapte...fara alte alambicari legate de mantuire, sau punandu-se in locul inculpatilor...si alte diverse interpretari de genul, e bine ca exista...sau e o anomalie a societatii, ceva ce ar trebui desfiintat?

Cum ar evolua societatea fara JUDECATORI, LEGE, si ce s-ar intampla cu toti cei care violeaza, omoara in serie, fura, si ce sentimente aveti cand auziti de asemenea cazuri? Aproape ca imi este imposibil sa cred ca ar trebui sa ramanem ca niste stane de piatra, impasibile, fara emotii, sentimente, pentru ca astfel nu am mai putea reactiona nici la frumos...

Eu cred ca nu toti suntem facuti sa judecam sanatos, si cu intelepciune...dar Dumnezeu i-a lasat clar pe unii sa poata face acest lucru. Nu e vorba de judecarea posibilitatii de a se mantui a cuiva, sau de a face comparatii...ci de a analiza un fapt, daca e rau sau bun...simplu, si chiar in acelasi timp cu sincera compasiune, facand o rugaciune pentru cel confuz, apasat...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de florina_drossu

Mulţi îşi dau cu părerea şi osândesc diferiţi păcătoşi. Ei spun: “Eu nu aş fi făcut aşa ceva în locul lui”. Dar fiecare persoană este unică, şi deci şi motivaţiile şi intensitatea trăirilor. Aşadar, nu am cum să ştiu eu ce a simţit altcineva când a făcut ceva ce eu judec a fi rău. Şi, neştiind ce a simţit, nu am cum să judec obiectiv. Doar cineva care ştie în totalitate contextul faptelor cuiva poate să judece drept. Şi acea persoană este numai Dumnezeu, care cunoaşte gândurile şi simţirile oamenilor. Iar judecata lui Dumnezeu nu este pătimaşă, ca a noastră, este singura judecată cu adevărat obiectivă.

Nu stiu daca tot ceea ce vedem, sau auzim despre unii ca ar fi facut rau...poate fi catalogat ca subiectiv, prin prisma faptului ca nu am sti exact ce trairi, sau motivatii ar fi avut...

Cred ca unele lucruri negative nu pot avea nici un pretext, si nicio explicatie pozitiva.

Cateodata mi se rupe sufletul cand aud de unele fapte ale unor oameni, asupra carora te poti pronunta foarte obiectiv...am citit parca ieri, despre un copil de 14 ani, care a taiat labele si coada unui caine....si incercand sa imi imaginez cam ce ar fi putut fi in capul lui, aproape ca mi s-a facut rau...gandindu-ma ca exista oameni, care nu au un suflet nici macar cat de cat normal, si care nu au respect pentru viata, pentru lucrurile frumoase lasate de Dumnezeu pe pamant.

Nu stiu daca judec, insa stiu ca aproape mi se face rau ori de cate ori aud de acte de violenta din partea oamenilor, fata de semeni de-ai lor, sau de animale ( practic niste fiinte neajutorate)...si cred ca ar fi totusi ciudat sa nu simt nimic negativ fata de aceste lucruri.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de florina_drossu

De ce nu avem dreptul să judecăm pe alţii

1 Corinteni 4, 5
De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.


Bartolomeu Anania comenteaza asa:

http://www.dervent.ro/s/b/index-D.ph...-Mt-07-01&c=01

Nu-i judecaţi pe semeni, ca să nu fiţi judecaţi de Dumnezeu. Omul e înclinat să evalueze excesiv faptele altora şi să le condamne cu uşurinţă, absolvindu-se pe sine. O judecată dreaptă nu e posibilă fără a cunoaşte toate datele problemei; Dumnezeu este singurul judecător real, El fiind singurul care cunoaşte şi datele lăuntrice ale fiinţei omeneşti.