l-am iubit pe dzeu dar acum simt manie

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de ioana30

as vrea sa adaug si eu ceva...poate te ajuta putin
acum doua luni de zile am hotarat sa ma "angajez" social, sa ajut oameni "nevoiasi", mi-am ales doua domenii, orbii si oamenii fara casa. iar acum o luna am mers prima data la un orb, este un barbat de 42ani si a orbit acum 16 ani, in urma unei operatii pe creier. va puteti imagina ca pentur el, care a vazut totul si care stie cum arata "lumea", orasul,copacii,florile etc este mult mai greu decat pt unul care s-a nascut orb. DAR CE VREAU SA SPUN ESTE CA ACEASTA PERSOANA RADE MEREU;TRAIESTE CU SPERANTA IN EL!
eu am mers la el sa-l ajut,dar de faft ma ajuta el pe mine mai mult, ma ajuta sa-mi dau seama ca durerile meu sunt zero in comparatie cu "crucea" pe care o duce el, ca viata-i frumoasa si ca trebuie sa zambim mereu. Daca el nu "este suparat" pe DUMNEZEU pt faptul ca trebuie sa-si traiasca zilele in intuneric ( am uitat sa spun ca este un om credincios), atunci poate avem si noi puterea sa mergem mai departe!
sper ca acest exemplu "mic" sau "mare" te incurajeaza putin!

intr-un fel, la mine sunt niste stari psihice date de medicamentee pe care le-am luat si extrem de rele ptr ca e vb de antidepresive pe cand un orb sa linistit intr-adevar nu vede dar nu ii vine sa isi smulga paru din cap si mai stiu eu ce....

Nu avem dreptul sa-L iubim conditionat pe Dumnezeu,sa ne gandim intotdeauna cate rele ne-a iertat El,nu putem trece peste prima porunca,nu este normal sa-I cerem bunavointa in cele lumesti,trecatoare,ci sa ne lumineze cu harul Sau sa cunoastem si sa vedem ADEVARUL,iar acest lucru avandu-l,vor veni toate cele de trebuinta,gresim daca ne lasam amagiti de aceasta lume si aceasta traire in ,,cortul pamantesc'',si nu ne zidim inca de aici ,,casa vesniciei''.

[alex marian]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

intr-un fel, la mine sunt niste stari psihice date de medicamentee pe care le-am luat si extrem de rele ptr ca e vb de antidepresive pe cand un orb sa linistit intr-adevar nu vede dar nu ii vine sa isi smulga paru din cap si mai stiu eu ce....

Frumoase incurajari ti-au dat fratii nostri aici, si drept este ca nu degeaba ne pune Dumnezeu o mica 'frana' si ne da incercari in viata, din care tot EL ne da putere sa iesim. Dupa cum a zis si cineva aici ca e mai greu parca sa te rogi cu putere si cu lacrimi de pocainta cand esti perfect sanatos, si nu ai cunoscut boala sau necaz in viata ta. Numai tu stii cu cata ravna crezi in Domnul nostru Dumnezeu, dar sunt sigur ca daca te-ai ruga mai intens pentru luminarea mintii si alungarea gandurilor rele care iti incearca credinta, ai discuta cu duhovnicul mai deschis si din inima, ti-ar indruma pasii si ti-ar da o 'reteteta'.
Cand am citit cele scrise de tine mi-am amintit de pilda vindecarii lunaticului unde amintesc:

Marcu cap9
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
Crede din toata inima!!! SI clar, fara nici un strop de indoiala,pentru ca il manii pe Tatal Nostru!Poti sa strici tot ce ai cladit pana acum intorcandu-i spatele. Dumnezeu face minuni, doar ca uneori nu avem ochi sa le vedem pe toate! Sa iti ajute Dumnezeu si Maica Domnului si sa te intareasca in credinta.
Doamne ajuta!

[Traditie1]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

intr-un fel, la mine sunt niste stari psihice date de medicamentee pe care le-am luat si extrem de rele ptr ca e vb de antidepresive pe cand un orb sa linistit intr-adevar nu vede dar nu ii vine sa isi smulga paru din cap si mai stiu eu ce....

Tu ești îndoctrinată că medicamentele ar putea să-ți schimbe starea psihică. Este doar o minciună, crezută de majoritatea oamenilor, dar minciună. Nu trebuie să crezi tot ce spune știința sau medicina, trebuie să înțelegi că deși aceste domenii se bucură de un prestigiu imens, într-o măsură ele prezintă ca adevăr niște teorii prostești, născute din confuzii și din necunoașterea lucrărilor lui Dumnezeu.


Antidepresivele nu-ți vor alunga niciodată depresia ci ți-o vor accentua, fiindcă un om dependent de medicamente nu poate fi decât depresiv.


Depresia e adusă în suflet de gânduri, pe care dacă le vei supraveghea le vei putea combate, vei putea ieși de sub efectul lor.


Viața e un lucru minunat și mă refer doar la viața de acum, nu la cea viitoare. Poți, trebuie să fii fericit mereu, vesel, totul e să-ți cârmuiești mintea cu înțelepciune, să nu mai fii sub influența gândurilor și stărilor emoționale produse de ele. De asemeni trebuie să ai credință în Dumnezeu și în minuni, în sensul de a nu crede că natura are niște legi ale ei de funcționare fiindcă nu are, Dumnezeu a creat totul și natura e ceva relativ. Dacă bolnavii ar crede în propria vindecare, prin credință aceasta s-ar înfăptui. Credința e o armă de o mare putere, de aceea nu trebuie să crezi ce-ți spun medicii, că ai avea vreo boală.


Mulți oameni îi privesc pe medici ca pe niște dumnezei, când de fapt sunt niște oameni care au făcut o facultate și nimic mai mult, sunt și ei mincinoși, proști, păcătoși ca toți oamenii. Iar ceea ce au învățat la facultate sau cărțile pe care se bazează sunt scrise tot de niște oameni limitați, care s-au luat unii după alții. Deci încetează să mai gândești prin "creierul comun" al societății, adică prin stereotipuri, prin idei preluate de la alții. Învață-te să studiezi și să gândești cu mintea ta, altfel vei fi mereu o legumă care face și crede ce spun alții.

[Mihaita]

Citeste cu atentie si bucura-te !

"Un om moare, ajunge in rai, iar Dumnezeu ii arata drumul pe care l-a avut in viata !
CUM ? Ca un drum de tara !
Ce vedea ? Crucea pe care a dus-o in spate de-a lungul vietii !
Pe drumul acela la inceput nu se vedea nimic, semn ca nu avea prea multe greutati, apoi mai tarziu incepuse sa se vada o mica dâra pe care o lasase Crucea grea!
Dar, la un moment dat, dâra se transformase in groapa si parea ca omul mai are un pic si cedeaza, dar exact inainte de a cadea langa cruce se mai vad inca doi urme de pasi, semn ca Dumnezeu nu l-a lasat la greu si i-a venit in ajutor !
Si i-a explicat ca doar prin greutatile vietii s-a mantuit ! "

Slava Lui Dumnezeu ! Ca mari si intortocheate ii sunt judecatile ! Nu suntem demni de o asemenea iubire!

[Delirul]

În prealabil postat de Mihaita

Citeste cu atentie si bucura-te !

"Un om moare, ajunge in rai, iar Dumnezeu ii arata drumul pe care l-a avut in viata !
CUM ? Ca un drum de tara !
Ce vedea ? Crucea pe care a dus-o in spate de-a lungul vietii !
Pe drumul acela la inceput nu se vedea nimic, semn ca nu avea prea multe greutati, apoi mai tarziu incepuse sa se vada o mica dâra pe care o lasase Crucea grea!
Dar, la un moment dat, dâra se transformase in groapa si parea ca omul mai are un pic si cedeaza, dar exact inainte de a cadea langa cruce se mai vad inca doi urme de pasi, semn ca Dumnezeu nu l-a lasat la greu si i-a venit in ajutor !
Si i-a explicat ca doar prin greutatile vietii s-a mantuit ! "

Slava Lui Dumnezeu ! Ca mari si intortocheate ii sunt judecatile ! Nu suntem demni de o asemenea iubire!

Foarte adevarat. Mai demult un prieten mi-a spus ca undeva la o manastire a gasit urmatorul citat pe care am sa incerc sa-l reproduc. "Un om mergea pe nisip alaturi de Hristos si se vedeau 2 urme de pasi pe nisip in spatele lor la un moment dat se vede numai o singura urma de pasi asa ca omul ii spune Lui Hristos, cat am fost fericit si mi-a fost bine am simtit ca ai fost alaturi de mine dar cat nu mi-a fost bine unde ai fost, la care Hristos ii raspunde atuncea eu te-am tinut in brate ", adica urma aceea de pasi care se vedea pe nisip la un moment dat nu era a omului ci a lui Hristos care il ducea in brate. Stiu ca acuma multi au sa spuna ca ma contrazic datorita unui post anterior, dar atunci cand ne indepartam de Dumnezeu inima noastra devine atat de impietrita ca nu mai observam ca nici in cele mai negre ceasuri nu ne lasa si atunci zic eu ca ne indepartam cu adevarat de El si nu ca El ne lasa vreodata. Insa banuiesc ca uneori,ca sa invatam ceva ne mai lasa sa ne spargem un pic capul, tocmai ca sa invatam din propriile greseli si a ne indreptam, fiindca de asemeni exista zicala "cum si-o face omul cu mana lui nu i-o face nimeni".

[Mihaita]

În prealabil postat de Delirul

Foarte adevarat. Mai demult un prieten mi-a spus ca undeva la o manastire a gasit urmatorul citat pe care am sa incerc sa-l reproduc. "Un om mergea pe nisip alaturi de Hristos si se vedeau 2 urme de pasi pe nisip in spatele lor la un moment dat se vede numai o singura urma de pasi asa ca omul ii spune Lui Hristos, cat am fost fericit si mi-a fost bine am simtit ca ai fost alaturi de mine dar cat nu mi-a fost bine unde ai fost, la care Hristos ii raspunde atuncea eu te-am tinut in brate ", adica urma aceea de pasi care se vedea pe nisip la un moment dat nu era a omului ci a lui Hristos care il ducea in brate. Stiu ca acuma multi au sa spuna ca ma contrazic datorita unui post anterior, dar atunci cand ne indepartam de Dumnezeu inima noastra devine atat de impietrita ca nu mai observam ca nici in cele mai negre ceasuri nu ne lasa si atunci zic eu ca ne indepartam cu adevarat de El si nu ca El ne lasa vreodata. Insa banuiesc ca uneori,ca sa invatam ceva ne mai lasa sa ne spargem un pic capul, tocmai ca sa invatam din propriile greseli si a ne indreptam, fiindca de asemeni exista zicala "cum si-o face omul cu mana lui nu i-o face nimeni".

Foarte frumos, nu pot adauga mare lucru ! Dar pentru ingerul_pazitor :
Fi fericit cand esti in necaz si roaga-te sa tina cat mai mult.
Doar asa ne curatim si primim Har Sfant de la Bunul nostru Dumnezeu !
Iubirea Lui fata de noi este mai mare decat distanta dintre cer si pamant !
El nu uita NICIODATA de noi, noi insa DA !

Am sa va mai zic o pilda ! Dar, astept sa vad si alte comentarii !

[faniii]

În prealabil postat de OmuBun

"Aproape"? Ma intreb care e parerea Lui? De la noi si pana la El... o fuga de cal pana moare!...

Da , aproape dar nu pentru ca ne-am indrepta noi spre El ci pentru ca vine El la noi . Permanent , bate la usa inimii noastre si asteapta tacut si smerit sa-i deschidem . In orice clipa , alaturi de noi merge si El , ba de foarte multe ori , merge doar El si ne poarta pe noi in bratele sale , atunci cand obosim sau cand crucea ni se pare prea grea .

Doamne , ajuta-ne !

[Marimira]

În prealabil postat de cristian67 Vezi mesajul
Sfintirea vietii de familie
"Daca vreti preoti buni, aduceti pe lume copii buni, din care sa iasa preoti buni"

In jurul izvorului era o poiana cu o pajiste frumoasa, curata. Oamenii se asezau pe iarba in jurul Parintelui Arsenie, care le vorbea din Pateric, din Vietile Sfintilor, din Filocalie, din Vechiul si Noul Testament. Noua, celor mai mici, ne dadea bomboane si ne trimitea sa bem apa si sa ne jucam. Cand noi lipseam, le dadea celor maturi sfaturi de convietuire conjugala crestineasca, pentru o viata morala. Pe noi, pe copii, nu ne lasa sa asistam la acele discutii. Zicea ca ne cruta urechile. Le spunea oamenilor cum trebuie adusi copiii pe lume, in credinta si rugaciune: "Daca vreti preoti buni, aduceti pe lume copii buni, din care sa iasa preoti buni". Ii indemna sa fie buni si sa se roage lui Dumnezeu sa le dea conducatori buni, cu frica de Dumnezeu, cu dragoste de tara si popor.

"Lacul studentilor" de la Sambata



Parintele se ocupa si de copii. Cand termina cu cei mari, ne chema si ne spunea povesti si legende din Vietile Sfintilor. Imi aduc bine aminte ca ne-a povestit despre Sfantul Efrem Sirul. Acesta, pe cand era inca in lume, fiind intr-o calatorie, a ratacit drumul. Intr-o padure a vazut o lumina, unde mai erau cativa oameni, si s-a dus sa se adaposteasca acolo pana la ziua. Aceia erau talhari si, pe la miezul noptii, a venit potera care ii cauta, i-a prins si l-au inchis si pe Efrem impreuna cu ei. In inchisoare, Efrem se framanta, stiindu-se nevinovat: "Doamne, de ce m-ai lasat? Stii ca nu-s vinovat!...". In vis i s-a aratat ingerul, care i-a zis: "Nu te razvrati pentru ca esti inchis, adu-ti aminte ce ai facut cand erai copil!". S-a gandit si s-a tot gandit si si-a adus aminte ca odata a alungat vaca unei femei, a bagat-o in padure si acolo au mancat-o fiarele salbatice. Femeia a ramas fara hrana pentru copiii ei. Despre acea greseala nu stia nimeni. Efrem a plans pentru greseala din copilarie si s-a rugat lui Dumnezeu sa-l scape din inchisoare, fagaduind ca se va face pustnic in manastire. Dumnezeu i-a vazut parerea de rau pentru fapta savarsita cu multi ani in urma. La judecata, s-a constatat ca el nu era talhar si a fost eliberat. Si-a tinut promisiunea facuta lui Dumnezeu, s-a dus la manastire si a devenit unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe. Sfantul Efrem Sirul ne-a lasat o rugaciune foarte folositoare, pe care o putem spune zilnic: "Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie; iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin".
Prin pilda din viata Sfantului Cuvios Efrem Sirul, Parintele Arsenie voia sa ne spuna ca multi sunt cei care zic ca sufera pe nedrept, dar daca ar cauta mai adanc in viata lor, ar vedea ca pentru pacatele lor sufera.
Le spunea oamenilor: "Pentru necazurile voastre osteniti. Caci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din intepeneala, din uscaciunea vietii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare, pana cand vei cauta sa te tamaduiesti. Caci iata ce pricina are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi, ca doar suntem fiii Lui, ci cu relele noastre. Asupra relelor, a pacatelor, a faradelegilor noastre atarna sabia lui Dumnezeu. Ce trebuie sa facem? Sa ne marturisim toate faradelegile noastre fara nici o ascundere si indata va inlatura Dumnezeu osanda. Si indata sabia nu va mai atinge viata ta. Sa vrei si tu ce vrea Dumnezeu, sa te desfaci de rele, caci Dumnezeu nu vrea sa atarne in veac sabia Sa asupra ta.
Sa zicem ca cineva iti face o nedreptate. Tu, in toate privintele esti cinstit si te trezesti ca o vecina, sotul, sotia ori unul din copii se razvrateste impotriva ta si-ti zice cuvinte de ocara, cuvinte grele, care-ti patrund inima ca o sabie. Si nu pricepi ce poate fi, ba te cuprinde mania si dai si tu cu o sabie asupra celuilalt, si asa se ajunge la vrajba si la lucruri slabe.
Sa stii ca nedreptatea aceea totusi nu-i o nedreptate, ci este o nuia cu care Dumnezeu iti aduce aminte de pacatele pe care nu le-ai marturisit. Si pacatul e chiar cuvantul acela zis de vecina, de sotul sau de propriul copil, cuvant care te-a sagetat la inima. Pentru ca tu ai uitat sa marturisesti preotului unul din pacatele tale din tinerete. Si Dumnezeu iti aduce aminte.
Tu poate ai uitat c-ai inceput casatoria cu stangul si apoi te-ai cununat. Sau ai lepadat vreun copil si aceasta e mare faradelege inaintea lui Dumnezeu, chiar daca esti cununata dupa lege. Sau poate ai osandit sau ai gandit despre cineva acelasi cuvant care acum ti-e aruncat tie in obraz si ai uitat sa-l spui la marturisire.
Dumnezeu insa n-a uitat gresalele sau cuvintele tale si vrea sa te spele, sa te curete de toate relele tale. Dumnezeu ne aduce aminte prin ceilalti de relele pe care le-am facut. De aceea, toate relele care iti vor fi improscate in obraz, nu le socoti nedreptati, ci stai locului si cugeta: n-am si eu vreo greseala ca asta?... Sa faceti spovedanie curata, cum n-ati facut in viata voastra! Si pentru cel care te ocaraste roaga-te, ca pentru un binefacator. Biruiti raul cu binele, caci de partea binelui este Dumnezeu!".
- Foarte frumos si EDIFICATOR!!! Ajuta-ne Doamne sa ne putem cunoaste asa cum ne cunosti TU.

În prealabil postat de OmuBun

Stiu! La sfaturi toti suntem tari! Daca am sti cu adevarat cati de pe acest forum se confrunta cu astfel de situatii, am plange pana ramanem fara lacrimi. Pentru cei in cauza, Dumnezeu pare ca s-a intors cu spatele, cand de fapt El ii poarta pe brate. Obisnuim insa sa fim orbi si surzi si prosti in toate zilele vietii noastre!!!

Fruntea sus, draga mea! Mai ai multe inca de facut pe aceasta lume!!

Asa-i cum spui, omule bun.
Dupa ce am trecut printr-un necaz mare, mare, aveam impresia ca nimic din ce se intampla in jurul meu, rau, nenorociri, parea ca nu ma mai atinge. Lucrurile s-au schimbat apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, desi mai este mult de lucru, dar de data asta din partea mea.