Sacrificiul

[maria-luisa]

În prealabil postat de topcat

Si totusi, in incurcata telenovela are loc un sacrificiu, cel putin in mod aparent (daca cumva Gheorghe, care o iubeste foarte mult pe Ana, stie ca isi va recupera pantofii ceva mai tirziu, chiar daca acest lucru ii provoaca un disconfort - sa spunem deocamdata ca el nu e sigur ca isi va recupera pantofii).
Dar sacrificiul ii provoaca lui Gheorghe si o amaraciune, pentru ca el stie ca Ion o iubeste foarte mult pe Ana, si stie ca acesta si-a jurat sa nu se bage in viata ei, intelegindu-l foarte bine deci pe Ion ca era singura metoda de a o face pe Ana sa isi mai aduca aminte de el. De asemenea, Gheorghe stie ca Ana ar fi foarte fericita daca ea s-ar casatori cu Ion.

O nelamurire: de ce si-a jurat Ion sa nu se bage in viata Anei?

Stii ce mai cred eu? Ca Ana nu ar fi foarte fericita cu Ion, daca s-ar simti inferioara lui.

În prealabil postat de maria-luisa

O nelamurire: de ce si-a jurat Ion sa nu se bage in viata Anei?

Stii ce mai cred eu? Ca Ana nu ar fi foarte fericita cu Ion, daca s-ar simti inferioara lui.

Ion s-a suparat putin, desi Ana era doar o copila, pentru ca s-a uitat peste revistele sale mai deocheate, desi i-a spus sa nu deschida sertarul ca o pateste. De atunci a lasat-o singura si i-a spus ca are free will, sa faca ce-o vrea.

Pai se spune ca dragostea, cea oarba, ascunde aceste sentimente de inferioritate

[maria-luisa]

În prealabil postat de topcat

Ion s-a suparat putin, desi Ana era doar o copila, pentru ca s-a uitat peste revistele sale mai deocheate, desi i-a spus sa nu deschida sertarul ca o pateste. De atunci a lasat-o singura si i-a spus ca are free will, sa faca ce-o vrea.

Pai se spune ca dragostea, cea oarba, ascunde aceste sentimente de inferioritate

Doar pentru atat? N-a fost cam aspru totusi? Si oricum, daca dorea sa se casatoreasca cu Ana, ce cauta cu reviste deochiate? :))
Mda...Poate ca aceasta este explicatia pentru comportamentul deochiat al Anei de mai tarziu...

Cum adica "dragostea cea oarba ascunde aceste sentimente de inferioritate"?

[Traditie1]

Topicul acesta este înca unul din seria celor care arata incapacitatea ateilor de a întelege lucrurile duhovnicesti, incapacitate ce decurge din blocajul lor la ideea ca rationamentul e cheia oricarei probleme.

În realitate ratiunea, întelegerea e ceva ce primeste, nu ceva ce produce. Tot ce au aflat bun oamenii, în orice domeniu, a fost un dar al lui Dumnezeu, chiar si rationamentele filozofilor. Progresul uman vine pe baza descoperirilor de la Dumnezeu dar are de obicei aparenta ca e ceva natural, rezultat din cercetare sau din analize logice. Si din cauza acestei aparente cei lipsiti de întelepciune si-au format o încredere paguboasa în propria putere de judecata si în general în imaginara putere a mintii umane.

Aceasta încredere în propria minte îi face sa se închida posibilitatii dezvoltarii lor intelectuale, sa ramâna niste neevoluati, copii la minte asa cum se manifesta si ateii de pe acest forum. Credinta ca stii nu te lasa sa începi sa cunosti cu adevarat.

Imaturitatea si imoralitatea ce decurge din acest blocaj al ateilor se manifesta prin ideile lor fixe si prin "deschiderea" pe care o au spre patimile considerate de ei ca nefiind nocive fiindca nu lezeaza alte fiinte umane, cum ar fi pornografia, desfrâul, perversiunile sexuale, asa cum am avut supriza sa vedem chiar pe acest topic:

În prealabil postat de topcat

Revistele deocheate reprezinta o lume a maturului, unde copilul nu are acces pentru ca nu e pregatit.

Revenind la topic, Jertfa Mântuitorului are, asa cum spun si manualele de dogmatica, mai multe aspecte si functii.

Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii, pacate care afecteaza onoarea lui Dumnezeu. Prin pacat omul nesocoteste pe Dumnezeu iar un Dumnezeu calcat în picioare nu mai este Dumnezeu. Maretia lui Dumnezeu trebuia restabilita si Jertfa lui Dumnezeu, a uneia din Persoanele Sfintei Treimi a facut acest lucru.

Alt aspect al Jertfei este cel rezultat din misiunea de învatator a Mântuitorului. Omenirea avea nevoie sa cunoasca caile de dobândire a mântuirii si Cel mai potrivit sa faca acest lucru era însusi Dumnezeu. Luându-si aceasta sarcina Domnul si-a asumat suferintele vietii de pamântean implicite.

Un alt aspect e cel al Jertfirii euharistice a Mântuitorului. Pentru a deveni una cu noi, oamenii, Dumnezeu a rânduit ca noi sa ne împartasim de Trupul si Sângele Lui, de aceea împartasirea se mai numeste si sfânta Jertfa, pentru ca Domnul se da noua.

În prealabil postat de Traditie1

Revenind la topic

Chiar te-as ruga sa ramii la topic

În prealabil postat de Traditie1

, Jertfa Mântuitorului are, asa cum spun si manualele de dogmatica, mai multe aspecte si functii.

Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii, pacate care afecteaza onoarea lui Dumnezeu. Prin pacat omul nesocoteste pe Dumnezeu iar un Dumnezeu calcat în picioare nu mai este Dumnezeu. Maretia lui Dumnezeu trebuia restabilita si Jertfa lui Dumnezeu, a uneia din Persoanele Sfintei Treimi a facut acest lucru.

Alt aspect al Jertfei este cel rezultat din misiunea de învatator a Mântuitorului. Omenirea avea nevoie sa cunoasca caile de dobândire a mântuirii si Cel mai potrivit sa faca acest lucru era însusi Dumnezeu. Luându-si aceasta sarcina Domnul si-a asumat suferintele vietii de pamântean implicite.

Un alt aspect e cel al Jertfirii euharistice a Mântuitorului. Pentru a deveni una cu noi, oamenii, Dumnezeu a rânduit ca noi sa ne împartasim de Trupul si Sângele Lui, de aceea împartasirea se mai numeste si sfânta Jertfa, pentru ca Domnul se da noua.

Primul aspect tine de o viziune primitiva, anume ca plata pentru ceva se poate face prin jertfa altcuiva coroborat cu perceptia, la fel de primitiva, ca violenta si suferinta rezolva orice problema.
Misiunea de invatator nu se poate face avind ca baza o minciuna, chiar daca exemplul este miscator. Invatatorul mizeaza pe incapacitatea elevului de a discerne adevarul. Un zeu nu isi poate asuma suferintele de pamintean pentru ca atunci nu ar mai fi zeu (stii, pamintean<>zeu).
Al treilea aspect este dat de un ritual de aducere aminte, anume ca Hristos s-a jertfit pentru noi.
Repet: ce a pierdut Hristos prin jertfa sa?

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de topcat

Primul aspect tine de o viziune primitiva, anume ca plata pentru ceva se poate face prin jertfa altcuiva coroborat cu perceptia, la fel de primitiva, ca violenta si suferinta rezolva orice problema.
Misiunea de invatator nu se poate face avind ca baza o minciuna, chiar daca exemplul este miscator. Invatatorul mizeaza pe incapacitatea elevului de a discerne adevarul. Un zeu nu isi poate asuma suferintele de pamintean pentru ca atunci nu ar mai fi zeu (stii, pamintean<>zeu).
Al treilea aspect este dat de un ritual de aducere aminte, anume ca Hristos s-a jertfit pentru noi.
Repet: ce a pierdut Hristos prin jertfa sa?

Vad ca ai o imagine usor deformata (deformata din punctul meu de vedere). Nu stiu de unde ai dedus ca plata pentru ceva se face prin jertfa altcuiva. Omul nu a platit pentru greseala lui prin jertfa lui Hristos. Prin jertfa(exemplul) Lui greseala era mult mai usor de indreptat.
Omul nu este incapabil de a discerne adevarul, ci este doar "imprastiat" cu mintea, e atent la altceva cand i se explica. Si elevul daca se uita pe geam cat e de frumos afara nu va intelege lectia.
Iarasi, pentru tine jertfa inseamna a pierde ceva, pentru mine jertfa inseamna a castiga. E ca si la cumparaturi: poate pretul ti se pare mare, dar daca te uiti la avantajele aduse prin achizitionare o sa vezi ca e un pret corect. Cred ca si in VT cand oamenii aduceau o jertfa nu considerau animalul pierdut, ci considerau ca au castigat prin jertfa adusa lui Dumnezeu.
Hristos prin jertfa sa l-a castigat inapoi pe om.

În prealabil postat de FiulRisipitor

Vad ca ai o imagine usor deformata (deformata din punctul meu de vedere). Nu stiu de unde ai dedus ca plata pentru ceva se face prin jertfa altcuiva. Omul nu a platit pentru greseala lui prin jertfa lui Hristos.

De aici: "Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii"

În prealabil postat de FiulRisipitor

Prin jertfa(exemplul) Lui greseala era mult mai usor de indreptat.

Cum adica?

În prealabil postat de FiulRisipitor

Omul nu este incapabil de a discerne adevarul, ci este doar "imprastiat" cu mintea, e atent la altceva cand i se explica. Si elevul daca se uita pe geam cat e de frumos afara nu va intelege lectia.

Aici eram de acord

În prealabil postat de FiulRisipitor

Iarasi, pentru tine jertfa inseamna a pierde ceva, pentru mine jertfa inseamna a castiga. E ca si la cumparaturi: poate pretul ti se pare mare, dar daca te uiti la avantajele aduse prin achizitionare o sa vezi ca e un pret corect. Cred ca si in VT cand oamenii aduceau o jertfa nu considerau animalul pierdut, ci considerau ca au castigat prin jertfa adusa lui Dumnezeu.
Hristos prin jertfa sa l-a castigat inapoi pe om.

Sigur ca pina la urma jertfa e pentru a cistiga ceva, pe total. Tot ceea ce facem este pina la urma pentru a cistiga Doar ca unii nu vor sa recunoasca :)
Dar nu asta e neintelegerea mea; animalul era totusi, pierdut. Cel jertfit pierdea ceva. Ce a pierdut Hristos?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Traditie1

Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii, pacate care afecteaza onoarea lui Dumnezeu. Prin pacat omul nesocoteste pe Dumnezeu iar un Dumnezeu calcat în picioare nu mai este Dumnezeu. Maretia lui Dumnezeu trebuia restabilita si Jertfa lui Dumnezeu, a uneia din Persoanele Sfintei Treimi a facut acest lucru.

Traditie,

Jertfa nu a fost pentru satisfacerea onoarei Lui Dumnezeu, ortodocsii nu cred asa ceva.

De asemenea dacă atmosfera spirituală a jertfei nu poate fi simplist juridică, ci de dragoste, adevăr şi libertate, atunci şi sensul ei nu e cel propiţiatoriu, de îmblînzire a unui Dumnezeu «a Cărui mînie nu e potolită decît cînd curge sîngele». Spiritul propriu Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii scoate în relief un alt obiectiv sau sens: acela al sfinţirii, nu pe acela de inspiraţie păgînă al îmblînzirii mîniei. Jertfa e oferită lui Dumnezeu anume pentru a fi sfinţită, transfigurată prin El. «Ce e oferit e sfinţit». Nu e vorba de un act cerut de Dumnezeu pentru Sine, ci pentru noi, pentru a ne sfinţi, pentru a ne transfigura: «Gloria Dei vivens homo» (Sfîntul Irineu). Şi jertfa Domnului a adus tocmai această sfinţire, transfigurare supremă: învierea.

Parintele Galeriu

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de topcat

De aici: "Una din functii e cea de plata pentru pacatele omenirii"

Eu ti-am spus ce cred eu.

În prealabil postat de topcat

Cum adica?

Greseala omului a fost ca s-a indepartat de Dumnezeu prin neascultare. Hristos i-a aratat ca nu trebuie sa continue in aceasta greseala, poate reveni la starea cea dintai pentru ca Dumnezeu este unul iertator, iubitor si rabdator. Dar pentru a reveni trebuie ca omul sa-l imite pe Dumnezeu, iar acum are exemplul lui Hristos. Nici oamenii nu stau impreuna daca diferentele de caracter sunt foarte mari.

În prealabil postat de topcat

Sigur ca pina la urma jertfa e pentru a cistiga ceva, pe total. Tot ceea ce facem este pina la urma pentru a cistiga Doar ca unii nu vor sa recunoasca :)
Dar nu asta e neintelegerea mea; animalul era totusi, pierdut. Cel jertfit pierdea ceva. Ce a pierdut Hristos?

Nu cred ca era absolut necesar ca Hristos(sau Dumnezeu) sa piarda ceva. Tu cand iti ierti copilul pentru o greseala si ii dai exemplu bun ce pierzi?

[Traditie1]

În prealabil postat de topcat

Chiar te-as ruga sa ramii la topic

Acest topic exista doar pentru ca tu esti inapt sa întelegi anumite lucruri si am explicat de ce, deci nu eram chiar offtopic.

Primul aspect tine de o viziune primitiva, anume ca plata pentru ceva se poate face prin jertfa altcuiva coroborat cu perceptia, la fel de primitiva, ca violenta si suferinta rezolva orice problema.
Misiunea de invatator nu se poate face avind ca baza o minciuna, chiar daca exemplul este miscator. Invatatorul mizeaza pe incapacitatea elevului de a discerne adevarul. Un zeu nu isi poate asuma suferintele de pamintean pentru ca atunci nu ar mai fi zeu (stii, pamintean<>zeu).
Al treilea aspect este dat de un ritual de aducere aminte, anume ca Hristos s-a jertfit pentru noi.
Repet: ce a pierdut Hristos prin jertfa sa?

Ca omul sa se bucure de Dumnezeu trebuie sa aiba constiinta integritatii maretiei Lui. Jerfta nu urmarea o rafuiala între Creator si creaturi ci fericirea celor din urma.

Când spui ca învatatura Mântuitorului ar putea fi o minciuna te manifesti copilareste în doua rânduri. Întâi, ce interes ar avea cineva care vrea sa minta sa se sacrifice pentru aceasta minciuna? În al doilea rând, ce rost avea sa precizezi ca e minciuna? Noi discutam aici despre sacrificiu, nu despre adevarul învataturii Mântuitorului; ai cumva o teama superstitioasa care te face sa te feresti de orice apropiere de credinta?

Un zeu poate orice, inclusiv sa sufere, daca vrea. Dar noi nu discutam aici despre zei ci despre Dumnezeul unic deci iarasi te faci de râs cu superstitia ta.


Sfânta Împartasanie are si rol comemorator dar cel principal este cel mentionat de mine. Daca nu crezi citeste un catehism sau ceva asemanator.


Sacrificiul nu înseamna numai pierdere ci si suferinta asumata.