Citat:
În prealabil postat de iulian92
Bine, stiu ca nimeni nu imi poate da un raspuns concret la aceasta intrebare, totusi vreau sa discutam putin pe tema aceasta. Din cate am inteles eu , Dumnezeu exista dintotdeauana, nu neg , dar cum poate exista ceva dintotdeauna? Cu totii stim ca nimic nu poate lua fiinta din nimic. Ganditi-va doar, ceva care exista dintotdeauna pentru totdeauna.
|
Pentru mine, "dintotdeauna" este un raspuns mai mult decat concret oferit acestei intrebari. Iulian, Parintii Bisericii au evitat, atat cat au putut, sa filosofeze despre cele ce tin de credinta. Iar atunci cand au facut-o, au fost nevoiti de aparitia ereziilor.
Mai este insa o nuanta. Degeaba Il categorisesc eu ca existand "mai inainte de veci", daca ramane pentru mine o realitate abstracta si distanta. Dumnezeu este Persoana, Treime de Persoane. De aceea, tot pentru mine, Dumnezeu exista cu adevarat atunci cand ma aflu intr-o relatie personala si constienta cu El.
Dumnezeu exista. Prin El exist si eu. Dar ce ma fac atunci cand in mine exista indiferanta fata de El? Nu cumva fara comuniune cu Dumenzeu, ratam sensul propriei noastre existente?
Ori, prin comuniunea cu El, "dintotdeauna" lui Dumnezeu, devine pentru om, "pururea si in vecii vecilor" sau "pentru totdeauna".