mesaj de la noul ierusalim

[diana-lorena]

Fratilor, sa nu ii judecam! Sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei! Asta e pilda pe care ne-o da Hristos! sa ne rugam!

[mariamargareta]

În prealabil postat de diana-lorena

Fratilor, sa nu ii judecam! Sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei! Asta e pilda pe care ne-o da Hristos! sa ne rugam!

Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi, deoarece nu pot avea oamenii calitatea de judecători de conştiinţe, şi mai ales că nici nu are cine să-i judece pe pământ, pucioşii nefiind subordonaţi niciunei autorităţi pământeşti. Dar schimbul de informaţii între utilizatorii Forumului ar putea fi util pentru aceia care ar dori să le dezvelească dedesubturile şi să-i cunoască. Se ştie că un om informat face cât doi şi unde-s doi, puterea creşte.
Iubirea constă, printre altele, şi în a-i spune cuiva părerea sinceră despre el, chiar dacă eventual i se va părea incomodă, ca să poată să se cântărească singur mai bine şi mai imparţial, eventual să se şi corecteze, dacă i se pare că greşeşte. A-i adula pe prieteni sau a-i măguli pe duşmani nu le poate fi de nici un folos.
Singura rugăciune care pare a fi nimerită în acest caz este ca "să ne lumineze Dumnezeu pe noi şi pe ei deopotrivă, ca fiecare să ajungă să-şi vadă singur neajunsurile".

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi, deoarece nu pot avea oamenii calitatea de judecători de conştiinţe, şi mai ales că nici nu are cine să-i judece pe pământ, pucioşii nefiind subordonaţi niciunei autorităţi pământeşti. Dar schimbul de informaţii între utilizatorii Forumului ar putea fi util pentru aceia care ar dori să le dezvelească dedesubturile şi să-i cunoască. Se ştie că un om informat face cât doi şi unde-s doi, puterea creşte.
Iubirea constă, printre altele, şi în a-i spune cuiva părerea sinceră despre el, chiar dacă eventual i se va părea incomodă, ca să poată să se cântărească singur mai bine şi mai imparţial, eventual să se şi corecteze, dacă i se pare că greşeşte. A-i adula pe prieteni sau a-i măguli pe duşmani nu le poate fi de nici un folos.
Singura rugăciune care pare a fi nimerită în acest caz este ca "să ne lumineze Dumnezeu pe noi şi pe ei deopotrivă, ca fiecare să ajungă să-şi vadă singur neajunsurile".

Ce mai poantă, auzi acolo: „Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi...”

Păi n-ai tras ispisisikaa de coadă ca pe sirena lui roaită nescoțându-i nici o clipă din : sectanți, răscolnici în mișcare centrifugă, dezbinatori, s-au rupt, cu interese prozelitiste, de lăcomie, de furt, de putere, și mai ales că ascultă de un om, și că omul acela e nebun și schizofrenic și halucinat și că curvește cu diavolii... având voi la baza acuzelor astea fără sfârșit mincinoasa mărturie a unor martori mincinoși, nu repet, se știu ei, vezi istoria Susanei, și o mincinoasă și nedreaptă judecată prin care au fost ei scoși ca făcând interesele sectelor milenariste din America ei care abea de au umblat pe jos în jurul satelor lor, adică ei care de pe vremea lagărului comunist și de mai înainte au primit mesaje de sus de la Domnul și au scris în Cartea Sfântă mesajele neavând tangență cu America sau cu vre-o sectă neoprotestantă... sau cu vre-un om interesat de prozelitism sau de vre-o mișcare sau de afaceri dubioase.

Și nu ați poftit ca să le răpiți cele dăruite de Domnul și pentru aia i-ați osândit mereu de furt, de eretism și de deviaționism de la „linia partidului”?.. cu tot felul de dovezi absurde și înțelegeri pripite, susținând apoi că ei sunt cei ce susțin abateri grave de la Crez sau de la canoane și că ei pretind lepădarea de sfintele Taine sau de Biserica strămoșească a sfinților când defapt erau propriile voastre absurde înțelegeri și răuvoitoare interpretări spre a voastră pierzare... căci toate „știrile” date de voi și interpretările voastre au fost făcută din cea mai penibilă și ridicolă reacredință, căci credeați și credeți că aveți spatele asigurat, credeați voi, la nenia și la tanti grijania care au ghicit în zaț de cafia că Poporul și Trâmbițele nu pot fi decât niște mincinoși și derbedei... și deci niște haimanale... ce trebuiesc compromise și lapidate exact ca prin beciurile securității folosindu-ne de massmedia sau de miliție sau de orice mijloc posibil...

Oare chiar crezi că am memoria chiar atât de scurtă?

Se pare că dumneata chiar nu ști ce faci și nici ce crezi din moment ce afirmi cu atâta nonșalanță că chiar iată ai făcut bine, i-ai criticăcat ca un critic literar sau gramaticăcal sau unul de artă, căci voi vă dați mari artiste, dar v-am zis ce artă ați făcut, ceartă, artă marțială, adică credibilizarea miciunii prin șantaj, teroare, insinuări, diversiuni, învârtoșări, groază, grozăvie, impuneri, ispite, repetarea la nesfârșit a îndoielilor și minciunilor științei voastre de a nimeri, deci decredibilizare și hulă, asta le-ați făcut... și acum iată aveți tupeul ca să credeți că ați făcut chiar bine... cică iată nu i-ați lins și nu i-ați măgulit ci le-ați fost de folos... că ați distrus și dărâmat și acuzat ca pe hoții de cai... dar caii vin și vin peste voi și o să vă calce în copite.

Chiar nu vă e rușine deloc? Ispisisicuțucuțelor cu cioc ce latră la lună ca lupii și aruncă p-apă din gurițele negre în cerul gurii, și papă lapte... apoi ca un papălapte.

Deci uite eu nu vă acuz, și vă iert a mieunaoară, căci chiar nu voi sunteți de vină ci cel ce v-a învățat să nu credeți în Cuvântul lui Dumnezeu, ăia sunt vinovați și mă rog împreună cu voi așa ca să nu mai aveți râvna nebună a defăimării și dezbinării:

„Doamne milește-mă și nu-mi da mie să fiu ca veșnicul nemulțumit care iute se răzbună din plăcerea sadică îndesând cu silitnicie răutatea pentru pofta curioasă a înfulecării spurcăciunilor desfrânărilor de parcă ar fi delicatesuri ce vin din învârtoșările și răstălmăcirile Adevărului spre mândrie și vin pentru sulimenizările cerbicei roții olarului ca să plac oamenilor răi și necredincioși ca să mă recunoască ei ca find vrednic ci Doamne mă iartă pentru ce am făcut în țara asta și în toată pretenitatea și frățietatea și mamitatea creștină și umană, tot ce am măsluit prin jocul ăsta de scenă căci iată m-am jucat cu proorociile și am ajuns jucăria satanei, neștiind ce fac cu niciunchip neascultând cu oricechip, căci iată nu știu ce fac și nu mai vreau să-mi amintesc cât rău ți-am făcut și ți-am adus Doamne Iisuse Hristoase și Cuvinte a Lui Dumnezeu, care pentru păcătoți și necredincioși ca mine ai venit a doua oară trimis de Tatăl ca să nu mă lași să pier în deznădejde și în soluțiile mâniei și răutății față de frații mai mici și mai curați și mult mai nevinovați și săraci și nedreptățiți, mai cinstiți și mai silitori decât sunt eu păcătosul și vicleanul desfrânat și prefăcut și fățarnic și fariseu care mă țiu mare că eu știu și care se crede mare profesor clătind pe oricine și pe orice cititor cu amăgitoare îndreptări deșarte de la starea sa.”

Deci Rugați-vă și poate poate o să fiți miluite și iertate căci păcătosul care se întoarce din păcat va fi viu tot așa cum dreptul care minte va fi mort.

[mariamargareta]

252. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim ocazionată de sărbătoarea tăierii capului sfântului Ioan Botezătorul (11-09-2010)

Reluând o teorie mai veche a lor, prin care se străduiesc să interpreteze în mod original “iubirea de aproapele”, liderii pucioşi formulează o teoremă şocantă: aproapele nostru nu mai este un om oarecare, fără neam nobil şi spiţă aleasă, (aşa cum ne învaţă Scriptura despre samarineanul milostiv, deci, în esenţă, că aproapele nostru este orice om), ci numai şi numai aleşii şi “trimişii lui Dumnezeu”. Adică (dacă ne referim la timpurile noastre) înşişi liderii pucioşi sunt “aproapele” nostru, căci numai ei pretind că sunt mesagerii-unicat ai “Cuvântului lui Dumnezeu” de la Pucioasa. Ba mai mult, ei ajung rapid la aberanta concluzie că (cităm) “Omul nu poate fi aproapele omului, ci doar vrăjmaş mântuirii lui”, pentru a scoate astfel şi mai bine în evidenţă că numai liderii pucioşi mai pot fi consideraţi astăzi aproapele şi prietenul mântuirii omului:

“O, n-ai să vezi, omule tată, n-ai să vezi înţelepciune în om care să priceapă şi să înţeleagă această poruncă pentru iubirea de Dumnezeu a omului. Omul îl numeşte aproape al său pe orice om. O, nu, că iată, se omoară om pe om prin pofta cea păcătoasă, care se face iad în om, iar porunca iubirii de Dumnezeu dă să-l facă Dumnezeu pe om. Omul nu poate fi aproapele omului, ci doar vrăjmaş mântuirii lui. Numai trimisul lui Dumnezeu spre om, numai acela este aproapele omului, numai omul îndumnezeit prin har, şi din care Dumnezeu Se revarsă cu sfinţenia Sa cea de sus, cu cele de sus, nu cu cele de jos înaintea omului.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

Deşi liderii pucioşi au făcut în mai multe rânduri o “proorocie” (şi încă mai speră aceasta, cu toate că împlinirea ei întârzie) care lansează teza triumfalistă că poporul român este “poporul ales”, noul “Israel”, şi din acest motiv el va fi întâiul între popoare, pentru ca toate celelalte popoare să i se plece şi să i se închine şi să le aducă daruri românilor, iată că acum au ajuns să constate cu amărăciune că neamul român este gata-gata să-şi dea duhul:

“Şi acum, miluieşte neamul român şi fă cu el după făgăduinţele Tale, Doamne, şi pregăteşte-i lui scăpare din întuneric şi din fărădelege şi din păcat şi din înstrăinare de Tine şi nu lăsa să fie biruit acest neam! Ajută-i mintea, ajută-l în vreme de necredinţă, căci păcatul s-a înmulţit şi l-a înstrăinat de Tine şi mult l-a înstrăinat! O, pierde, Doamne, din mijlocul lui pe vrăjmaşii mântuirii lui cea de la Tine, pe cei dinăuntru şi pe cei din afară, şi arată-Te Dumnezeu adevărat peste el, ca să vadă neamurile pământului şi să se plece, Doamne! O, e aproape să-şi dea duhul acest neam, nu-l lăsa să piară, că n-are păstor, ci Tu eşti Păstorul lui! [...]Eu vin mereu cuvânt la el ca să-l fac întâiul între popoare când nimeni nu se aşteaptă să fie aşa, şi să fie aşa Domnul cu oamenii pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

“Dumnezeul” Pucioasei dialoghează apoi cu duhul care se pretinde a fi “Ioan Botezătorul”, mărturisindu-i acestuia că nu ştie ce să Se mai facă şi cum să mai procedeze cu românii, căci aceştia se încăpăţânează să fie nerecunoscători asupra “alegerii” lor divine. Ei preferă să-şi astupe urechile, să nu creadă şi să nu se alăture doctrinei Noului Ierusalim de la Pucioasa:

“— O, proorocule mare şi botezătorule al Meu şi al multora care s-au adus spre credinţa lor în Mine! O, ce să le fac dacă nu Mă aud, dacă nu deschid glasului Meu cel mult peste ei? Îşi atrag ceea ce-şi lucrează şi aşa Îl văd pe Dumnezeu, Care strigă la ei ca să-L audă şi să-L asculte pe El.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

De aceea, preoţii bisericii majoritare (BOR) sunt chemaţi să se alăture ei înşişi doctrinei pucioşiste şi să se scoale la mărturisirea ei, pentru a se face astfel model viu pentru ceilalţi români şi a salva în acest mod neamul român de la pieire:

“Sculaţi-vă, voi, cei ce staţi pe scaun de păstori peste sufletul neamului român şi deschideţi glasului Meu de peste voi! Nu vă amăgiţi cu cele trecătoare, căci este Dumnezeu, şi trebuie să-L dovediţi pe El dacă staţi sub nume de slujitori pentru El pe pământ! O, deschideţi-Mi! Nu vin să vă fac rău, ci vin Mântuitor! Nimic nu vă cer decât iubire şi primire şi credinţă ca să vă dau mântuirea, ca să salvăm acest neam.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

“Poporul” pucios, în schimb (adică totalitatea adepţilor şi simpatizanţilor doctrinei pucioşiste), este cotat ca “înaintemergător” al “Dumnezeului” de la Pucioasa, pe modelul lui Ioan Botezătorul:

“Eu sunt în mijlocul neamului român cuvânt cu lumină în el peste om, şi stau în mijlocul lui cu tine şi lucrez cu tine minunat, poporul Meu, ca să ştie acest neam că între el şi Mine te am pe tine înaintemergător spre el şi că că Eu vin mereu cuvânt la el ca să-l fac întâiul între popoare când nimeni nu se aşteaptă să fie aşa, şi să fie aşa Domnul cu oamenii pe pământ. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

Rămâne de văzut acum dacă preoţii bisericii (BOR) vor lua poziţia de drepţi şi se vor scula la propovăduirea pucioşească, dacă “înaintemergătorii” de la Pucioasa vor fi eficienţi în mersul lor avangardist şi dacă neamul român îşi va da duhul până la urmă sau va interveni o resuscitare miraculoasă de ultim moment care-l va salva şi-l va face, în sfârşit, “întâiul între popoare”.

[mariamargareta]

253. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim din 21-09-2010 (I)

Răstălmăcind încă odată Scriptura, liderii pucioşi încearcă să-i aburească pe simpatizanţii lor cu scamatoria care pretinde cum că la Pucioasa ar fi avut loc (şi chiar se repetă, din când în când) “A Doua Venire a Domnului”:

“Vin pe pământ cuvânt de facere a omului, că este scris iarăşi să vin. Sunt Domnul Iisus Hristos şi iarăşi vin, şi grăiesc Eu Însumi cu omul şi stau nevăzut, căci sunt înconjurat de cetele îngereşti cele fără de trup, aşa precum M-am înălţat la Tatăl când M-am despărţit de ucenicii Mei, căci un nor de îngeri M-a ascuns de la faţa lor şi li s-a spus lor prin glas de înger: "Acest Iisus tot aşa va şi veni, precum L-aţi văzut că S-a înălţat la Tatăl". (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Întrucât pe “Iisus de la Pucioasa” nimeni nu L-a văzut, mistificatorii pucioşi încearcă să-i convingă aici pe adepţii lor că Biblia ar fi proorocit despre o revenire tainică a Domnului, venire care va fi nevăzută de ochiul omenesc. Adică, exact aşa cum zic ei că are loc astăzi venirea “Domnului” la Pucioasa. Ei sugerează că, fiind înconjurat de îngerii cei fără de trup şi nevăzuţi, împletiţi într-un nor des şi întunecos, în mod automat şi “Domnul” lor a devenit nevăzut de ochii omeneşti. Ei mai pretind că şi la Înălţare norul de îngeri L-ar fi ascuns pe Iisus privirii ucenicilor Lui, deci fenomenul se repetă oarecum, dar în sens invers: de sus în jos.
În realitate, această a doua venire a Domnului fusese proorocită în cartea Faptelor Apostolilor astfel:

“Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte, 1: 9-11)

Aşadar, Biblia vorbeşte clar despre un Iisus văzut care Se înalţă la cer, şi nu despre unul nevăzut. Ucenicii Îl priveau cum Se înalţă la cer şi L-au văzut pe Domnul (cităm din Biblie): “...pe când ei priveau...precum L-aţi văzut...”. Abia după ce El a ajuns sus de tot, dincolo de puterea lor firească de scrutare a văzduhului, abia atunci nu L-au mai văzut. În schimb, ucenicii liderilor Pucioşi nu L-au văzut pe “Domnul” lor, dar li se sugerează că nici nu era cazul, pe motiv că nici ucenicii lui Iisus nu L-au văzut pe Iisus la Înălţare. Aceasta este însă o mistificare evidentă. Biblia spune că norul “...L-a luat de la ochii lor”, adică L-a transportat spre înălţimi până ce nu a mai putut fi văzut. Biblia nu spune că norul L-a învăluit pe Iisus ca să-L facă nevăzut. Aceasta este o scamatorie pucioşească, inventată anume ca să sugereze că, tot aşa, pe Domnul nu-L va vedea nimeni nici la reîntoarcerea pe pământ.
Dimpotrivă, Biblia spune că la a doua venire a Domnului “tot ochiul Îl va vedea”:

“Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.” (Apoc. 1,7)

Dar, dacă El va veni “nevăzut”, aşa cum mint pucioşii, cum Îl va mai vedea tot ochiul de pe Pământ?

O nouă răstălmăcire a Scripturii apare atunci când se citează următorul verset din Evanghelia după Luca:

"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Luca, 4,4)

Liderii pucioşi reproduc acest verset aproape exact, operând însă o subtilă modificare prin omisiune: Cuvântul Domnului nu mai “iese din gura lui Dumnezeu” ci “iese de la Dumnezeu”:

“O, poporul Meu, stau în mijlocul tău cuvânt şi praznic de cuvânt, pentru că mama Mea Fecioara este sărbătorită de cetele de sfinţi şi de îngeri şi de neamuri în cer şi pe pământ, iar Eu o îmbrăţişez pe mama Mea şi Mă fac cuvânt pentru ea, iar ea pentru Mine, că e praznic sfânt, şi cuvântul Meu este hrană îngerească, hrana sfinţilor şi a îngerilor, o, fiilor, şi tot aşa şi a omului trebuie să fie, o, tot aşa, că scris este: "Nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu". O, de-ar căuta omul aşa, ar înţelege el atunci venirea Mea cea de azi în cuvânt.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Aici este dezvăluit pe faţă şi scopul modificării: ca cel ce citeşte să înţeleagă “venirea cea de azi în cuvânt” a ”Dumnezeului” de la Pucioasa exact aşa cum doresc liderii pucioşi: nevăzut, necunoscut. Motivaţia ascunsă este însă următoarea: ca nu cumva se ivească niscaiva cusurgii, care să reclame că “vorbirea Domnului” care a venit timp de 25 de ani prin gura Verginicăi, apoi alţi ani buni prin gura Mariei, apoi prin gura Mihaelei ( cea care întocmeşte astăzi predicile intitulate “Cuvinte” şi le prezintă ca “ieşite de la Dumnezeu”) nu venea “prin gura lui Dumnezeu”, aşa cum promite în mod explicit Scriptura.
Pentru a atenua răstălmăcirea, liderii pucioşi revin apoi şi precizează că într-adevăr Cuvântul iese din gura lui Dumnezeu, dar ajunge la om prin intermediari, căci prin liderii pucioşi (prin mamiţa Verginica, prin lelica Maria şi prin leliţa Mihaela) “ vine de la Dumnezeu” Cuvântul:

“...omul se hrăneşte numai cu pâine, sărăcuţul de el, şi nu ştie de hrana cea îngerească, de cuvântul care iese din gura Mea, de tot cuvântul care vine de la Dumnezeu...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

De altfel, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că în canonul Scripturilor nu sunt incluse şi “Cuvintele” lor. De aceea, ignorând vizibil locul şi rolul Sfintei Tradiţii, care completează Scripturile, emit pretenţia ca Scripturile să fie completate şi cu alte Scripturi:

“Omul s-a obişnuit să numească Scriptură numai cartea pe care este scris acest nume, dar Scripturile sunt mari, mamă, mari şi până la Mine, şi după Mine, şi în acele Scripturi eşti şi tu cu naşterea ta, cu copilăria ta, cu sfinţenia ta, cu iubirea ta, cu credinţa ta, cu viaţa ta la templu de rugăciune, mamă, cu naşterea Mea din tine, o, mama Mea Fecioară şi pururea Fecioară, şi de la tine şi până azi s-au scris Scripturi multe, mamă, şi s-au binecuvântat locuri şi oameni şi multe lucrări cereşti peste oameni şi mulţi sfinţi pentru cer s-au ridicat dintre oameni şi au înmulţit ei numărul bisericii Mele şi s-a scris în Scripturile vremii viaţa lor...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Liderii pucioşi pretind că Scriptura (aici referindu-se la Biblia clasică) prooroceşte că mulţi vor cerceta cu de-amănuntul actualul “Cuvânt” de la Pucioasa:

“Numai cei înţelepţi cred şi pricep cuvântul Meu, iar cei ce lucrează fărădelegea nu pricep, mamă, nu pricep nimic, şi se îndeletnicesc pe mai departe cu hrana lor, cu fărădelegea, mamă, şi este scris în Scripturi că mulţi vor cerceta cartea aceasta a Mea de azi şi cu deamănuntul vor căuta în ea...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

În realitate, Scriptura se referă la ea însăşi când face această profeţie şi nu la balivernele pucioşilor:

“Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.” (Dan. 12,4)

[mariamargareta]

253. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim din 21-09-2010 (II)



Sunt apoi căinaţi toţi acei adepţi care au evadat în ultima vreme din “raiul” pucios, pe motiv că au ieşit în lume, nemulţumiţi că între hotarele pucioşilor n-au găsit nici linişte, nici pace, nici dreptate, nici odihnă, ci numai “greul venirii Domnului” şi “frica” paralizantă indusă de liderii pucioşi şi “marea ascultare” necondiţionată de “sfinţii de sus” şi de “sfinţii de jos” (liderii pucioşi) şi de “îngeri” (duhurile de la Pucioasa):

“O, ce va face cel ce a fost în această taină învăluit şi aşezat şi s-a plictisit de ea şi a căutat în afară apoi, Fiule Doamne? O, ce-o fi căutat? Liniştea sau pacea? Dreptatea sau odihna? O, vai celor ce nu le-au fost bine cu greul venirii Tale, cu taina aceasta mare şi purtată cu frică şi cu mare ascultare de sfinţi şi de îngeri...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)


Evident că, cei care au plecat, au plecat ca să caute în altă parte ceea ce au sperat să găsească la Pucioasa, dar n-au găsit: linişte, pace, dreptate şi odihnă sufletească.


Liderii pucioşi pretind că ei o aud pe Maica Domnului spunându-le că Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ la Pucioasa, unde stă nevăzut şi învăluit de cetele îngereşti în mijlocul “poporului” pucios:

“O, popor născut din cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, vezi cum stai, cercetează-ţi mereu statul faţă în faţă cu taina aceasta mare, care te-a născut ca să fii tu cortul lui Dumnezeu pe pământ în zilele acestea. Mereu, mereu să iei şi să mănânci hrana îngerilor şi a sfinţilor, că s-a unit cerul cu pământul în vremea ta cu Domnul pe pământ şi stă Fiul meu nevăzut şi învăluit de cetele îngereşti în mijlocul tău grăind peste pământ şi te-a făcut Domnul trimisul Său spre oameni şi vin oamenii la tine ca să ia de pe masa ta cu Domnul...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Până şi pretenţia că “vin oamenii la Pucioasa ca să stea cu pucioşii la masa lor şi să ia învăţătură de la liderii pucioşi” este exagerată. E drept că a existat prin anii ’90 o curiozitate exagerată faţă de “fenomenul de la Pucioasa”, cazul fiind mediatizat pe vremea aceea şi cu oarecare interes mercantil; dar lucrurile s-au limpezit între timp şi prea puţini sunt acuma cei care mai vin la Pucioasa ca “să-L caute pe Dumnezeu”.

Românii trebuie să fie de acum tare mândri: liderii pucioşi anunţă cu surle şi trâmbiţe apocaliptice înfiinţarea pe teritoriul românesc a unui regat de nebiruit, condus de cei doi moguli Mihaela şi Nicuşor şi numit Noul Israel, cu capitala la Noul Ierusalim. Înghesuiala la vârf a ajuns la cote nebănuite: la concurenţă neloială cu preşedintele Traian I şi concomitent cu regele Mihai I, cu regele Cioabă I şi cu împăratul Iulian I, rromii şi rromânii se pot mândri acum că sunt mânaţi spre păşuni grase de către mogulii Nicolae I şi Mihaela I, care fericesc norodul cu ideile lor isteţe de oi creţe, adunate în volumul de panseuri pseudo-creştine intitulate fraudulos “Cuvântul lui Dumnezeu”:

“O, [...], o, Fiule al meu, [...] dar Tu ai lucrare tainică şi Te desăvârşeşti prin ea peste pământ şi-Ţi naşti şi-Ţi creşti un nou popor, un nou Israel, un regat de nebiruit, împărăţia cerurilor cu oamenii, neamul creştinesc cel plin de duhul şi de trupul sfinţeniei, Doamne, neam nou-născut din cuvântul Tău cel nou, şi căruia Tu îi pui pe creştet numele Tău cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu,[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)


“Poporul cel sfânt” al pucioşilor, condus pe noi culmi de progres şi civilizaţie de către aceşti doi moguli, va renunţa în scurt timp la pâine, la cartofi şi la fasole şi la orice grijă privind procurarea şi pregătirea mâncării. Ei se vor hrăni ca îngerii, doar cu Cuvântul lui Dumnezeu:

“Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tău cel de azi, care naşte un popor şi pe care va fi să-l hrăneşti cu hrana îngerilor[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Neisprăviţilor li se atrage serios atenţia ca nu cumva să propovăduiască şi ei, de capul lor, învăţătura de la Pucioasa. Pentru că nici “Cuvântul” de la Pucioasa nu grăieşte cu oricine, nu oricine este îndreptăţit să anunţe lumii întregi acest “Cuvânt” de la Pucioasa, ci numai cei doi lideri, solii “Celui Nevăzut, Necunoscut, şi Învăluit în cetele îngereşti”:

“[...]şi nu oricine trebuie să vestească măreaţa Ta lucrare a cuvântului Tău, căci nu cu oricine grăieşte acest cuvânt ca să fie el împărţit la oameni, ci numai cu cei pe care Tu îi chemi şi îi înveţi şi îi trimiţi apoi să se facă pildă de împărăţie a Ta între oameni, că altfel Tu nu poţi lua naştere în oameni. O, să nu se apuce omul neisprăvit să ia cuvântul Tău spre vestire,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Ignorând faptul că pensionarii primesc pensie ca un drept ce li se cuvine, în urma unor ani îndelungaţi de cotizare la stat, mogulii pucioşi îi critică sever pe cei care vor astăzi pensii mai mari de la guvern, amintindu-le că pe vremuri nu existau pensii, iar toată nădejdea bătrânilor era numai şi numai la Dumnezeu:

“ [...] azi nu mai ştie omul să nădăjduiască în Dumnezeu, şi numai în om nădăjduieşte omul şi nu se pregăteşte pentru Mine, ci numai pentru bătrâneţe se pregăteşte, bietul de el, şi nădăjduieşte în pensie pentru bătrâneţe, şi nu în Dumnezeu, şi nu în sărăcia cea pentru mântuirea lui. O, nici un sfânt n-a avut pe pământ pensie, ci a avut pe Dumnezeu şi n-a aşteptat de la om, ci numai de la Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

S-ar putea crede însă şi că cei doi moguli pucioşi, Nicolae şi Mihaela Pucioşescu, sunt mai degrabă invidioşi pe cei care au pensii, întrucât amândoi nu au astăzi nici o pensie, îndată ce n-au muncit mai nimic toată viaţa, ci au preferat să-i întreţină alţii, ca pe nişte stăpâni de sclavi. Ei, care vorbesc pompos despre “sărăcie pentru mântuire”, sunt doi farisei fanatici care trăiesc pe picior mare: au case şi terenuri, maşini scumpe, bani primiţi prin donaţii, confort modern, aparatură electronică şi slugi care le fac zilnic mâncare şi curat în cameră. Până şi pravila zilnică nu şi-o fac singuri, ci îşi cheamă supuşii ca “să-i ajute” la citit, dându-le fiecăruia câte o felie bună din Psaltire ca s-o parcurgă pentru ei, ca şi când te-ai putea ruga la Dumnezeu şi prin interpuşi. Ei răstălmăcesc duhul prevederii pe care-l dovedesc creştinii care îşi pregătesc din timp o pensie pentru bătrâneţe, ca să nu cadă pacoste şi grijă peste semenii lor, şi-l transformă în mod cinic şi sarcastic în “nădejde păcătoasă şi neputincioasă” şi în nădăjduirea că vor apuca “zile grele şi nevoi”:

“Spun aşa că Mă doare de la nădejdea cea păcătoasă şi neputincioasă a omului care-şi pregăteşte bătrâneţea cu mintea lui căzută, nădăjduind în zile grele şi în nevoi pentru viaţa lui.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Mogulii pucioşi “proorocesc” apoi că bieţii pensionari nu vor mai primi nici măcar puţinul primit până acum: curând, curând, ei nu vor mai primi nimic, nimic!!! :

“O, de-ai şti tu, omule, ce zile vin, nu le-ai mai dori să vină, ci ai sta numai cu ziua Mea, numai cu vremea Mea, numai cu venirea Mea, că nu-ţi va mai da nimeni nimic, nimic, curând, curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 21 septembrie 2010)

Bieţii bătrâni! Vor trăi şi vor vedea... cum e cu proorociile astea apocaliptice pucioşeşti.

[faniii]

cu siguranta , " ai un dinte " impotriva "puciosilor " , cum le spui tu . Consumi energie , nu gluma ! Am ramas surprins de cat de apriga esti si sunt convins ca doar dintr-o problema personala se poate aprinde omul asa , altfel iti risti sanatatea ...

Doamne , ajuta-ne !

[vsovivi]

Oare nu v-am răspuns la toate răutăţile? Uite aici.

Şi iată şi în Scriptură este scris ce înseamnă prooroci mincinoşi:

''12. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri, ca asa i-au prigonit pe profetii de dinaintea voastra.''


''1. Nu judecati, ca sa nu fiti judecati''


''15. Feriti-va de profetii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinlauntru sunt lupi rapitori.
16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara se culeg struguri din spini sau smochine din maracini?
17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
18. Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau sa faca roade bune.
19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc.
20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
21. Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra in imparatia cerurilor, ci acela care face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
22. Multi Imi vor spune in ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu in numele Tau am profetit? si nu in numele Tau demoni am scos? si nu in numele Tau multe minuni am facut?
23. Si atunci le voi marturisi: Niciodata nu v'am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea!
24. De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele si le plineste, i se va asemana barbatului intelept care si-a cladit casa pe stanca.
25. Si a cazut ploaia si au venit puhoaiele si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, dar ea n'a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca.
26. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele si nu le plineste, i se va asemana barbatului nechibzuit care si-a cladit casa pe nisip.
27. Si a cazut ploaia si au venit puhoaiele si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea si ea a cazut. Si mare i-a fost caderea!"
28. Iar cand Iisus a sfarsit cuvintele acestea, multimile erau uimite de invatatura Lui,
29. ca ii invata ca unul care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor. ''


''4. Si Iisus le zicea: "Un profet nu este dispretuit decat in patria sa si intre rudele sale si in casa lui".
5. Si n'a putut sa faca acolo nici o minune, decat ca Si-a pus mainile pe cativa bolnavi si i-a vindecat.
6. Si Se mira de necredinta lor. Si strabatea satele dimprejur, invatand.''


''20. Ca va spun: Daca dreptatea voastra n'o va intrece pe a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor.''


''23. Si El le-a zis: "Nici o'ndoiala ca-Mi veti spune zicala aceasta: Doctore, vindeca-te pe tine insuti!; pe toate cate-am auzit ca s'au facut in Capernaum, fa-le si aici, in patria ta?". 24. Si le-a zis: "Adevar va spun Eu voua ca nici un profet nu este bineprimit in patria sa.
25. Si adevar va spun ca multe vaduve erau in Israel in vremea lui Ilie, cand s'a inchis cerul trei ani si sase luni, incat foamete mare a fost in tot pamantul,
26. si la nici una din ele n'a fost trimis Ilie, ci numai in Sarepta Sidonului, la o femeie vaduva.
Si multi leprosi erau in Israel in vremea profetului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s'a curatit, ci numai Neeman Sirianul".''


''22. Luminatorul trupului este ochiul; deci, daca ochiul tau e curat, tot trupul tau va fi luminat;
23. dar daca ochiul tau e rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care se afla'n tine este intuneric, cu cat mai mult intunericul!
24. Nimeni nu poate sluji la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va alipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona''


''31. Asadar, nu va ingrijorati spunand: Ce vom manca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom imbraca?
32. - deoarece pe toate acestea paganii le cauta -; ca stie Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de toate acestea;
33. ci cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea vi se vor adauga.
34. Nu purtati deci grija zilei de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. I-ajunge zilei rautatea ei!''


''20. Si ridicandu-Si ochii spre ucenicii Sai, zicea: "Fericiti sunteti voi, cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu.
21. Fericiti sunteti voi, cei ce flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti sunteti voi, cei ce plangeti acum, ca veti rade.
22. Fericiti veti fi cand din pricina Fiului Omului va vor uri oamenii si va vor izgoni dintre ei si va vor ocari si cand ca pe un rau va vor lepada numele.
23. Bucurati-va in ziua aceea si tresaltati, ca iata, rasplata voastra multa este in cer; ca parintii lor asa le faceau profetilor. ''
.
.
.
.
.
Dar să vezi ce o să mă ''distrez'' eu de feţele pe care o să le faceţi voi atunci când veţi afla că defapt Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, de la Pucioasa este chiar Domnul Dumnezeu...

Atunci eu voi râde şi voi vă veţi pune cenuşă în cap... sau nisip... sau altele asemenea...

Ferice de cei ce Astăzi aud glasul Său... (Nu al meu păcătosul, mare păcătos păcătosul şi trufaşul de ochii gLumii, căci e catastrofă să trăieşti cu o viaţă de ochii gLumii, trăire de ochii gLumi; Asta în paranteză.)

[mariamargareta]

254. „Meşterii Manole” de la Pucioasa: Marian şi Victoria Zidaru

Oricât ar părea de ciudat, paradoxal chiar, Marian şi Victoria Zidaru (cei care i-au susţinut ani de zile pe liderii pucioşi, pucioşismul şi himerele lui – şi au făcut-o din toată fiinţa lor şi din toată punga lor şi cu o dăruire dusă până la jertfă) au ajuns până la urmă să fie victimele şarpelui pe care l-au încălzit la sân.

Ghinionul Zidarilor a început odată cu o vizită inopinată a unor pelerini pucioşi la Ghelari, acolo unde soţii Zidaru şi ucenicul lor Sandu Dan se osteneau ca să săvârşească o poartă monumentală pentru biserica păstorită de părintele Nerva Florea. Pelerinii pucioşi li se părea că vin din alte timpuri, de mult apuse, de unde aduceau cu ei creştinismul autentic al bisericii primare, iar lelica Maria, cea care îi conducea, dădea impresia că primeşte mesaje direct de la duhurile lui Dumnezeu. De la început, Zidarii au fost fascinaţi de perspectiva de a se alătura unor creştini care păreau de pe altă lume (şi chiar erau!) conduşi pe „calea cea strîmtă” de o „proorociţă” a lui Dumnezeu. De aceea ei s-au şi grăbit să-i dea curs, lăsând în urmă lumea şi tentaţiile ei şi înrolându-se în „obştea” de la Pucioasa. Apoi, după moartea lelicăi Maria, li s-a părut firesc ca frâiele „afacerii” să le preia cea mai şcolită, cea mai dinamică, cea mai destupată dar şi cea mai insolită urmaşă a lelicăi: Mihaela Tărcuţă.

„Proorociţa” Mihaela promitea acum să împingă pucioşismul pe noi culmi ale puritanismului şi fundamentalismului religios, iar Zidarii n-au pregetat să-i cânte isonul, fără a realiza că de bunăvoie se bagă slugă la dârloagă. Pe vremea aceea (prin anii ’90) Zidarii erau în stare să-i lingă şi tălpile Mihaelei, pe care o considerau „proorociţa Domnului” şi „sfânta lui Dumnezeu”. La rândul ei, Mihaela (care avea ascuţimea privirii şi descusutului, încât nimic nu-i scapă la interogatoriile ei) a văzut instantaneu în cuplul făcut de cei doi Zidari o mină de aur. În consecinţă, a adoptat instantaneu faţă de ei o conduită preferenţială: i-a adulat, i-a copleşit cu daruri şi cu linguşiri, i-a pomovat în funcţii inventate special pentru ei (Marian – preşedinte de onoare al „Fundaţiei Şfânta Virginia”, Victoria – administrator şi casier al sectei, iar pentru amândoi le-a rezervat poziţia de interfaţă unică între „Noul Ierusalim” pe de o parte, şi Biserică, lumea artistică şi lumea laică pe de altă parte. Nimeni nu mai putea ajunge la cei doi lideri maximi, Nicolae şi Mihaela „Pucioşescu”, decât prin aprecierea, bunăvoinţa şi acceptul cuplului Marian şi Victoria Zidaru. Zidarii fuseseră făcuţi peste noapte purtători de cuvânt oficiali ai sectei, aşa că vrând-nevrând, Marian Zidaru s-a pomenit că este perceput de mass media, de oamenii Bisericii şi apoi de toată lumea, drept „lider al sectei Noul Ierusalim de la Pucioasa”. În acelaşi timp, adevăraţii lideri Mihaela şi Nicuşor stăteau în umbră, de unde trăgeau sforile şi îi manevrau pe Zidari ca pe nişte marionete. Păpuşarii pucioşi au reuşit astfel să răspândească pretutindeni ideea falsă că Zidarii au pâinea şi cuţitul în pucioşism, iar în exterior s-a cimentat sintagma mincinoasă „secta lui Marian Zidaru”.

Odată cu trecerea timpului, Zidarii şi-au luat în serios sarcinile primite. Peste tot erau respectaţi de către adepţii pucioşi ca nişte soli ai lui Dumnezeu. Lucrările lor artistice erau admirate şi considerate pline de încărcătură spirituală şi profetică. Fetele pucioase închinoviate la Pucioasa, dar mai ales cele de la Târgovişte, o iubeau şi o apreciau pe Victoria ca pe o mamă grijulie şi iubitoare. Cei doi moguli pucioşi, Nicolae şi Mihaela „Pucioşescu”, au realizat că stratagema de a-i promova pe Zidari în faţa adepţilor şi a întregii lumi se întoarce împotriva lor şi începe să-i pună în umbră peste măsură. Pentru a rezolva acest neplăcut impediment, ei au conceput un plan: dacă i-ar separa definitiv pe Zidari unul de altul, ar putea mai bine să-i controleze. Mihaela a început o campanie furibundă de denigrare a Victoriei Zidaru, ajutată fiind de sfetnicul ei cel mai credincios şi mai lipsit de scrupule: Viorel Ivan. Scenariul conceput de Mihaela conţinea şi secvenţa punerii Victoriei pe linie moartă şi înlocuirea ei cu Viorel Ivan. De aceea, ea a conceput o „consfătuire” denumită conspirativ „proces”, care urma să aibă loc la Bucureşti, cu motivaţia inventată de a aplana un aşa-zis conflict de interese apărut între Victoria şi Viorel. Planul Mihaelei era de a o discredita atât de puternic pe Victoria în faţa „obştei” de la Bucureşti, încât adepţii de aici să voteze de bunăvoie şi cu sinceră convingere înlocuirea ei cu Viorel Ivan. Mihaela a conceput şi un „Cuvânt” ca de la Dumnezeu, din care să reiasă preferinţa lui Dumnezeu pentru Viorel, ca viitor lider al „obştei” de la Bucureşti şi intermediar între adepţii bucureşteni şi mogulii de la Pucioasa. Deşi Mihaela a condus magistral „procesul” de la Bucureşti împotriva Victoriei, susţinându-l pe faţă pe Viorel ca fiind „plăcutul şi alesul Domnului”, la votul secret făcut cu bileţele s-a înregistrat o surpriză de proporţii: adepţii nu l-au ales ca lider de grup nici pe Viorel, n-au ales-o nici pe Victoria, ci... pe Marian Zidaru. Supărată foc pe nătângii care n-au înţeles că „Dumnezeu” îl prefera doar pe Viorel în acest post, Mihaela şi-a luat echipa de sfetnici credincioşi cu care venise de la Pucioasa şi i-a lăsat baltă pe cei din obştea de la Bucureşti, refuzând să valideze votul liber exprimat care-l fixa pe Marian Zidaru ca lider de grup. Lucrurile au rămas de atunci în „coadă de peşte”: deşi nu s-a mai desemnat oficial nici un lider de grup pentru bucureşteni, Victoria a continuat să facă mai departe muncile de uzură pe care le făcuse şi până acum, dar Mihaela a început să se folosescă tot mai mult de Viorel ca de un sfetnic credincios şi singura interfaţă, locvace, persuasivă şi mobilă, între adepţii bucureşteni şi liderii lor de la Pucioasa.

De atunci lucrurile au evoluat din rău în mai rău. Promisiunile făcute Zidarilor, în special cele legate de clădirea de la Târgovişte ( denumită conspirativ de către pucioşi ”Ro-Emaus”), care urma să fie amenajată ca un centru artistic, spiritual şi de reprezentare a sectei, au rămas suspendate sine die. Zidarii erau tot mai des contestaţi de mogulii pucioşi în tot ceea ce făceau: nimic din ce făceau ei nu mai era bun, nimic nu mai era „rod al ascultării”, iar legăturile lor cu lumea – favorizate şi încurajate altădată pe faţă – erau acum privite de către cuplul dictatorial Nicolae şi Mihaela „Pucioşescu” drept o expresie a promiscuităţii şi a apetitului Zidarilor pentru legăturile cu „lumea”. Acuzată că l-a atras şi pe Marian spre lume, Victoria era acum cotată pe faţă drept „capul răutăţilor”. „Cuvinte” meşteşugite de Mihaela şi prezentate ca venind din cer de la „Dumnezeu” o acuzau în faţă pe Victoria că-l „slăbeşte” pe Marian, în loc să-l dirijeze spre o supunere oarbă faţă de liderii pucioşi. Ultima încercare disperată a Mihaelei de a-i separa pe cei doi soţi definitiv, plasând-o pe Victoria la atelierul din Bucureşti şi pe Marian în obştea de la Pucioasa, a eşuat: cei doi au găsit tăria să rămână împreună, deşi Mihaela prezenta acum statornicia lor în căsătorie ca pe un exemplu rău pentru ceilalţi creştini şi chiar ca pe o ruşine, îndată ce politica oficială a pucioşilor era destrămarea cuplurilor căsătorite, pentru ca pucioşii să poată trăi apoi în obşti diferite, în care bărbaţii locuiau separat de femei.

Zidarii trăiau acum, zi după zi, o mare şi sfâşietoare dramă. Zilele frumoase de altădată erau acum doar o amintire. Dragostea frăţească fusese înlocuită cu ura, delaţiunea, minciuna şi dispreţul. Vorbele frumoase ale Mihaelei, de laudă şi apreciere la adresa Victoriei, erau acum înlocuite cu vorbe de ocară, cu jigniri şi expresii de mahala. Cu fiecare zi ce trecea, în inimile Zidarilor se dărâma tot zidul pe care ei îl zidiseră cu trudă şi cu speranţă disperată, ca nişte meşteri Manole ai secolului XX, la Pucioasa: o cetate imaginară, în care urma să curgă veşnic laptele şi mierea: „Cetatea Sfântă Noul Ierusalim de la Pucioasa”.

Când totul a fost pierdut, când ultima speranţă s-a stins, când Zidarii şi-au găsit lucruşoarele scoase în stradă de ciracii Mihaelei Tărcuţă, atunci au înţeles că trebuie să se întoarcă de unde au venit şi să o ia de la început. Au înţeles că viaţa e plină de întorsături şi de surprize, iar minunile promise de pucioşi au rămas doar nişte minciuni ieftine, dar frumos meşteşugite. Singura minune văzută de Zidari în „Cana” Pucioasei a fost transformarea vinului în apă, apă rece cu care ei s-au îmbătat aproape zilnic, timp de aproape 20 de ani, apă rece şi amară şi tulbure pe care au sorbit-o cu nesaţ, cu vadra, până la fund.

[vsovivi]

Mai minţi mult? Defapt eşti liberă să-ţi găseşti ceea ce-ţi cauţi... hula.