Sunt sarac!

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, era obligatoriu să ai serviciu. Dacă nu avea, te săltau şi te băgau la închisoare. Infracţiunea se numea "parazitism social". Salariile erau următoarele: ca femeie de serviciu, primeai 35 de dolari pe lună. Tatăl meu, care era inginer cu vechime şi toate gradele avea 95 de dolari pe lună.

Da, si de fapt exista si somaj, mascat evident.
parintii mei si=au pierdut amandoi serviciul atunci cand au facut cerere de plecare definitiva in strainatate. Am stat doi ani asa.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca şi azi, şi în acea vreme moralitatea era la cote joase. Este foarte adevărat că se mai păstrau nişte aparenţe. Fibra morală a naţiunii, însă, fusese distrusă. Asta, dacă plecăm de la premiza că a existat cândva...

De fapt, si in occident, acum 30 40 de ani se pastrau mlult mai bine aparentele si nu iti era asa frica sa mergi seara in anumite cartiere a acum.
Era si mai multa seriozitate si constneciozitate.
Lucrurile s-au degradat peste tot.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, era obligatoriu să ai serviciu. Dacă nu avea, te săltau şi te băgau la închisoare. Infracţiunea se numea "parazitism social". Salariile erau următoarele: ca femeie de serviciu, primeai 35 de dolari pe lună. Tatăl meu, care era inginer cu vechime şi toate gradele avea 95 de dolari pe lună.


Sigur că îşi puteau lua casă. În felul următor: se depunea o cerere la serviciu, şi, cam după 20 de ani, primeai un contract de închirierie pentru unul din apartamentele din blocurile patriei. 1, 2 sau 3 camere, în funcţie de numărul de copii. Partidul avea reglementări stricte.

Dacă erai inconştient, nu îţi era frică. Daţi un search pe google având cuvântul cheie "Râmaru".

Era ortodoxă. Dacă ar fi fost catolică şi ar fi mers la liturghiile clandestine din biserica ei românească, o săltau şi nu se mai chema "parazitism social", ci "uneltire împotriva orânduirii socialiste". Putea şi să meargă la liturghii romano-catolice, dacă învăţa maghiara, fiindcă cele în română erau interzise. Era o perioadă în care trebuia să înveţi un pic de bulgară ca să înţelegi filmele şi un pic de maghiară ca să spui Crezul duminica la biserică.


Ca şi azi, şi în acea vreme moralitatea era la cote joase. Este foarte adevărat că se mai păstrau nişte aparenţe. Fibra morală a naţiunii, însă, fusese distrusă. Asta, dacă plecăm de la premiza că a existat cândva...

Am impresia ca vorbiti din povestite, nu din realitate.
Ramaru a fost un pericol timp de 6 luni in 1970. Iti era frica sa mergi pe strada in Bucuresti in acea vreme, dar a fost prins si de atunci nu am mai auzit de alte cazuri asemanatoare. Eram in Bucuresti pe atunci, asa ca am trait acele vremuri.

Salariile erau in Lei, nu in dolari. Eu, ca proaspata absolventa, am putut lua un apartament (nu am primit de la serviciu), cu imprumut pe 10 ani, nici decum pe 30. Am luat si avansul imprumut, deci practic plateam doua imprumuturi din doua salarii de stagiari, dar s-a putut, cu chiu cu vai.

Prin anii ´70 mai exista morala, caci fiecare fata visa mai intai sa se casatoreasca; toti copiii erau botezati. Ca existau si pacate, e adevarat, dar cand nu au existat?!?

[enculescunicoleta]

În prealabil postat de andreicozia

1. Nicoleta, scuza-mi curiozitatea, dar ma tot intreb cum de nu ti-ai dat seama ca vei fi depistata daca primesti pensie de boala si muncesti LEGAL fara sa declari veniturile? Doar stiai ca din occident au fost aduse foarte multe sisteme si strategii de depistare a evaziunii de tot felul, computere, centralizare a datelor la guvern, samd.

2. In privinta plinsului, eu iti recomand sa te linistesti si sa-ti economisesti lacrimile si nervii si pentru ce urmeaza. Toti facem planuri pentru o ANUMITA viata, si ni se intimpla tot felul de derapari NEPREVAZUTE de LA PLAN...care ne dau complet peste cap de-ti vine sa-ti iei LUMEA-n CAP!..dar trebuie mers MAI DEPARTE, asa schiopatind!
COnsoleaza-te cu gindul ca NIMENI NU SCAPA de NECAZURI, chit ca ele vin imediat in tinerete ca la tine sau la 40-50 de ani.

3. Eu nu inteleg ce este in capul acestor medici. Cum pot sa ceara asa sume colosale pentru interventii minore care oricum ar trebui sa fie acoperite de planul de sanatate?

Oare dementii astia isi fac preturile dupa alde Vintu si Becali? Ce or avea, s-au timpit de tot? ca doar este Romania - Bangladejul Est-European, zau asa!
Doamne Fereste!

1) In Legea 19/2000 nu scrie ca nu am voie la cumul pensie + salariu; in Legile de protectie a persoanelor cu hanidcap (OUG 102/1999, revizuita si adaugita in 2002 si 2005; Legea 448 din 2006) nu se aminteste NIMIC ca nu as avea voie la cumulul pensiei cu salariul. Mai ales ca pensia de boala (gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap) a fost si de 100 ron, si de 200, si de 300, si de 430 (ultima, primita in decembrie 2009). Din ianuarie, anul acesta, n-am mai primit NICIO PENSIE. Iar salariul a fost de 600 ron. 800 - 900 ron ma costa medicamentele, intr-o luna + 335,80 ron ghetele speciale ortopedice, fara de care nu pot merge, care trebuie schimbate la cel putin 6 luni, pentru ca slabeste arcul si degeaba le mai port, pentru ca nu ma ajuta + bani care se duc pe "atentiile" pe care trebuie sa le dau medicilor si asistentelor, pentru ca altfel nu ma baga in seama (am patit-o de multe ori! Nu le-am dat, pentru ca nu aveam, si ... m-au trimis acasa, pentru ca ori "programul se termina astazi mai devreme" ori "avem prea multi pacienti, veniti intr-o alta zi", sau: "nu avem locuri. Incercati peste 2-3 luni". Au fost si cazuri in care nu s-au multumit cu cat le-am dat si, dupa doar o saptamana, m-au trimis acasa, fara nicio explicatie. In conditiile in care, intr-o sectie de fizioterapie trebuie sa faci tratamentul, internat, cel putin 10 zile, ori chiar 18 sau 21.
Da, am lucrat LEGAL, dand angajatorului Certificatul de incadrare in grad de invaliditate si de handicap, pentru a nu mi se opri impozit (pentru ca la gradul II, prin Lege, nu se oprea impozit).
Nu eu sunt obligata sa depun fisa fiscala, ci contabilul unitatii la care sunt angajata, atata timp cat am doar UN SINGUR SERVICIU. Daca mai munceam si in alta parte, eu eram cea obligata sa merg la Circa Financiara.
Asadar, veniturile ERAU DECLARATE, an de an. Casa de Pensii nu s-a legat de acest aspect, ci de faptul ca, in conceptia dumnealor, eu, cu gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap NU AVEAM VOIE SA LUCREZ. Desi, repet: pe deciziile mele medicale, scrie "capacitate de munca pierduta in cea mai mare parte", iar la rubrica "recomandari profesionale" nu se specifica nimic. Ar fi putut (si era obligatia lui!) medicul expert sa scrie, ca in alte dati, "nicio munca". Si intelegeam ca nu am voie sa ma angajez, si nu ma angajam. Dar atunci cand mi-a scris asa ceva, intr-adevar nu puteam merge deloc si, prin urmare, stateam acasa, fiind o povara pentru ai mei. Dar nu aveam alta solutie. Cum am inceput sa merg, mi-am finalizat Studiile Aprofundate si m-am inscris si la examenul de titularizare. Examene pe care le-am luat.
Imi spuneti de evaziune. Ce vreti sa ziceti? Ca am furat statului 123.770.000 lei vechi, pentru ca nu mi-am dorit o viata decenta? Mi-a dat el, statul, bani de medicamente? (ultima pensie a fost de 430 ron. Adunand cu 600, suma este de 1030 ron. 800 - 900 se duc pe medicamente - pe langa pareza, hernie de disc, diastazis tibio-tarsian, reumatism articular, gastrita hiperacida, leziune de menisc, mai am si un nodul tumoral hipofizar etc.). Plus ca trebuie sa-mi ajut si parintii, cu cat pot. In concluzie, NU MAI RAMANEAM CU NIMIC. Bine ca nu trebuie sa cumpar mancare, pentru ca nu as avea cu ce.) Mi-a dat el, statul, bani ca sa ma pot opera pentru leziunea de menisc si pentru hernie de disc? Mi-a dat el, statul, bani ca sa le dau medicilor si asistentelor "atentiile"?

2) Da, plang, pentru ca nu am acei bani, iar parintii mei s-au imbolnavit mai tare, de cand cu necazul cu Casa de Pensii: tatal meu a facut, de 2 ori, stop cardio-respirator (dumnealui, care era baza familiei, care era mai sanatos, care ne sprijinea -fizic-), mama are diabet, face insulina, are hipertensiune arteriala, a suferit un accident vascular, la ochi, a lesinat pe strada. Si toate acestea numai pentru ca eu am lucrat, dorindu-mi sa nu fiu o povara pentru ei.

3) Pentru diastazisul tibio-tarsian trebuie sa mai fac operatie, care ma costa 5000 de euro. Este vorba de 2 suruburi (pentru ca este vorba de o fixare in suruburi a oaselor gleznei). Unul singur costa 2500 euro. La mine e nevoie de 2 suruburi. N-am mai pus la socoteala ca trebuie sa le dau "atentii" medicilor, asistentelor.

Repet si va rog, din suflet: daca poate cineva si vrea sa ma ajute, ii voi fi recunoscatoare toata viata. Eu nu pot face viata si uneori ma gandesc... la ce-i mai rau... Pentru ca o alta alternativa nu intrezaresc.
De asemenea, va rog: daca aveti cunostinte ce m-ar putea ajuta, vorbiti-le si despre mine.
Va multumesc.
Doamne, ajuta!
Va doresc numai bine!

[enculescunicoleta]

În prealabil postat de enculescunicoleta

1) In Legea 19/2000 nu scrie ca nu am voie la cumul pensie + salariu; in Legile de protectie a persoanelor cu hanidcap (OUG 102/1999, revizuita si adaugita in 2002 si 2005; Legea 448 din 2006) nu se aminteste NIMIC ca nu as avea voie la cumulul pensiei cu salariul. Mai ales ca pensia de boala (gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap) a fost si de 100 ron, si de 200, si de 300, si de 430 (ultima, primita in decembrie 2009). Din ianuarie, anul acesta, n-am mai primit NICIO PENSIE. Iar salariul a fost de 600 ron. 800 - 900 ron ma costa medicamentele, intr-o luna + 335,80 ron ghetele speciale ortopedice, fara de care nu pot merge, care trebuie schimbate la cel putin 6 luni, pentru ca slabeste arcul si degeaba le mai port, pentru ca nu ma ajuta + bani care se duc pe "atentiile" pe care trebuie sa le dau medicilor si asistentelor, pentru ca altfel nu ma baga in seama (am patit-o de multe ori! Nu le-am dat, pentru ca nu aveam, si ... m-au trimis acasa, pentru ca ori "programul se termina astazi mai devreme" ori "avem prea multi pacienti, veniti intr-o alta zi", sau: "nu avem locuri. Incercati peste 2-3 luni". Au fost si cazuri in care nu s-au multumit cu cat le-am dat si, dupa doar o saptamana, m-au trimis acasa, fara nicio explicatie. In conditiile in care, intr-o sectie de fizioterapie trebuie sa faci tratamentul, internat, cel putin 10 zile, ori chiar 18 sau 21.
Da, am lucrat LEGAL, dand angajatorului Certificatul de incadrare in grad de invaliditate si de handicap, pentru a nu mi se opri impozit (pentru ca la gradul II, prin Lege, nu se oprea impozit).
Nu eu sunt obligata sa depun fisa fiscala, ci contabilul unitatii la care sunt angajata, atata timp cat am doar UN SINGUR SERVICIU. Daca mai munceam si in alta parte, eu eram cea obligata sa merg la Circa Financiara.
Asadar, veniturile ERAU DECLARATE, an de an. Casa de Pensii nu s-a legat de acest aspect, ci de faptul ca, in conceptia dumnealor, eu, cu gradul II de invaliditate si gradul accentuat de handicap NU AVEAM VOIE SA LUCREZ. Desi, repet: pe deciziile mele medicale, scrie "capacitate de munca pierduta in cea mai mare parte", iar la rubrica "recomandari profesionale" nu se specifica nimic. Ar fi putut (si era obligatia lui!) medicul expert sa scrie, ca in alte dati, "nicio munca". Si intelegeam ca nu am voie sa ma angajez, si nu ma angajam. Dar atunci cand mi-a scris asa ceva, intr-adevar nu puteam merge deloc si, prin urmare, stateam acasa, fiind o povara pentru ai mei. Dar nu aveam alta solutie. Cum am inceput sa merg, mi-am finalizat Studiile Aprofundate si m-am inscris si la examenul de titularizare. Examene pe care le-am luat.
Imi spuneti de evaziune. Ce vreti sa ziceti? Ca am furat statului 123.770.000 lei vechi, pentru ca nu mi-am dorit decat o viata decenta? Mi-a dat el, statul, bani de medicamente? (ultima pensie a fost de 430 ron. Adunand cu 600, suma este de 1030 ron. 800 - 900 se duc pe medicamente - pe langa pareza, hernie de disc, diastazis tibio-tarsian, reumatism articular, gastrita hiperacida, leziune de menisc, mai am si un nodul tumoral hipofizar etc.). Plus ca trebuie sa-mi ajut si parintii, cu cat pot. In concluzie, NU MAI RAMANEAM CU NIMIC. Bine ca nu trebuie sa cumpar mancare, pentru ca nu as avea cu ce.) Mi-a dat el, statul, bani ca sa ma pot opera pentru leziunea de menisc si pentru hernie de disc? Mi-a dat el, statul, bani ca sa le dau medicilor si asistentelor "atentiile"?

2) Da, plang, pentru ca nu am acei bani, iar parintii mei s-au imbolnavit mai tare, de cand cu necazul cu Casa de Pensii: tatal meu a facut, de 2 ori, stop cardio-respirator (dumnealui, care era baza familiei, care era mai sanatos, care ne sprijinea -fizic-), mama are diabet, face insulina, are hipertensiune arteriala, a suferit un accident vascular, la ochi, a lesinat pe strada. Si toate acestea numai pentru ca eu am lucrat, dorindu-mi sa nu fiu o povara pentru ei.

3) Pentru diastazisul tibio-tarsian trebuie sa mai fac operatie, care ma costa 5000 de euro. Este vorba de 2 suruburi (pentru ca este vorba de o fixare in suruburi a oaselor gleznei). Unul singur costa 2500 euro. La mine e nevoie de 2 suruburi. N-am mai pus la socoteala ca trebuie sa le dau "atentii" medicilor, asistentelor.

Repet si va rog, din suflet: daca poate cineva si vrea sa ma ajute, ii voi fi recunoscatoare toata viata. Eu nu pot face viata si uneori ma gandesc... la ce-i mai rau... Pentru ca o alta alternativa nu intrezaresc.
De asemenea, va rog: daca aveti cunostinte ce m-ar putea ajuta, vorbiti-le si despre mine.
Va multumesc.
Doamne, ajuta!
Va doresc numai bine!

1) ... nu mi-am dorit decat o viata decenta ... (imi cer scuze pentru eroare!)