Ce minuni vi s-au intamplat

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anita

Dar faptul ca acest ajutor a venit in urma rugaciunii la o icoana ortodoxa nu va da de gandit ?
Are ortodoxia ceva rau ,ceva gresit ?

Spre deosebire de ortodocşi, noi nu credem că Dumnezeu îşi revarsă harurile Sale lucrătoare numai în Biserica noastră.
Mai mult, noi credem că preoţii ortodocşi sunt, ca şi cei monofiziţi, stilişti, vechi-catolici ori sedevacantişti preoţi adevăraţi, adică valid ordinaţi, capabili să administreze Sfinte Taine şi Sfinte Ierurgii valide. Deci, au capabilitatea să sfinţească o icoană.

Ortodoxia, înţeleasă ca şi credinţă a Sfinţilor Părinţi şi sinoadelor ecumenice, nu are nimic rău: de aceea o urmăm. Este credinţa noastră şi nimic nu este din ceea ce ei au crezut care noi să nu credem. Spre deosebire de cei care îşi spun ortodocşi, fiind următori schismei cerulariene, noi îi credem pe Sfinţii Părinţi şi când ei spun că Petru a fost rânduit de Cristos spre a fi prinţul apostolilor, şi când ei se adresează episcopului Romei ca fiind urmaşul lui Petru, şi când ei afirmă că Duhul Sfânt purcede "de la Tatăl şi de la Fiul" ori "de la Tatăl prin Fiul": nimic nu rejectăm din învăţătura patristică.

[anita]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Spre deosebire de cei care îşi spun ortodocşi, fiind următori schismei cerulariene, noi îi credem pe Sfinţii Părinţi şi când ei spun că Petru a fost rânduit de Cristos spre a fi prinţul apostolilor, şi când ei se adresează episcopului Romei ca fiind urmaşul lui Petru, şi când ei afirmă că Duhul Sfânt purcede "de la Tatăl şi de la Fiul" ori "de la Tatăl prin Fiul": nimic nu rejectăm din învăţătura patristică.

Da ,dar invatatura ortodoxa a fost buna pana in anul schismei si apoi...
In ortodoxie nimeni nu e deasupra nimanui.
De altfel Hristos a spus ca cel ce vrea sa fie cel mai mare sa fie cel mai mic.
Ce rost avea sa fi lasat El pe Petru ca urmas cand si sf.apostol Ioan a avut atatea binecuvanatari ,care i s-au dat pe masura nevointelor si calitatilor lui sufletesti .Si nu numai el.
Apostolii au fost trimisi in mod egal sa raspandeasca invatatura sfintelor Evanghelii.
Ca in unele tari pamantul a fost mai fertil ,asta e alt aspect.

[Marimira]

*Minuni?!

Oh, cat de multe mi s-au intamplat!!!

Cea mai mare dintre ele este ca m-a adus de la ateism si necredinta la credinta!
Eu nu primisem in copilaria mea educatie religioasa, parintii mei se declarau crestini dar erau doar cu numele nu si practicanti....insa dna diriginta pe vremea lui Ceausescu si-a facut "bine" datoria si ne-a inoculat chiar de la clasa a cincea ateismul stiintific...cu care m-am luptat pana spre finalul liceului.

Dar s-a intamplat asa; in liceu in ultimii doi ani stand la internat, fara ocrotirea familiei care era in provincie, tinand cure f.intense de slabire, m-am decalcefiat si demineralizat, am capatat spasmofilie si depresiii astfel ca ultimii 2 ani de liceu 60% din timp prin spitale. f.f.bolnava, ma tineam de pereti, nu-mi puteam purta ghiozdanul (era enorm de greu pt puterile mele) ma hraneam la o masa doar cu 3-4 linguri de supa chioara, atat puteam manca. Dar din "mai nimicul" credintei ei mama care alerga pe la manastiri dar si pe la asa zise ghicitoare(nu tiganci) care deschideau nu stiu ce carti a aflat de la una din acestea ca daca ma va impartasi in biserica in care m-am botezat ma va insanatosi. Si desi eu nu prea stiam pe ce lume sunt, si ea la fel, totusi a insista si mai mult m-a tarat sa mergem acolo si M-AM IMPARTASIT, desi nu m-am spovedit pt.k nu mi s-a spus........ca trebuie DAR M-AM INSANATOSIT!!! NOROCUL MEU ca totusi eram copil cuminte si eram fecioara si desi m-am impartasit fara sa ma spovedesc totusi m-am vindecat pe loc, chiar de a doua zi nu am mai "putut" lua tratamentul pentru ca nu am mai avut nevoie si acele probleme nu au mai revenit....dar m-am trezit cu putina credinta...atunci am inteles ca El exista, nu stiam cine este El dar am inteles ca El exista si de atunci este un continuu urcus....o contnua lupta de a nu ma mai abate de pe calea pe care atunci am intrezarit-o!

Si apoi in timp (de atunci sunt 28 de ani) au venit avalanse de minuni......de care nu ma consider demna! Faptul ca El m-a bagat in seama desi nu meritam este una dintre cele mai mari minuni!

Pana cand acum, in postul Pastelui care abia a trecut mi s-au intamplat minuni dupa minuni, in sensul ca apareau probleme grele ce-i drept si eu obosisem in timp sa le port singura (eu cresc singura 2 copii in conditii destul de grele) si aveam tendinta de deprimare...dar imediat ce deschideam gura si spuneam ce problema am, a 2 zi sau in maxim 3 zile ...toate problemele destul de dificile se rezolvau ad-hoc, acest lucru a fost spre reechilibrarea mea sufleteasca, spre intarirea mea in credinta si ca pilda de viitor sa nu mai deznadajduiesc niciodata ca El lucreaza prin oricine si imi trimite ajutorul intr-o clipa........."mari lucruri a facut Domnul cu noi!"

Si repet cea mai mare minune ca a privit spre mine...desi nu sunt demna!

[WhiteChakra]

La 1 an si jumatate, m-am ars cu apa clocotita pe ~30% din suprafata corpului, nu mi s-au dat sanse mari de supravietuire si totusi.. Dumnezeu a avut mila, poate am fost lasat in viata cu un scop anume, numai El stie. :)

[Yasmina]

În prealabil postat de WhiteChakra

La 1 an si jumatate, m-am ars cu apa clocotita pe ~30% din suprafata corpului, nu mi s-au dat sanse mari de supravietuire si totusi.. Dumnezeu a avut mila, poate am fost lasat in viata cu un scop anume, numai El stie. :)

La numai un an am scapat cu viata dintr-o dubla pneumonie;pe la 2 ani jumatate m-am pierdut in piata de mama mea si m-au furat niste tigani care m-au hranit cu lapte stricat si scarbosenii pana am fost gasita(dupa 18 zile);aproape de 5 ani am avut un accident cu lesie(am gustat-o),apoi muscata de caine,intepata de un paianjen veninos,accident cu ATVul...
Per total,o gramada de accidente si intamplari...

[BebeGeo]

mesaj sters

[mamidegemene]

imi cer iertare e prima oara cand postez, de obicei numai am citit acest forum, dar o intamplare de curand mi-a dat de gandit si nu reusesc sa gasesc un raspuns pe niciun site sau in nicio carte. La duhovnic un timp nu pot ajunge.
Povestea mea pe scurt este: am trecut printr-o operatie cu anestezie generala la care mi-a fost foarte frica, bineinteles, m-am rugat mai tot timpul sa nu mor nepregatita mai ales ca am si 2 copilasi acasa. M-am impartasit acum 3 sau 4 saptamani, dar tot ma simteam nepregatita, nepocaita... am intrat cu niste sentimente groaznice in operatie... aveam sentimentul ca nu mai scap... dar am simtit prezenta Maicutei Domnului in timpul acelei anestezii, prezenta care m-a umplut de o fericire inexplicabila, nu am simtit niciodata asa ceva, chiar si dupa operatie, cand m-am trezit un timp scurt parca nu eram pe acest pamant... binecuvantam asistentele, vb de Maica Domnului, l-am pus pe sot sa-mi citeasca rugaciuni catre Maica Domnului cat am stat in pat sa-mi revin. Usor-usor am revenit cu picioarele pe pamant si au inceput sa ma impresoare gandurile...
ma tot gandesc, fiindca nu am experienta, poate stie cineva sau cunoaste de prin carti daca exista posibilitatea ca aceasta sa fie de la vrasmasul. Stiu ca nu trebuie sa te increzi in vise si vedenii, dar citisem undeva ca prezenta vrasmasului chiar daca este sub forma de inger de lumina, lasa o frica imensa in urma, iar prezenta ingerilor, sfintilor lasa pace si fericire in suflet.

[AlinB]

anestezicul... :)

Cea mai mare minune.... VIATA.... m-am nascut cu ceva probleme si mai aveam putin si muream, o asistenta m-a botezat de urgenta si uite ca nu am murit.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Simply_me

Cea mai mare minune.... VIATA.... m-am nascut cu ceva probleme si mai aveam putin si muream, o asistenta m-a botezat de urgenta si uite ca nu am murit.

Cu o oarecare asemanare asa a inceput si viata mea: printr-o minune. Doar ca eu am "dormit" saptamani in sir... M-am nascut cu doua saptamani inainte de Paste, si am fost "furat" de la maternitate in ziua de Dumnica Tomei, deci la o saptamana dupa Paste, cand Dumnezeu m-a trezit din somn, fiindca pana atunci eram "amorf", doar respiram... Aceasta a fost prima minune pe care a infaptuit-o Dumnezeu cu mine, desi acasa mai erau alti 5 frati.
A doua la 4 ani, intr-o primavara devreme. Mama era la vie si m-a lasat in grija fratilor mei care jucau fotbal pe maidan. Iar eu am plecat "la mama". Cum de n-am ajuns "la Tatal" nici acum nu-mi explic. Am fost gasit la cativa km de localitatea natala, spre seara, prin viile din comuna invecinata, de catre un batran care se intorcea de la sapat. Daca ma prindea noaptea, era imposibil sa fi supravietuit racorii primaverii.
A treia la 17 ani, in Bucuresti, cand un cumnat surdomut, care abia stia el sa inoate putin, m-a luat in spate si m-a dus in largul raului Colentina, si m-a aruncat. De cautat, ma cauta pe unde isi inchipuia el ca as fi, oricum... foarte departe. Dumnezeu a considerat ca "nu e inca momentul" si a trimis de pe malul celalalt exact atunci un vaporas cu persoane, iar un tanar a observat tot ce s-a intamplat si nici n-a stat pe ganduri: a sarit si m-a dus la mal. Nici astazi nu stiu cine a fost, fiindca s-a facut nevazut imediat dupa ce m-a scos, in timp ce eu ma straduiam sa dau afara apa pe care apucasem s-o inghit!...
A patra la 26 de ani, cand medicii nu mi-au mai dat multe zile, iar parintii au chemat preotul si se pregateau pentru... inmormantare! Dumnezeu a vrut altfel!
A cincea, la 44 de ani cand o grinda de cateva sute de kg care fusese prost fixata, s-a prabusit la nici 2 cm de mine, atingandu-mi cozorocul de la sapca...
Dar printre acestea toate, au mai existat inca multe astfel de minuni, din care nu-mi pot explica exact nici cum nici de ce m-a ajutat Dumnezeu sa scap.
Cat despre alte minuni, probabil nici nu suntem constienti ca ele au loc in fiecare zi, ba poate chiar de cateva ori in aceiasi zi... Imi amintesc cand am hotarat sa spun: "Gata, Doamne, ma insor! Tu arata-mi cu cine?" Iar dupa exact 40 de zile, si care nu stiu cum, dar s-a nimerit exact in ajunul lui Mos Nicolaie, eu "stiam" ca acea tanara urma sa fie mama copiilor mei, pentru care n-o sa am niciodata destula putere sa-I multumesc lui Dumnezeu si poate si "Mosului" a carui nume cu nevrednicie il port!...
Dupa vreo doi ani de la casatorie, cand ne chinuiam intr-o garsoniera cu chirie si cu copil mic, am spus din nou: "Doamne, vrem casa noastra!" Iar in cea de-a 40 zi, minunea se intampla deja!... Uneori as vrea sa mai am puterea rugaciunilor de atunci, desi eram tare pacatos, fiindca nu mergeam la biserica, nu tineam posturile, nu ma spovedeam, nu ma impartaseam... Acum aparent le fac pe toate, dar grijile sunt dramuite in zeci de farame, si parca toate la fel de importante, astfel incat ma risipesc pur si simplu!...