Poate preotul refuza iertarea pacatelor spovedite?

[t18nico]

În prealabil postat de moldoveanu

Citeam o istorioara cu o persoana care s-a spovedit si impartasit fiind pe patul de moarte. Preotul a zis ceva de genul: "avea pacate multe si grele dar i le-am iertat". Ma intreb: putea sa nu i le ierte? Adica cineva ateu (dar botezat) sa se spovedeasca in ultima clipa dar fiind prea mari pacatele sa nu i le poata ierta preotul?

Dumnezeu iarta pacate, preotul doar intermediaza ....este om la fel canoi.

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de t18nico

Dumnezeu iarta pacate, preotul doar intermediaza ....este om la fel canoi.

in plus, preotul are un har pe care noi nu-l avem. Prin el ne vorbeste Hristos, iar in fata lui noi doar trebuie sa ascultam.

Pai nu poate... nu cred ca poate. Poate doar sa dea un canon mai aspru...

Sau poate sa nu te ierte daca stie/ii spui ca o sa repeti pacatul respectiv... e complicat.

Nu mi-am pus problema, sincer... e incurcata treaba. De-asta te duci sa te spovedesti, nu?... ca te straduiesti din toate puterile sa nu mai repeti pacatele pe care le marturisesti, atfel de ce ai mai pierde timpul spovedindu-te? Deci in cazul asta de ce sa nu te ierte?

Oricum, spune la sfarsit, cate sunt dezlegate aici, dezlegate si in ceruri, si de vei ascunde voit ceva, indoit inapoi le vei avea. Deci sunt dezlegate oricum.

Problema e sa apuci sa faci canonul, nu cred ca sunt iertate daca nu faci canonul pentru ele. Aici cred ca e de fapt problema cu iertarea, nu parerea preotului. Realizezi ca poti sa-i zici pacate pt care el, CA OM nu te poate ierta in sufletul lui. Dar ca slujitor al lui Dumnezeu e dator sa iti dea sfaturi, sa-ti dea canon... sa te vindece. Deci nu exista sa nu te ierte...

În prealabil postat de moldoveanu

Citeam o istorioara cu o persoana care s-a spovedit si impartasit fiind pe patul de moarte. Preotul a zis ceva de genul: "avea pacate multe si grele dar i le-am iertat". Ma intreb: putea sa nu i le ierte? Adica cineva ateu (dar botezat) sa se spovedeasca in ultima clipa dar fiind prea mari pacatele sa nu i le poata ierta preotul?

Domnia ta pui alaturat, spre comparatie lamuritoare, doua stari in esenta lor diferite, adica pe de o parte un caz real si de cealalta parte un caz ipotetic. Probabil ai dorit sa arati, prin alaturarea celor doua situatii, doar raportul de cauzalitate dintre cele doua, cum ca prima situatie a generat intrebarea ce face esenta celei de-a doua. Prin alaturarea lor ti-ai creat si raspunsul logic pentru intrebarea domniei tale: daca preotul poate sa ierte pacatele "multe si grele", desigur ca poate si sa nu ierte, in baza puterii (competentei spirituale) pe care o are.

Referitor la completarea explicativa ulterioara, aceea cu ateul, iata ce spune Mantuitorul: "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.". In Biserica noastra, voia Tatalui este prezentata ca fiind cinstirea lui Dumnezeu in Duh si Adevar, concretizata la majoritatea crestinilor, inainte de orice alta stare ori traire, prin pocainta reala si totala. Spre exemplificare vezi "Pilda fiului ratacitor"!

Un caz particular, special, este cazul in care penitentul se afla pe patul de moarte. In acest caz pocainta penitentului (necesara totusi) este rezumata la dorinta de a fi impartasit, de a se unii cu Hristos. Daca se intampla ca penitentul astfel unit cu Hristos sa traiasca apoi, el va trebui sa urmeze ulterior traseul indicat, specific lui si numai lui, pe care duhovnicul il va randui.

La parerile potrivit carora nu preotul iarta ci doar Hristos, iata tot "de la Mantuitorul zicere": "Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.". In asta consta minunea: Dumnezeu a dat o astfel de putere oamenilor! Care este puterea ce ne minuneaza? Nu faptul ca preotul poate ierta pacatul, ci faptul ca Dumnezeu a fagaduit sa-l asculte! O, smerenie si dragoste minunata a Ta, Doamne! Filozofic putem spune ca nu omul iarta ci doar Dumnezeu, iar omul doar promulga iertarea. Dar acolo unde nu exista nici o conditie in implinirea lucrarii, se poate considera ca s-a transferat, odata cu dreptul de a ierta si puterea de a ierta. Fiecare intelege cum vrea! Efectul ramane! Slava Tie Doamne pentru dragostea Ta fata de cei pacatosi!

[Hartford]

Eu stiam ca Dumnezeu iarta pacatele si nu popa.

[catalin2]

În prealabil postat de Hartford

Eu stiam ca Dumnezeu iarta pacatele si nu popa.

Se spune de obicei "preot", cuvantul "popa" e folosit in general in sens peiorativ, nu stiu daca asta ai intentionat.
Bineinteles ca Dumnezeu iarta, preotul ce sa-i ierte ca nici macar nu a gresit fata de el. Dar cum spunea parintele iertarea este cand preotul da dezlegarea spunand sa-i ierte Dumnezeu pacatele. E si logic, altfel ce nevoie am mai avea sa mergem la preot sa ne spovedim, mergem la un psiholog si spunem tot si astfel Dumnezeu ni le iarta automat.

[Hartford]

În prealabil postat de catalin2

Se spune de obicei "preot", cuvantul "popa" e folosit in general in sens peiorativ, nu stiu daca asta ai intentionat.
Bineinteles ca Dumnezeu iarta, preotul ce sa-i ierte ca nici macar nu a gresit fata de el. Dar cum spunea parintele iertarea este cand preotul da dezlegarea spunand sa-i ierte Dumnezeu pacatele. E si logic, altfel ce nevoie am mai avea sa mergem la preot sa ne spovedim, mergem la un psiholog si spunem tot si astfel Dumnezeu ni le iarta automat.

Ai dreptate scuze m-am grabit cu exprimarea.

În prealabil postat de Hartford

Eu stiam ca Dumnezeu iarta pacatele si nu popa.

În prealabil postat de catalin2

Bineinteles ca Dumnezeu iarta, preotul ce sa-i ierte ca nici macar nu a gresit fata de el. Dar cum spunea parintele iertarea este cand preotul da dezlegarea spunand sa-i ierte Dumnezeu pacatele. E si logic, altfel ce nevoie am mai avea sa mergem la preot sa ne spovedim, mergem la un psiholog si spunem tot si astfel Dumnezeu ni le iarta automat.

Ingaduiti-mi, va rog, o completare: in versetul pe care l-am adus spre exemplificare, "Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.", se arata clar faptul ca apostolilor li s-a dat puterea de a ierta sau de a tine pacatele oamenilor. Aceasta putere li s-a dat prin insuflare dumnezeiasca, in urma actului aratat in versetul anterior celui de mai sus: "Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;". Iar aceasta putere nu trebuie inteleasa ca ceva simbolic caci iata, cu inca un verset mai inaintea celorlalte doua deja amintite, Mantuitorul arata apostolilor si scopul pentru care ii innobileaza cu acest dar: "Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. ". Daca lucrarea lui Iisus a fost reala, asa este si lucrarea apostolilor!

As spune astfel, ca iertarea pacatelor nu o poate face decat Dumnezeu pentru ca pacatul reprezinta o greseala fata de El. Dar Dumnezeu, prin judecatile Sale, doreste ca orice va ierta vreun apostol El sa ierte neconditionat! Ce inseamna aceasta daca nu faptul ca aostolii s-au facut partasi, prin voia lui Dumnezeu, aceleiasi puteri? Oare este Dumnezeu mai putin puternic astfel? Oare fara Dumnezeu apostolii sunt ceva, chiar daca au aceasta putere?

Dorinta de a anula puterea preotului de a ierta sau a tine pacatele, are ca izvor mandria omului necredincios fata de Dumnezeu, dar credincios fata de lume. Nu am nevoie de un alt om care sa-mi filtreze pocainta, zice acesta, pentru ca eu am gresit fata de Dumnezeu si am sa ma destainui doar Lui. Omul credincios cunoaste insa inselarea, pentru ca prin credinta vede in preot nu un om simplu ci un om purtator de Duh. Asa si este preotul, indiferent daca vrem sau nu vrem, daca ne place sau nu ne place, ori daca preotul este in lume sau in manastire, daca este printre ingeri sau in groapa pacatului, daca este vrednic sau nevrednic. Daca cineva nu crede acestea, nu se micsoreaza cu nimic harul preotului pe care il are in fata la un moment dat, asa cum nici necredinta in Dumnezeu nu face ca El sa nu mai existe!

Dupa cum spuneeam si in postarea anterioara, efectul puterii preotului, de a ierta sau de a tine pacatele, este real. Pe verificate!

[glykys]

ESTE CORECTA ADMINISTRAREA SFINTEI IMPARTASANII LA PERSOANELE INCONSTIENTE ?

Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: "Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: <Luati, mancati> ( Matei 26 ; 26 ), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance". Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara voinata si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.

Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

http://www.parohiamacin4.org/inmorma...na_greseli.htm

[Mihnea Dragomir]

Celor inconştienţi li se poate administra Taina Sf Maslu.