Ganduri de hula

[flying]

În prealabil postat de ginabadea

.. au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
...Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

=>iata crestinul adevarat care isi face griji si se tulbura sa nu supere pe Dumnezeu cu astfel de ganduri ,spre deosebire de altii(ateii) care il hulesc pe Dumnezeu si se mai si mandresc cu asta .

NEVINOVATA ESTI DE ACESTE GANDURI PE CARE LE RESPINGI !

dar probabil trebuie sa te gandesti ca :
1.fie gresesti undeva(indeosebi la ganduri de mandrie ,trufie) ,
2.fie chiar ai inceput "lupta cea buna" cu diavolul ,iar acesta te pizmuieste ,dar neputinta lui si-o dovedeste prin gandurile de hula, daca altceva nu poate sa-ti faca ,fiind protejata de Maica Domnului. =>

nu te mai tulbura caci NU POTI OPRI PASARILE(gandurile de hula) SA ZBOARE PE DEASUPRA GRADINII (mintea) ...tu sa fii atenta sa nu fii de acord cu ele (sa nu lasi pasarile sa se aseze in gradina alungandu-le cu " batul " rugaciunii .

DOAMNE-AJUTA!

[carmina]

În prealabil postat de ginabadea

Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.

Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.

Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

Incearca sa le marturisesti pe cele mai sacaitoare dintre ele la spovedanie; pe celelalte, ignora-le cu desavarsire, nu incerca sentimentul de vinovatie daca stii ca nu este cazul, fireste. Din experienta stiu ca tot ceea ce deranjeaza si este vadit (marturisit) dispare de la sine.
Doamne, ajuta!

"Primeste impletirea celor bune si celor rele cu gand egal,si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".

[cristiboss56]

În prealabil postat de ginabadea

Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.

Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.

Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

Tocmai eşti pe Drumul Bun, căci , de scri pe un topic de Rugăciuni înseamnă că ai în sânge Rugăciunea ce negreşit te ţine în legătură cu Dumnezeu. Nu dispera, suflet bun, nu deznădăjdui şi te roagă neâncetat. Îţi vine gândul trufaş în minte ? Nimic mai simplu şi la îndemâna oricui :Rugăciunea Inimii, Rugăciunea lui Iisus ! Oriunde să o spui , în gând, cu voce tare , dar fă-o cu curaj , încredere şi multă dragoste şi vrăjmaşul va slăbi . Să nu-ţi uiţi rugăciunile de peste zi şi ţine legătura permanent cu Biserica, cu Duhovnicul tău. Doamne ai milă de noi !
Ţ

În prealabil postat de ginabadea

Am o problema cu aceste ganduri care nu-mi dau pace. M-am rugat la Dumnezeu si la Sfanta Fecioara sa dea un copil si dupa fff putin timp mi l-a trimis. Bucuria a fost enorma cand am vazut testul pozitiv, pentru o clipa am simtit binecuvantarea lui Dumnezeu peste viata mea fara culoare pana atunci.

Acum sunt insarcinata in 3 luni si astept sa treaca timpul cat mai repede pentru a-mi tine puiul in brate. Doar ca au aparut aceste ganduri care nu-mi dau pace si mi-e teama ca sa nu-l supar pe Dumnezeu si sa ma pedepseasca.
Cea mai cumplita pedeapsa pentru mine ar fi sa-mi pierd copilasul, nici nu vreau sa ma gandesc cat de pustiu ar fi sufletul meu atunci.

Nu este prima data cand apar. De-a lungul vietii au mai aparut si au disparut de la sine. Ma bucuram cand nu mai simteam "presiunea aia rea peste sufletul meu".
In fiecare dimineata in metrou in drum spre serviciu ascult la casti paraclisul Maicii Domnului si atunci parca ma simt putin protejata, desi simt cum imi dau tarcoale gandurile acelea si incearca sa-mi fure mintea de la ascultarea rugaciunii. Cum sa fac sa scap de ele? Sa nu mai simt aceasta povara?

Cand iti vine gandul de hula, nu-i da importanta, ci cheama insistent pe Iisus sau pe Preasfanta Nascatoare in ajutor.

[Langu]

Iertare,ce intelegeti prin hula? Care este sensul cel mai exact al cuvantului?
Multumesc!

[colaps]

În prealabil postat de Langu

Iertare,ce intelegeti prin hula? Care este sensul cel mai exact al cuvantului?
Multumesc!

HULĂ inseamna ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie.

Hula are loc atunci cand in mod constient aduci injurii la adresa Domnului.

[Langu]

În prealabil postat de colaps

HULĂ inseamna ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie.

Hula are loc atunci cand in mod constient aduci injurii la adresa Domnului.

Multumesc!

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Cand iti vine gandul de hula, nu-i da importanta, ci cheama insistent pe Iisus sau pe Preasfanta Nascatoare in ajutor.

Prima este NALUCIREA ; a doua - imbinarea , amestecarea gandurilor noastre cu gandurile viclenilor demoni ; a treia - conceperea , cand ambele ganduri comploteaza la rau si hotarasc intre ele cum sa procedeze ; iar a patra este lucrarea simtita , adica pacatul . Asupra acestor etape fac referire multe din invataturile lasata de Sfintii Parinti . Daca mintea este treaza si atenta la sine si prin intermediul impotrivirii si al chemarii Domnului nostru Iisus Hristos poate alunga nalucirea inca de la aparitia ei, atunci mai nimic din ceea ce urmeaza de obicei dupa ea , nu va mai avea loc . Tot Sfintii Parinti ne arata ca vicleanul fiind netrupesc , nu poate insela sufletele altfel decat prin introducerea in ele a inchipuirii gandurilor . Si despre nalucire David spune : In dimineti voi judeca pe toti pacatosii pamantului ca sa nimicesc din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea ( vezi Ps. 100 ) iar marele Moise despre comlot sa nu va amestecati si sa nu faceti legamant cu ei . Mintea cu mintea se unesc in lupta , mintea demonica cu mintea noastra . In fiece clipa sa strigam din adancul sufletului catre Hristos sa desparta mintea demonica , iar semnul si slava biruintei sa ni le daruiasca noua ca un iubitor de oameni . Unul dintre Parintii pustiei spunea : << Nu exista osteneala mai mare decat a se ruga cineva lui Dumnezeu . A se ruga cineva pana la ultima suflare, cere nevointa . Si nu numai rugaciunea este acea care oboseste , ci mai ales razboiul indarjit al diavolului este acea ceea ce face rugaciunea mai obositoare >> ." Gandurile sunt cuvintele diavolilor si inainte-mergatoarele patimilor " Sfantul Isaac Sirul .

[iustin10]

@ginabadea
Parca intr-un cantec am auzit un vers ca acesta : 'lumea mea se clatina'
Eu asociez aceste ganduri de hula,cu care si eu m-am trezit procopsit in ultimul timp,cu o pierdere a autocontrolului ,dar in sensul bun ,cu o clatinare a valorilor vechi.
Adica vine un moment in viata cand nu mai esti cel sigur de tine cel de pana atunci,si esti coplesit de micimea ta,si depasit cumva de evenimente.
Si nemaifiind sigur de tine,atunci si mintea ta-parte din ea-e luata in stapanire,terfelita pe jos,pentru a isi pierde siguranta impenetrabila de pana atunci.
Cred ca aceasta voce 'straina' din noi,care rosteste hule si in care nu ne recunoastem,este asemanatoare cu 'tzepusa' care a fost lasata in calcaiul apostolului Pavel,pentru a nu se mandri ,si a isi aminti mereu de unde are tot cea ce a primit.
Chiar si in cele mai adanci ispite,care lucreaza pana la a desparti gandul de suflet,Dumnezeu lucreaza pentru curatirea noastra,iar caile Sale sunt de neinteles pentru om.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

@ginabadea
Parca intr-un cantec am auzit un vers ca acesta : 'lumea mea se clatina'
Eu asociez aceste ganduri de hula,cu care si eu m-am trezit procopsit in ultimul timp,cu o pierdere a autocontrolului ,dar in sensul bun ,cu o clatinare a valorilor vechi.
Adica vine un moment in viata cand nu mai esti cel sigur de tine cel de pana atunci,si esti coplesit de micimea ta,si depasit cumva de evenimente.
Si nemaifiind sigur de tine,atunci si mintea ta-parte din ea-e luata in stapanire,terfelita pe jos,pentru a isi pierde siguranta impenetrabila de pana atunci.
Cred ca aceasta voce 'straina' din noi,care rosteste hule si in care nu ne recunoastem,este asemanatoare cu 'tzepusa' care a fost lasata in calcaiul apostolului Pavel,pentru a nu se mandri ,si a isi aminti mereu de unde are tot cea ce a primit.
Chiar si in cele mai adanci ispite,care lucreaza pana la a desparti gandul de suflet,Dumnezeu lucreaza pentru curatirea noastra,iar caile Sale sunt de neinteles pentru om.

Când vom ajunge la adevărata cunoştinţă de sine , vom ajunge la adevărata fericire, după mărturia care zice :"Fericit este omul care-şi cunoaşte neputinţa sa , întrucât cunoştinţa aceasta i se face lui temelie , şi rădăcină , şi începătură de toată bunătatea ". ( Filocalia , vol.X , Cuvântul 25 )