Importanta RUGACIUNII

[viorels]

1). Rugăciunea, după însuşirea ei, este legătura (trăire --coexistenţa, contopirea într-o singură existenţă) şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrarea ei este stare de pace, împăcarea cu Dumnezeu, maica şi fiica lacrimilor, mila pentru păcătoşi, pod peste ispite, zidul despărţitor faţă de necazuri, curmarea luptelor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor celor fără de trup, bucuria viitoare, lucrarea fără de sfârşit, izvorul virtuţilor, mijlocitoarea şi pricina darurilor, izbânda nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovada nădejdii, nimicirea lanţurilor tristeţii, bogăţia monahilor, comoara isihaştilor, împuţinarea, (treptată, până, la anulare a) mâniei, oglinda izbăvirii, arătarea măsurii (la care ajunge omul), arătarea stării (sau a orânduirii duhovniceşti), vestitoarea celor viitoare (a răsplătirilor) şi semnul proslăvirii. Pentru cel ce se roagă cu adevărat instrument de întrajutorare, tribunal divin tronul Domnului.

Sf. Atanasie

Rugăciunea, săvârşită, aşa cum trebuie, cu dorinţă arzătoare către Dumnezeu şi cu plăcere sufletească, are în sine acea însuşire bună, care înalţă mintea omului la Dumnezeu, o scoate în întâmpinarea Creatorului sau, o uneşte cu El o uneşte cu desăvârşirea. Iar lucrurile ei sunt nenumărate. Ea face ca lumina să stea în picioare şi să nu se dărâme din pricina mulţimii păcatelor, săvârşite de om în fiecare zi. Ea artage iubirea lui Dumnezeu, care ne miluieşte. Ea este maica lacrimilor şi fiica lor, deoarece face ca omul să înceapă să verse lacrimi înaintea lui Dumnezeu, iar lacrimile iarăşi îl obligă pe om să se roage.

[cristiboss56]

În prealabil postat de viorels

1). Rugăciunea, după însuşirea ei, este legătura (trăire --coexistenţa, contopirea într-o singură existenţă) şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrarea ei este stare de pace, împăcarea cu Dumnezeu, maica şi fiica lacrimilor, mila pentru păcătoşi, pod peste ispite, zidul despărţitor faţă de necazuri, curmarea luptelor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor celor fără de trup, bucuria viitoare, lucrarea fără de sfârşit, izvorul virtuţilor, mijlocitoarea şi pricina darurilor, izbânda nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovada nădejdii, nimicirea lanţurilor tristeţii, bogăţia monahilor, comoara isihaştilor, împuţinarea, (treptată, până, la anulare a) mâniei, oglinda izbăvirii, arătarea măsurii (la care ajunge omul), arătarea stării (sau a orânduirii duhovniceşti), vestitoarea celor viitoare (a răsplătirilor) şi semnul proslăvirii. Pentru cel ce se roagă cu adevărat instrument de întrajutorare, tribunal divin tronul Domnului.

Sf. Atanasie

Rugăciunea, săvârşită, aşa cum trebuie, cu dorinţă arzătoare către Dumnezeu şi cu plăcere sufletească, are în sine acea însuşire bună, care înalţă mintea omului la Dumnezeu, o scoate în întâmpinarea Creatorului sau, o uneşte cu El o uneşte cu desăvârşirea. Iar lucrurile ei sunt nenumărate. Ea face ca lumina să stea în picioare şi să nu se dărâme din pricina mulţimii păcatelor, săvârşite de om în fiecare zi. Ea artage iubirea lui Dumnezeu, care ne miluieşte. Ea este maica lacrimilor şi fiica lor, deoarece face ca omul să înceapă să verse lacrimi înaintea lui Dumnezeu, iar lacrimile iarăşi îl obligă pe om să se roage.

De folos cele postate de tine .
Doamne ajuta !

[viorels]

Doamne Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răi ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cae mai de jos, întru cele, întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţe. Strigat-am către Tine Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Oare se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne am strigat şi dimineaţa, rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt în osteneli din tinereţile mele; înălţat am fost dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine a trecut mânia Ta şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-mau ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei din cauza ticăloşiei mele.

[cristiboss56]

CUVINTE VII : Parintele Arsenie Boca

[glykys]

- Ce este rugaciunea, parinte?
- Rugaciunea este totul, de fapt. Rugaciunea... Inima ta in inima lui Dumnezeu! Educatia aceasta a prezentei inimii tale in inima lui Dumnezeu. Indiferent ce vorbesti, rugaciunea este o tacere adanca si o stare dincolo de inchipuirea omeneasca. O vorbire cu Dumnezeu, dar nu cu vorbe omenesti. Ne depaseste cu totul... Rugaciunea este necesara, rugaciunea este viata noastra.

- Poate sa o dobandeasca omul fara vreun parinte duhovnicesc?
-Absolut! Eu o intrebam pe mama mea cand dadea oaia din picior inainte de culcare: de ce da oaia din picior? Iar mama-mi zicea: se inchina, mama... Vasazica, eu de ce sa nu ma-nchin? Dumnezeu ne-a facut singur, numai pentru El, nu putea sa nu ne inzestreze cu ceva prin care sa tinem legtura cu El. Rugaciunea nu inseamna numai a vorbi, rugaciunea este un fapt permanent - ma cheama asa, si ma cheama asa, si pe trotuar, si in padure, tot asa ma cheama, cum ma cheama, deci ma cheama crestinul cutare..."

(Par. Arsenie Papacioc)

[cristiboss56]

Maine , 14 noiembrie , il praznuim pe Sfantul Grigorie Palama , de pe urma caruia ne-au ramas multe si insemnate scrieri de folos , printre care si textul pe care o sa-l reproduc care se refera la "rugaciunea neancetata " - rugaciunea mintii si a inimii.
Iata textul selectat :
Dumnezeu, cunoscătorul celor ascunse, vede rugăciunea minţii tale şi o răsplăteşte cu daruri arătate şi mari. Pentru că aceasta este rugăciunea adevărată şi desăvârşită şi ea umple sufletul de harul dumnezeiesc şi de darurile (harismele) duhovniceşti. Căci cu cât închizi mirul mai mult în vas, cu atât vasul răspândeşte mai multă mireasmă. Aşa e şi cu rugăciunea: cu cât o întipăreşti mai mult în inima ta, cu atât o umple mai mult de harul dumnezeiesc. Fericiţi sunt cei ce se obişnuiesc cu acest lucru ceresc, căci cu el biruiesc orice ispită de la dracii cei răi, precum şi David a biruit pe îngâmfatul Goliat (I Împ. 17, 51). Cu ea sting poftele fără rânduială ale trupului, precum şi cei trei tineri au stins văpaia cuptorului (Dan. 7, 25-26). Cu această lucrare a rugăciunii minţii îmblânzesc patimile, precum şi Daniel a îmblânzit leii sălbatici (Dan. 6, 18 urm.). Cu ea coboară roua Sfântului Duh în inima lor, precum a coborât Ilie ploaia în Carmel (III Împ. 18, 45).
Această rugăciune a minţii este cea care urcă până la tronul lui Dumnezeu şi se păstrează în cupe de aur ca să fie tămâiat cu ea Domnul, precum zice Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu în Apocalipsă: “Şi douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăute şi cupe de aur pline de tămâie, care sunt rugăciunile Sfinţilor” (Apoc. 5, 7). Această rugăciune a minţii este o lumină care luminează totdeauna sufletul omului şi aprinde inima lui cu flăcările iubirii lui Dumnezeu. Ea este o verigă care ţine uniţi şi împreunaţi pe Dumnezeu şi omul. O, har neasemănat al rugăciunii minţii! Ea face pe om să fie totdeauna în convorbire cu Dumnezeu. O, lucrare cu adevărat minunată şi deosebită! Să fii deodată cu oamenii trupeşti şi să te afli cu Dumnezeu în chip înţelegător. Îngerii nu au glas material, ci cu mintea lor aduc lui Dumnezeu doxologia neîncetată. Aceasta este lucrarea lor. Ei îi este închinată toată fiinţa lor.
Deci şi tu, frate, când intri în cămara ta şi închizi uşa, sau când mintea ta nu sare de colo până colo, ci intră în inima ta şi simţurile tale sunt întărite, şi nu sunt pironite de lucrurile lumii acesteia, şi pe lângă aceasta te rogi totdeauna cu mintea ta, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul, te faci asemenea cu sfinţii îngeri; şi Tatăl tău, care vede rugăciunea ta tainică, pe care o aduci în ascunsul inimii tale, te va răsplăti cu mari daruri (harisme) întru arătare. Şi ce bun mai mare şi mai bogat poţi să afli decât acesta, de a te afla, cum am spus, împreună cu Dumnezeu în chip înţelegător şi de a fi în convorbire neîncetată cu El? Căci fără El nu poate să fie vreodată vreun om fericit nici aici, nici în cealaltă viaţă.
Drept aceea, frate, oricine ai fi, când iei în mâinile tale cartea aceasta şi, citind-o, vei cerca folosul ei în sufletul tău, te rog cu căldură, adu-ţi aminte să faci şi o rugăciune către Dumnezeu, cu un “Doamne miluieşte”, pentru păcătosul suflet al aceluia care s-a ostenit cu această carte şi al aceluia care a cheltuit ca să o tipărească. Căci aceştia au mare nevoie de rugăciunea ta, ca să afle mila dumnezeiască pentru sufletul lor şi tu pentru al tău. Fie, fie !

[cristiboss56]

DIMINEAŢA

L - Acatistul Domnului Iisus Hristos
M - Acatistul Maicii Domnului – Bucuria tutror necăjiţilor
M - Acatistul Domnului Iisus Hristos
J - Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului
V - Acatistul Domnului Iisus Hristos
S - Acatistul Bunei Vestiri a Maici Domnului
D - Acatistul Sfintei Treimi

SEARA

L – Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă
M – Paraclisul Maicii Domnului
M - Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă
J - Paraclisul Maicii Domnului
V - Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă
S - Paraclisul Maicii Domnului
D - Canonul de umilinţă şi cel de pocăinţă

Pr. Corneliu Miroslav, stareţul Mănăstirii Călui



Întăreşte-mă Doamne, şi transformă frica şi durerea mea în pace şi bucurie.
Alungă Doamne, toate gândurile care nu vin de la Tine, Dumnezeul meu, şi nici din dreptatea Ta.
Coboară-mă în lumina Ta şi mă luminează.
Amin.

[viorels]

După învăţătura creştină, Dumnezeu a creat lumea din nimic, prin puterea cuvântului Său: ,,El a zis şi s-a făcut , El a poruncit şi s-a zidit" (Ps. 148, 5). Lumea are un început , fiind creată odată cu începutul, şi va avea şi un sfârşit . Numai Dumnezeu din veşnicie. De aceea psalmistul zice: ,,Mai înainte de a se fi făcut munţii şi de a se fi zidit pământul din veac şi până în veac eşti Tu Doamne" (Ps. 89, 2).

Chiar dacă lumea are un început , planul de creare a lumii există din vecie în Dumnezeu, şi în acest plan se cuprinde şi scopul pentru care a fost făcută. Scopul creaţiei lumi este îndoit. Cu privire la Dumnezeu, scopul creaţiei lumii este de a-L preamări pe Creator, creaţia fiind manifestarea iubirii şi bunătăţii Dumnezeieşti, iar cu privire la creaturi este binele şi fericirea lor, îndeosebi a celor înzestraţi cu raţiune. În iubirea lui Dumnezeu fiecare dintre noi am existat dintotdeauna. Dumnezeu Cel veşnic ne-a văzut pe fiecare dintre noi ca pe o idee sau un gând în înţelepciunea Sa divină şi pentru fiecare în parte Dumnezeu are un plan special şi disinct. noi pentru Dumnezeu existăm din vecie; falsa percepţie a lucrurilor în sine este că la un momnt dat începem să existăm pentru noi înşne". Credina este continuă. Nu trebuie să spunem că ,,Dumnezeu a creat lumea şi pe mine în ea", ci ,,Dumnezeu creează lumea şi pe mine în ea, aici şi acum şi întotdeauna". Dacă Dumnezeu nu şi-ar exercita voinţa creatoare în fiecare clipă, universul s-ar nărui, nimic n-ar exista nici măcar o clipă dacă n-ar vrea Dumnezeu să existe. Mitropolitul Filaret al Moldovei spunea: ,,Toate fiinţele stau în echilibru pe cuvântul ceator al lui Dumnezeu, ca pe un pod de diamante; deasupra este abisul nesfârşirii divine, dedesupt este cel al nimicniciei firiilor",

Lumea este dependentă de Dumnezeu. Fiindcă este opera lui Dumnezeu, creaţia este bună. De aceea Sf. Scriptură zice: ,,Şi a văzut Dumnezeu că toate câte a făcut erau foarte bune" (Fac. 1, 34). Înţelegând acest adevăr mulţi oameni au întâlnit pe Creator contemplând cele create. Evagrie din Pont scrie că ,,unul din înţelepţii vremii a venit la SF. Antonie în pustie şi i-a zis: <<Părinte, cum poţi să înduri traiul aici, lipsit de toată mângâierea cărţilor >>?" SF. Antonie a răspuns: ,,Cartea mea filosofule este firea celor făcute şi ori decâte ori doresc pot să citesc în cele făcute de Dumnezeu". La creaţie lumea era bună în sensul că în totalitatea ei cea spirituală şi cea materială, erau potrivite planului pentru care le-a creiat Dumnezeu, având posibilitatea desăvârşirii. Iar aceasta este lucrarea Duhului Sfânt . Varietatea formelor, şi situaţiilor naturale din lume are la bază puterea energiilor divine necreate. Răul prezent în lume, atât cel fizic cât şi cel moral, este o realitate dar acesta nu e opera lui Dumnezeu şi nu există deci din veşnicie ca principiu creat. Flosful Evagrie spune că ,, răul nu are substanţă şi este absenţa binelui, aşa cum întunericul nu este decât absenţa luminii"49. Numai binele este de la Dumnezeu. Răul a apărut în lumea nevăzută prin libertatea de voinţă a îngerilor care au căzut , şi au intrat în lumea materială prin păcatul lui Adam şi Eva. După învăţătura Bisericii, creaţia cuprinde două părţi: lumea nevăzută sau lumea spirituală şi lumea văzută sau materială. Prin lumea spirituală se înţelege lumea îngerilor.

[cristiboss56]

Rugăciunea de seară am zice că este un corolar al rugăciunii în general, fiindcă, aşezându-ne sub pavăza lui Dumnezeu, dorim să fim păziţi în timpul nopţii, ne aduce o linişte aproape totală, încredinţându-ne lui Dumnezeu. Cum spune un sfânt părinte, să putem adormi, dacă e posibil, cu gândul la rugăciune sau rostind rugăciunea, ca să nu ne fure gândurile. Le-am spus credincioşilor, la Taina Spovedaniei şi în predică uneori, că, decât să te prindă somnul îndârjit şi încordat, certându-te în minte cu cineva şi căutând modul cum să te răzbuni pe el, mai degrabă să te prindă somnul rostind Psalmul 50 sau o altă rugăciune. Să încercăm ca gândul să se topească încet, încet cu Dumnezeu în somnul care vine şi, adăpat de intenţii bune, noaptea va fi mai liniştită, visul mai plăcut. Decât să luăm cine ştie ce pastile, mai degrabă ne zicem un psalm, o rugăciune sau o formulă din aceasta bisericească, şi adormim mai uşor.

Pr. Nicolae D. Necula



RUGACIUNE DE SEARA

Dumnezeule vesnice si Imparate a toata faptura, Cel ce m-ai invrednicit a ajunge pana in acest ceas, iarta-mi pacatele ce am facut in aceasta zi : cu lucrul, cu cuvantul, cu gandirea, si curateste, Doamne, smeritul meu suflet, de toata intinaciunea trupului si a sufletului. Si-mi da, Doamne, in aceasta noapte, a trece somnul in pace, ca sculandu-ma din ticalosul meu asternut, bine sa plac Preasfantului Tau nume, in toate zilele vietii mele, si-mi ajuta cu Harul Tau sa calc pe vrajmasii cei ce se lupta cu mine, pe cei trupesti si pe cei fara de trup. Izbaveste-ma Doamne de gandurile cele desarte, care ma intineaza si de poftele cele rele, ca a Ta este Imparatia, Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin



TE BINECUVÂNTEZ, PĂRINTE,

la sfârşitul acestei zile.
Primeşte lauda şi recunoştinţa mea
pentru darurile tale.
Iartă-mi toate păcatele,
pentru că nu am ascultat de glasul Duhului tău
şi nu l-am recunoscut pe Hristos
în fraţii pe care i-am întâlnit.
Ocroteşte-mă în timpul somnului,
îndepărtează de la mine orice rău
şi ajută-mă să mă trezesc cu bucurie la o nouă zi.
Apără-i pe toţi fiii tăi răspândiţi pretutindeni. Amin.

[cristiboss56]

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.
Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.
Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era O RUGĂCIUNE, care spunea asa:

“IUBITE DOAMNE, TU IMI CUNOŞTI NEVOILE, AŞA CĂ EU LE PUN ÎN MÂINILE TALE.”

Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.

Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.