Mantuirea - numai la ortodocsi?!

[costel]

În prealabil postat de Tangun

Cei ce impartasesc un concept religios isi doresc intr-un fel demolarea fiintei umane in numele conceptului lor.

DA, numai ca noi ortodocsii nu impartasim un concept, ci pe Dumnezeu care este personal. El nu e o idee. Iar acest Dumnezeu nu ne cere demolarea fiintei, caci nu pentru asta S-a intrupat, a murit si a inviat. Iar ca firea umana nu este demolata si nu se cere distrugerea ei, e aratat in icoane - o natura umana indumnezeita.

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Vederile „liberale” vin, după părerea mea, din înţelegerea Duhului ca libertate. Nu cred că cineva dintre cei care se consideră ortodox îşi permite să ignore dogmele Bisericii şi să se apuce să gândească de capul său. Însă o gândire trebuie să o avem şi noi. Pornind tocmai de la aceste dogme. Personal, îmi iau răspunsurile la întrebări de la teologi ca Părintele Stăniloae. Care, probabil, este considerat de către unii ca fiind mai liberal.
Însă cred că trebuie să fim foarte atenţi la păcatul conceptualizării. La cum înţelegem dogmele Bisericii. Dacă le vom înţelege ca pe un sistem al mânturii, în care trebuie să te încadrezi, cred că vom ajunge să fim chiar în opoziţie cu Hristos, care prin tot ce a făcut şi a învăţat a dat peste cap orice sistem. A nu rămâne în litera moartă şi a trece la înţelegerea duhovnicească, asta e piatra de încercare a oricărui creştin.
Cheia în care citim ceva este esenţială pentru a înţelege la fel. Iar această cheie ne-o oferă învăţătorii duhovniceşti. Îi citesc pe Sfinţii Părinţi în cheia oferită de Părintele Stăniloae. De altfel, el însuşi ne oferă această cheie prin nenumăratele note de subsol din traducerile Filocaliei. Există şi alte chei. Chei care nu deschid uşi, ci le închid.
Dogmele le înţeleg ca pe nişte adevăruri care deschid, nu care închid. Litera ucide iar Duhul dă viaţă.

Ma bucur frate sa aud ca studiezi profund. Dumnezeu sa ne lumineze cu Duhul Sau ce Sfant ca sa putem intelege.

Dogma ortodoxa trebuie inteleasa nu doar stiuta. Precum una este sa crezi ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu si alta este sa cunosti ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Certitudinea vine numai din cunoastere. Credinta este doar chemearea catre certitudine. Exista credinta dreapta si credinta "stramba" dar cetitudinea confirma drapta credinta (si implicit o infirma pe cea gresita).

Imi permit sa iti recomand Domgmatica Sfantului Ioan Damaschin pe care o cosider "cheia" dogmaticii ortodoxe, intucat consider ca este una din cele mai bune expuneri succinte ale credintei ortodoxe.

In acelasi Duh scrie si parintele Dumitru Staniloae insa un pic mai detaliat.

Doamne ajuta. Har si pace.

În prealabil postat de Eugen7

Imi permit sa iti recomand Domgmatica Sfantului Ioan Damaschin pe care o cosider "cheia" dogmaticii ortodoxe, intucat consider ca este una din cele mai bune expuneri succinte ale credintei ortodoxe.

Am citit cu (prea) mult timp în urmă Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin. Îmi amintesc că a fost una din lecturile mele esenţiale. Poate ar fi cazul să o reiau. Mulţumesc

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Vederile „liberale” vin, după părerea mea, din înţelegerea Duhului ca libertate. Nu cred că cineva dintre cei care se consideră ortodox îşi permite să ignore dogmele Bisericii şi să se apuce să gândească de capul său. Însă o gândire trebuie să o avem şi noi. Pornind tocmai de la aceste dogme. Personal, îmi iau răspunsurile la întrebări de la teologi ca Părintele Stăniloae. Care, probabil, este considerat de către unii ca fiind mai liberal.
Însă cred că trebuie să fim foarte atenţi la păcatul conceptualizării. La cum înţelegem dogmele Bisericii. Dacă le vom înţelege ca pe un sistem al mânturii, în care trebuie să te încadrezi, cred că vom ajunge să fim chiar în opoziţie cu Hristos, care prin tot ce a făcut şi a învăţat a dat peste cap orice sistem. A nu rămâne în litera moartă şi a trece la înţelegerea duhovnicească, asta e piatra de încercare a oricărui creştin.
Cheia în care citim ceva este esenţială pentru a înţelege la fel. Iar această cheie ne-o oferă învăţătorii duhovniceşti. Îi citesc pe Sfinţii Părinţi în cheia oferită de Părintele Stăniloae. De altfel, el însuşi ne oferă această cheie prin nenumăratele note de subsol din traducerile Filocaliei. Există şi alte chei. Chei care nu deschid uşi, ci le închid.
Dogmele le înţeleg ca pe nişte adevăruri care deschid, nu care închid. Litera ucide iar Duhul dă viaţă.

Si mie imi place foarte mult parintele Staniloae, nu mi se pare liberal. Uite ce spunea de ecumenism, desi a fost reprezentatul BOR la astefel de intalniri. Iar la "liberal" ma refeream de fapt la alte conceptii decat cele ortodoxe, chiar crestine, nu la libertatea Duhului (nici nu prea inteleg ce ar insemna asta). Asadar la acele idei ce tin de neoprotestantism, in general. Pentru ca mai sunt si persoane care au conceptii new-age, mai mult decat ecumeniste, in sensul ca toate religiile sunt la fel de bune (un ecumenist convins ar spune ca toate denominatiile crestine sunt bune si mantuitoare).
Nefiind teologi sau induhovniciti, ai dreptate, raspunsurile ni le luam de la sfinti si teologi/duhovnici.

[catalin2]

De fapt sa intelegem ce este ecumenismul si cum il vede BO. BO participa la intrunirile ecumenice pentru a promova valorile sale, adica adevarul. Nu pentru a inavata si de la altii invataturile lor. Chiar de curand BO a Greciei a votat participarea in continuare la sedintele ecumeniste, desi existau opinii ca ar trebui sa se retraga. http://www.basilica.ro/ro/stiri/bise...ilor_4220.html

" După discuţii aprofundate, membrii au decis că Biserica Greciei îşi va continua participarea la Consiliul Mondial al Bisericilor şi la alte forumuri inter-creştine care promovează nu un ecumenism politicianist şi lipsit de consistenţă ci un dialog în Adevăr aşa cum a fost el formulat de patriarhul Gherman II al Constantinopolului în 1230.

Această întâlnire survine în urma presiunilor pentru retragerea Bisericii Greciei din Consiliul Mondial al Bisericilor cu sediul la Geneva, iniţiate de unele grupuri din Biserica Greciei, precum şi a apelului a doi dintre mitropolitii Sfântului Sinod (Serafim de Kytera şi Serafim al Pireului) în acelaşi sens. Comisia a recomandat însă continuarea dezbaterilor pe aceasta temă, dar într-un duh irenic şi atent la unitatea Bisericii. "