este un pacat sa emigrezi?

[IonelS]

În prealabil postat de ory

Unde sa te duci, Jenica ? ! In chilia sufletului tau, de acolo nu te poate izgoni nimeni, din visul si speranta ca frumosul si autenticul poate salaslui mai cu precadere acolo, decat in mijlocul unor ziduri stapanite de oameni.

Bine spus !
Eu am observat ca exista o suma de raspandaci ai plecari si dispretului fata de neamul si tara date de Dumnezeu fiecaruia..Eu nu inteleg ce cauta aceste persoane aici, dat fiind faptul cunoscut ca noi ortodocsii suntem ultimii dezertori ai neamului ?

[Traditie1]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Din cine e contituita aceasta Romanie luptatoare, si cum lupta ea...dar concret?

Eu tin minte si acum cum stateau romanii luptatori in niste autobuze prafuite, si ranjeau cu niste steaguri portocalii in mana, si toate astea pentru dorinta meschina a conforului personal, materializat in niste stcile de ulei, sau o bancnota cu doua zerouri....ori mie asta nu imi sugereaza lupta, ci doar confuzie.

Da, normal... e frumos sa ne spunem fiecare ca ce facem noi...e idealul, si ca mai mai ca ajungem martiri, dar a sta pe un teritoriu si a plange dupa 25% din salariu, fix din aceeasi dorinta meschina pentru confortul personal...nu inseamna nicio lupta.

Daca romanii ar lupta, acei oameni de la conducere nu ar mai fi fost acolo, din primul an...ori ei sunt acolo, tocmai pentru ca nu se lupta, romanii nu stiu ce vor, nu simt ce e bine, si ce e rau...si sunt confuzi.

România luptătoare e constituită din cei care, puțini sau mulți, aleg să trăiască corect în această țară. Nu trebuie să fii un erou sau geniu, e suficient să nu pleci. Chiar dacă acești oameni sunt foarte puțini, chiar dacă, teoretic, ai fi ultimul, efortul tău are rod, pentru că România dăinuiește prin oamenii care cred în ea.

Faptul că ceilalți fac răul nu înseamnă că trebuie să fugi ci dimpotrivă, să rămâi. Dar asta corespunde unei viziuni a vieții care din păcate nu caracterizează pe cei mai mulți. Sunt două feluri de a privi viața de acum: ca un bun de consum sau ca un sacrificiu pentru o idee. Cei mai mulți oameni nu reușesc să se înalțe la nivelul idealurilor; presați de grijile cotidiene și de ambițiile mărunte pentru lucruri și situații trecătoare ei duc o viață egoistă care nu se materializeazăîn ceva durabil,veșnic. Al doilea fel de a privi viața este de a crede și a te sacrifica pentru o idee nobilă, fie ea religioasă sau socială.

În prealabil postat de eduardd

Andrei,
acestea toate le stiu. Sunt constienta (si-mi asum slabiciunea/oboseala/ tristetea pe care o simt in acest moment) ca exista doua Biserici. Una luptatoare si una triumfatoare. Lupta este "arma" cu care putem Triumfa (adica sa castigam Raiul). Nu exista Victorie fara lupta..decat numai capitularea dusmanului..

Vezi tu frate drag, "instrainarea" aceasta pe care o simt (desi sunt inca in tara) vine tocmai din Biserica. Dumnezeu sa ma ierte!
De ce vorbesc astfel? Pentru ca doare..doare cand apelezi la stareta unei manastiri sa primeasca pentru cateva zile un om bolnav de cancer (metastaze) ce vrea sa-si pregateasca sufletul ptr calatoria vesnica si esti refuzat ca nu sunt locuri decat pentru grupuri de vizitatori. Doare cand ti se spune in fata ca nu pot pierde un grup la cazare pentru o singura persoana ce ocupa o chilie intreaga. Chiar daca aceasta persoana mai are putin de trait..

In lume e vai si amar..in Biserica nu mai avem loc..unde sa te duci Andrei? Unde?
In sfarsit..nu mai are rost sa continui.. Dumnezeu si Maicuta Domnului sa ma ierte daca prin mesajele (strigatele mele de ajutor ) smintesc pe cineva.
Iertati-ma!

Te înțeleg, dar dacă oamenii Bisericii se comportă așa înseamnă că nu fac parte cu adevărat din Biserică, că sunt uscături pentru care nu trebuie să ne întristăm și care nu trebuie să ne abată din drumul nostru.

[mirabela]

Desi de multe ori am fost de accord cu tine, acum chiar nu sunt.


Sfântul Ioan Casian spune asa străinătatea este foarte propice mântuirii. Pune-ti o singura intrebare, cati dintre noi cei plecati afara am spus :'' Face-se voia Ta Tata''?, si cati dintre cei care au spus, nici macar duhovnicul nu le-a zis: '' Nu plecati afara din tara'' !


Inainte de a mai judeca, ar tb sa te gandesti ca poate-ti ceri osanda singur.

Aici nu stau cainii cu colacii-n coada, si nu e nici Raiul pe pamant. Incercari sunt, si crede-ma sunt asa de grele uneori...

In rest, Doamne ai mila.

În prealabil postat de Traditie1

România luptătoare e constituită din cei care, puțini sau mulți, aleg să trăiască corect în această țară. Nu trebuie să fii un erou sau geniu, e suficient să nu pleci. Chiar dacă acești oameni sunt foarte puțini, chiar dacă, teoretic, ai fi ultimul, efortul tău are rod, pentru că România dăinuiește prin oamenii care cred în ea.

Faptul că ceilalți fac răul nu înseamnă că trebuie să fugi ci dimpotrivă, să rămâi. Dar asta corespunde unei viziuni a vieții care din păcate nu caracterizează pe cei mai mulți. Sunt două feluri de a privi viața de acum: ca un bun de consum sau ca un sacrificiu pentru o idee. Cei mai mulți oameni nu reușesc să se înalțe la nivelul idealurilor; presați de grijile cotidiene și de ambițiile mărunte pentru lucruri și situații trecătoare ei duc o viață egoistă care nu se materializeazăîn ceva durabil,veșnic. Al doilea fel de a privi viața este de a crede și a te sacrifica pentru o idee nobilă, fie ea religioasă sau socială.





Te înțeleg, dar dacă oamenii Bisericii se comportă așa înseamnă că nu fac parte cu adevărat din Biserică, că sunt uscături pentru care nu trebuie să ne întristăm și care nu trebuie să ne abată din drumul nostru.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Traditie1

Există două Românii, așa cum există două Biserici: una luptătoare și una triumfătoare. România triumfătoare sunt toți oamenii buni care s-au străduit de-a lungul veacului pentru această țară; România triumfătoare este o realitate veșnică, fiindcă dreptatea, binele este nemuritor.

România luptătoare suntem noi cei ce trăim în prezent. Poate vom ajunge foarte puțini, covârșiți de oamenii care distrug această țară și de minoritari dornici să-și însușească ce nu le aparține, dar asta nu înseamnă că lupta noastră e fără folos. În final, răul oricum va fi învins așa că ceea ce trebuie să facem noi e să ne împlinim datoria față de țară și de Dumnezeu, față de oamenii buni din acest popor care au trăit și încă mai trăiesc pe aceste meleaguri.

A fugi din calea greutăților arată pe de o parte dorința meschină de confort personal, pe de altă parte lipsa perspectivei parusice, lipsa credinței în veșnicie și în victoria binelui.


Din alt punct de vedere, nu cred că cineva care-și părăsește țara își poate găsi pacea necesară unei vieți spirituale. Sunt convins că-și poate găsi o pace a confortului lumesc, caracterizată de adormirea conștiinței și odihnă trupească, dar pentru cel ce vrea să-și curețe sufletul prin rugăciune și pocăință este necesar să trăiască pe pământul în care s-a născut.

Din cine e contituita aceasta Romanie luptatoare, si cum lupta ea...dar concret?

Eu tin minte si acum cum stateau romanii luptatori in niste autobuze prafuite, si ranjeau cu niste steaguri portocalii in mana, si toate astea pentru dorinta meschina a conforului personal, materializat in niste stcile de ulei, sau o bancnota cu doua zerouri....ori mie asta nu imi sugereaza lupta, ci doar confuzie.

Da, normal... e frumos sa ne spunem fiecare ca ce facem noi...e idealul, si ca mai mai ca ajungem martiri, dar a sta pe un teritoriu si a plange dupa 25% din salariu, fix din aceeasi dorinta meschina pentru confortul personal...nu inseamna nicio lupta.

Daca romanii ar lupta, acei oameni de la conducere nu ar mai fi fost acolo, din primul an...ori ei sunt acolo, tocmai pentru ca nu se lupta, romanii nu stiu ce vor, nu simt ce e bine, si ce e rau...si sunt confuzi.