l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[oragex]

eu cred ca problemele personale nu trebuie atribuite lui Dumnezeu. de ce sa reprosezi cuiva de ele ? pentru ca crezi sau iubesti incepi si ai asteptari de la altii... am trecut si eu prin asta si turbam. e ca si cum cauti pe cineva pe care sa arunci vina. evident, reactie normala de la cel ce nu mai poate... dar la un moment dat iti dai seama ca urlii de unul singur si de pomana. si eu am chef sa arunc vina pe cineva pentru obstacolele pe care le-am avut. dar acum sint multumit ca mi-am dat seama de ele si ca nu am mers ca orbetele inainte fara sa ma gandesc oare ce a fost. si chiar viata a avut cumva grija ca, dandu-mi cu parun cap sa nu fac niste greseli care ar fi putut fi severe. si mi-a dat si niste cadouri la care nu m-am asteptat. suferinta e minora cand ti-o asumi si stii de unde vine. nu ca poti sa repari totul, dar e mult mai simplu...
atacurile de panica, anxietatea, etc, nu stiu probabil ca ai fost deja pe la specialisti. am trecut prin sedinte la psihologi, psihiatri, psihanalisti (astia din urma sint cei mai amuzanti) totul se explica in domeniul asta. acum, am o prietena care se chinuie ca nu stiu ce cu tot felul de treburi de genul asta, si consulta de ani de zile la psi... bune si astea dar la un moment dat trebuie sa te iei de mana si sa cauti in jur in viata de zi cu zi ce ai nevoie ca sa-ti ajute. lucrezi cu tine insuti.
antidepresantele & co sint niste chestii cam tembele. am cam luat din astea, si au avut tot felul de efecte... au si ajutat uneori dar ma intreb cat de mult ajuta si cat de mult vor medicii sa vanda pilulele de la farmacisti... eu nu mi-as baza viata pe ele, nu pe termen lung in orice caz... si te impiedica si sa iei un pahar de vin :))

[zsuleica]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

si eu iti recomand sa citesti timp de 40 de zile Paraclisul Maicii Domnului cu credinta, caci ea se va ruga pentru tine. Orice cere Maica Domnului lui Dumnezeu se implineste. Dumnezeu ne incearca pe fiecare in mod diferit si numai El cunoaste de ce anumite greutati ne sunt de folos si pentru ce ne sunt trimise. Dumnezeu nu da mai mult decat putem duce. Ne cunoaste tuturor slabiciunile. Necazurile de orice fel sunt incercari, pentru ca Iisus a spus ca nimeni nu ajunge in Imparatia Cerurilor neincercat. E foarte greu, numai noi stim fiecare in parte, insa trebuie sa incercam sa invatam sa traim cu ce ne e dat de sus, si bine si rau, si sa nu uitam orice ar fi Dumnezeu este cu noi si nu ne lasa. Roaga-te Lui si Sfintei Fecioare sa-ti usureze suferinta, sa te intareasca sa-i faci fata, nu renunta. E bine daca ai putea merge la o Manastire si sa vorbesti cu un Duhivnic despre asta.

[codana]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.

Ce parere aveti ?

daca iubirea ptr.dumnezeu se transforma in manie,cred ca unul din motive ar fi o credinta slaba combinata cu indoiala.
solutia:d r a g o s t e a
daca dumnezeu ar fi manios pe oameni care ar fi efectele?

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de codana

daca iubirea ptr.dumnezeu se transforma in manie,cred ca unul din motive ar fi o credinta slaba combinata cu indoiala.
solutia:d r a g o s t e a
daca dumnezeu ar fi manios pe oameni care ar fi efectele?

intre timp mi-a trecut, acum il iubesc din nou, am avut o ratacire...