Cine nu si-a inselat sotul/sotia??

[gabriela8]

În prealabil postat de anika12

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Daca poti ierta, lupta pentru casnicia ta! E mare lucru! Prin comportamentul tau, iti poti intoarce sotul la credinta!
Doamne ajuta!

[anika12]

De iertat am tot iertat pana am realizat ca ma mint singura. Acum suntem de acord amandoi ca nu avem nici un viitor impreuna. Sunt in divort si sper sa ramanem in relatii bune pentru fetita noastra. Ma voi ruga incontinuare sa ajunga pe calea cea dreapta. Dumnezeu sa il aiba in grija si pe mine sa ma indrume spre tot ce ii este placut Lui. Doamne ajuta-ne!!!!

[anna21]

În prealabil postat de anika12

De iertat am tot iertat pana am realizat ca ma mint singura. Acum suntem de acord amandoi ca nu avem nici un viitor impreuna. Sunt in divort si sper sa ramanem in relatii bune pentru fetita noastra. Ma voi ruga incontinuare sa ajunga pe calea cea dreapta. Dumnezeu sa il aiba in grija si pe mine sa ma indrume spre tot ce ii este placut Lui. Doamne ajuta-ne!!!!

Draga Anika, imi pare rau ca s-a ajuns la divort.
Totusi, daca ai o sansa sa va impacati, fa-o.

Eu tare cred ca la judecata de apoi vom merge de mana cu sotul/ sotia. Eu asa cred, poate gresesc.
Ca sotul este capul familiei si are o responsabilitate imensa in fata lui Dumnezeu pentru felul in care si-a iubit sotia si copiii, pentru felul in care i-a indreptat spre credinta.
Stiu ca femeile uneori se "plang" ca li se cere supunere fata de sot, dar cred ca sarcina mai dificila are barbatul, chiar daca el este uneori complet inconstient in privinta atributiilor sale. Uniunea dintre barbat si femeie o reflecta pe cea dintre Hristos si Biserica. Acela este modelul de sacrificiu - supunere pentru soti.

Iarta, iarta, iarta cat poti..
Evident ca este greu, daca nu chiar imposibil sa ierti si sa iubesti un om care te-a umilit.
Dar Dumnezeu a stiut ca suntem neputinciosi in toate si cred ca se asteapta (ne asteapta) sa-i cerem intotdeauna ajutorul. Cu ajutorul lui Dumnezeu poti, nu singura.
Spre exemplu, eu cer Sf. Maici a lui Dumnezeu sa-mi dea iubire de sot si de copii in fiecare zi. Ca eu poate ca nu as fi capabila sa-i iubesc prin puterea mea (ca sunt destul de rasfatata si egoista si am in mod natural tendinta sa ma pun inainte pe mine cu dorintele mele). Si am incredere ca primesc ajutor.

[anika12]

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

[gabriela8]

În prealabil postat de anika12

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

Daca nu sunteti cununati la Biserica inseamna ca ati trait in pacat si sfatul preotilor este urmatorul: fie va cununati grabnic, fie va despartiti!
Daca el a zis "nu" e cam trist si imi pare ca fuge de responsabilitate, mai ales ca aveti un copil.
Trebuie spovedanie curata si implinit canonul pe care il vei primi, in rest faca-se voia lui Dumnezeu!

[Fibril]

În prealabil postat de anika12

Am uitat sa precizez ca suntem casatoriti civil si nu in biserica. Cand ne-am casatorit nu cunosteam credinta adevarata si nici pentru mine nu a fost important. De doi ani am inceput sa gust din bunatatea lui Dumnezeu si ma simteam vinovata ca traiesc necununata. Dar sotul a zis NU. Si "nu" a ramas si in ziua de azi. Deci nu vad pentru ce sa mai lupt.

Nerespectarea Tainei cununiei este si pacatul purtat de mine. Ma-am casatorit in anul l958. Cei mai in varsta stiu care era situatia bisericii si care era tratamentul funtionarilor de stat care mergeau la biserica. Elanul tineresc m-a facut sa trec usor peste aceste "lucruri marunte" desi am fost educat de mic in spiritul credintei ortodoxe.
M-am casatorit cu o persoana de confesiune catolica. Am tot dezbatut de-a lungul anilor in ce directie sa mergem. Parintii mei ortodoxi au spus cu jumatate de gura sa hotaram noi dar stiu ca au suferit mult. Am tot amanat orintarea intr-un sens sau altul pana cand au aparut copii pe care i-am botezat la catolici, stand la socri care erau de confesiune catolica. Tot amanand ajungi sa-ti fie jena ca la batranete sa mai faci acest lucru. Au trecut 50 de ani si 8 luni pana cand sotia a decedat. Imi este apropiata atat credinta ortodoxa, de care nu dorsc sa ma despart, dar si cea catolica, incercand sa-i indemn pe copii su fie fideli invataturii in care au fost botezati dar in timpurile moderne este greu.Nu am avut neplaceri din aceasta cauza. Sarbatoream la fel si ne inchinam fiecare in felul lui. Cel mai dificil erau posturile.
Indemn pe toti tinerii ca aceasta taina sa fie facuta atunci cand se cuvine pentru ca amanarea devine sie die.

[irina82]

În prealabil postat de anika12

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Azi facandu-se pomenirea Sf. Ioan Gura de Aur iti dau linkul acesta:
http://www.ioanguradeaur.ro/339/casatoria-2/
Ca un sfat personal, cand am o problema citesc un acatist, zic o rugaciune, ca Dumnezeu sa ma lumineze. El e Cel ce v-a unit prin Sfanta cununie, cu El trebuie sa te sfatuiesti.
P.S. Curvia si preacurvia sunt pacate!

[arriel]

În prealabil postat de anika12

Am fost casatorita 7 ani si nu mi-am inselat niciodata sotul . El insa a facut-o nu o data ci de mai multe ori. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca de fapt toate cunostintele noastre au " calcat stramb". Si culmea e ca nici nu se simt vinovati si zic ca o aventura din cand in cand nu strica. In acest cerc eu sunt vazuta a fi mai putin normala. Acum stau si ma intreb daca toata lumea e asa??? Oare chiar nu mai exista dragoste si respect ci doar sex?? As dori sa fiti sinceri si sa spuneti cine nu si-a inselat sotul/sotia si de ce?? Si daca se poate sa imi spuneti si de cati ani sunte-ti impreuna. O zi buna tuturor.

Depinde de fiecare om in parte.Pana nu demult,spuneam ca eu niciodata nici cu gandul sau privirea nu am sa cad in ispita...Acum ma rog lui Dumnezeu sa ma fereasca de ispite si...sa nu aflu niciodata daca l-as insela sau nu pe sotul meu.Haideti sa nu ne batem in piept ca noi nu o sa ne inselam niciodata partenerul,mai bine sa ne rugam sa nu intalnim asemenea ispite in viata si sa ne abtinem de la asemenea subiecte.Asta cred eu,o femeie maritata de 4 ani .

[coralina]

În prealabil postat de arriel

Depinde de fiecare om in parte.Pana nu demult,spuneam ca eu niciodata nici cu gandul sau privirea nu am sa cad in ispita...Acum ma rog lui Dumnezeu sa ma fereasca de ispite si...sa nu aflu niciodata daca l-as insela sau nu pe sotul meu.Haideti sa nu ne batem in piept ca noi nu o sa ne inselam niciodata partenerul,mai bine sa ne rugam sa nu intalnim asemenea ispite in viata si sa ne abtinem de la asemenea subiecte.Asta cred eu,o femeie maritata de 4 ani .

Un fel de "never say never". :)

[iustin10]

Hristos a rezovat aceasta problema a inselatului ,cand a pus pe acelasi plan doar privitul cu actul adulterului. Deci cine nu a privit niciodata la o alta femee,doar acela nu si-a inselat sotia.
De ce e asa?Pentru ca Dumnezeu cunoaste fiecare gand al nostru.Si orice gand de pofta necuviincios este o la fel de mare ofensa adusa lui Dumnezeu ca si fapta.
Deci cred ca nimeni sau f putini nu au gresit cu gandul si privirea,chiar daca sunt multi care nu au gresit cu fapta.
Aceasta ne indeamna la smerenie.Doamne ,nu am gresit cu fapta,dar stii cat de pacatoasa imi este privirea si gandul. Iarta-ma pentru gandurile mele,ca din curatenia minitii sa vina si curatenia trupului.