Despre bioterapie

[delia31]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Stimate Domnul Atanasiu

Am observat,nu o singura data,ca dvs criticati doctrina predestinarii.Este dreptul dvs sau al bisericii din care faceti parte.Insa corect ar fi sa o faceti criticand punctual si exact aceasta doctrina in care credem noi.Din ce ati scris pana acum pentru mine,ca si calvinist,este clar ca nu stiti la ce se refera aceasta doctrina si mi mult,o prezentati trunchiat si asa cum va convine.Prin urmare va solicit sa o analizati in intregime,punctual, cu critici pe fiecare aspect invocat de noi.

Va promit ca o sa va insotesc si eu in acesta analiza cu clarificarile necesare pt ca sa va ajut cumva,in cazul in care chiar doriti sa criticati cu temei,sa aveti la dispozitie ceea ce credem noi si nu ce spun altii despre noi sau,si mai grav,ce-si imagineaza altii si servesc public pe post de adevar.Este posibil ca intreg formul sa nu fie de acord cu mine.Imi asum asta dar mi-as dori,daca tot tineti lectii despre ,,neadevarurile" predestinarii,sa discutam putin,noi doi,public,despre ce contine ea,ce am inteles fiecare din ea si la ce ne referim.Apoi,dupa ce clarificam,veti putea si critica.Pana atunci emiteti judecati dintr-o singura directie si am zis sa nu va las singur in acest cautat noncombat.

Intrucat si eu si cred ca si dvs mai avem si alte treburi pe lumea asta,va propun sa lasati analiza pe episoade si eu voi raspunde la fiecare.La final tragem concluziile.Puteti folosi ce materiale teologice doriti si ale cui doriti.Si eu voi face la fel dar cu indicarea sursei si autorului pt ca oricine sa poata verifica.Si am suficiente pe tema asta,va spun inainte sa incepem.Pana acum,din ceea ce scrieti,nu m-ati convins cu nimic in ceea ce priveste existenta unei critici reale si fundamentate teologic.Sau si mai exact:biblic.Si cu ocazia asta vom mai clarifica si o alta minciuna des vehiculata despre noi:cum privim noi liberul arbitru in raport de suveranitatea absoluta a divinitatii.Asadar astept cu mare interes ori acceptul dvs sau,si mai bine,semnalul de incepere,adica primul episod.Discutam fara limita in timp:calm,metodic,asa cum trebuie.Bineinteles ca puteti refuza si continua monologul.As fi dezamagit dar cumva v-as intelege.

Cu deosebit respect
Scotland The Brave

Hi, Scot! Te-ai mutat de buna voie cu tot cu coji de nuci in astalalt colt al forumului? Vezi ca pe Alexandru nu il cheama Atanasiu (a-thanatos=fara moarte), ci Anastasiu (Anastasia= Inviere). Sper sa nu te taxeze prea tare pe chestia asta, ca stii ca nu-i scapa detalii de astea.

Si eu vreau sa urmaresc "meciul" asta si intrucat tin cu tine, pe termen lung, sper sa castige Alexandru, hic et nunc, pe termen scurt. Intelegi tu cum vine asta...

Si eu sunt gata sa admit predestinarea doar cu conditia ca asta inseamna ca Dumnezeu ne-a predestinat pe absolut toti sa fim cu El, fara insa sa ne incalce cu ceva si libertatea noastra.

Dumnezeu tine mana intinsa pt. toti, dar depinde de fiecare daca-I intindem si noi mana sau nu sau daca o lasam sa ne scape, atunci cand ne depasesc incercarile si deznadejdea.
Stii doar ce paradoxal e El - ii iubeste pe cei ce Il rastignesc dar ii rastigneste (ii pune la grele incercari) pe cei e Il iubesc.

Hristos cu tine!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Stimate Domnul Atanasiu

Am observat
Scotland The Brave

Iartă-mă că nu ţi-am răspuns până acum deoarece am desfiinţat alarma la abonamente din lipsă de timp. Mi-a scris Cătălin şi de aceea am revenit.

De ce n-ai vrut să discutăm de la inimă la inimă? Una este să discuţi intim, înţelegând neputinţele celuilalt şi deshizând uşa tainei şi adevărului necondiţionat, şi alta public, unde eşti nevoit să demonstrezi că ai dreptate chiar dacă vezi pe undeva, prin rafturile conştiinţei că nu ai, dar eşti orbit fiincă vrei să arăţi celorlalţi că învingi.
Cele care ţi le-am scris ţi le-am scris cu durere şi dragoste din totă inima mea. La noi la ortodocşi asta înseamnă ca şi cum ţi-ai vărsa sângele pentru cineva. Cum spun Sfinţii: "a te ruga pentru cineva înseamnă a-ţi vărsa sângele pentru el". Şi cuvântul din inimă este o rugăciune, trimisă în dar destinatarului.

M-am amuzat de linkul tău de aici semnalul de incepere foarte mult.
Ca glumă desigur că este caraghioasă, dar apoi, citind postările tale următoare, am plâns. Am văzut, după cuvintele tale că nu era de fapt nici o glumă, decât poate una în estetică. Noi ortodocşii suntem mult ajutaţi de Sfânta Biserică prin canoane în a ne comporta după Dumnezeu. Iată ce spune unul din ele:

DUELUL
700. - Duelul este lupta declarată între doi inşi cu scopul, se zice, de a-şi apăra onoarea lezată. El porneşte din orgoliu exagerat, şi este împotriva minţii sănătoase, a legilor vieţii şi a poruncilor lui Dumnezeu (Ex. 20, 13; Deut. 5, 17; Matei 5, 21; Rom. 13, 9). Cel ce Ucide în duel se canoniseşte ca un adevărat criminal, iar cel ucis este un sinucigaş, căruia nu i se poate face nici-un fel de slujbă bisericească, şi nici nu se îngroapă în cimitir ca alţi creştini, căci fapta lui nu poate avea iertare. (V. Sinuciderea).


Desigur că nu e vorba de a ne ucide reciproc sau a ne sinucide dar duhul cu care tu ai scris a fost ca din partea unui fel de erou-victimă a unei prigoane pe forum: Tu şi restul contra. Care este folosul unei astfel de discuţii? Din start duce la moartea dragostei, deci la dărâmare, oare n-ai citit:

I.Cor.8:1. Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
I.Cor.8:2. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.



Cui foloseşte un duel de citate din Sfintele Scripturi? Eu am să-ţi aduc contraargumente pe care tu nu ai să le crezi deoarece porneşti de la înţelesul tău, la care nu vrei să renunţi, mai ales că te va sili postura de apărător al calvinismului pe un forum ortodox. Nu ai citit oare:

II.Petr.3:15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
II.Petr.3:16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
II.Petr.3:17. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,
II.Petr.3:18. Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin.

II.Petr.1:19. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile voastre,
II.Petr.1:20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
II.Petr.1:21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.


vezi aşadar că nu Sfânta Scriptură se tâlcuieşte pe sine, ci unii o tâlcuiesc din mintea omenească limitată, mincinoasă, proprie iar Biserica o tâlcuieşte prin harul cunoaşterii dat celor sfinţi, prin Duhul Sfânt?

Aşadar Sfânta Biserică, prin oamenii Ei sfinţi a scris Sfânta Scriptură şi S-a străduit să-i păstreze înţelesul timp de aproape 2000 de ani. Cum putea oare un om chiar şi Jean Calvin (n. 10 iulie 1509, Noyon — d. 27 mai 1564, Geneva), cu urmaşii săi să fure Sfânta Scriptură de la Autorul Ei Hristos Capul şi Biserica Trupul şi să-i dea înţelesuri mai bune decât Însuşi Autorul?

Desigur că noi ortodocşii cunoaştem mai bine Sfintele Scripturi, având înţelesul lor ne rupt prin desprinderi de text în afara contextului, cum se face în erminia protestantă, de aceea existând pe temeiul aceluiaşi text atâţia protestanţi care se combat, certându-se între ei.

Erminia Ortodoxă înseamnă a privi un text în legătură cu paragrafele vecine, cu capitolul în care este conţinut, cu testamentul din care este luat (Vechi sau nou), cu Întreaga Scriptură, cu Sfânta Tradiţie (şi nu cu tradiţia unor oameni de pe la 1500) care niciodată nu S-a contrazis pe Sine deci nici cu Biblia care este rodul Ei, în legătură cu întreaga creaţie care este o altă Carte a lui Dumnezeu şi în sfârşit cu Teologia (nu cea secundară prin studiu ci cea primară) care vine din vederea duhovnicească a realităţilor celor veşnice.
Pot lua toată mărturisirea voastră, de acolo de unde m-ai trimis şi să o demontez scripturistic, s-o fac arşice, aşa, biblic, cum doreşti tu. Şi... urmarea... tu vei contraargumenta, te vei tulbura, nu vei crede pentru că nu vrei să crezi indiferent de ce ţi-am spune şi vei pleca, precum ne tot ameninţi atât de trist. Nu văd vreun folos nici pentru mine nici pentru tine. Este ca şi cum aş vorbi despre Duhul Sfânt în deşert şi l-aş întrista.


Dacă însă vrei să abordăm problema aşa:



sau aşa:



adică cu dragoste, fără prejudecăţi, de la inimă la inimă, chiar şi folosind minunatele Scripturi, (cele care spun acelaşi lucru ca Sfintele Icoane de mai sus, dar în scris), este cu totul altceva.

Ce treabă am eu cu calvinismul. Nu are oare el dreptul să existe în ignoranţa lui (după cum ai scris) faţă de ortodocşi? El va da socoteală pentru prostie şi lipsă de interes.

Pe mine altceva mă interesează: sufletul tău. Cu tine, nu cu calvinismul, doresc, cu sete, să discut. Chiar acum, înainte de a redeschide calculatorul să dau peste emailul lui Cătălin, am citit o carte foarte frumoasă a unui evreu care a trecut de la iudaism prin calvinism, fiind chiar un pasionat misionar al lor dar până la urmă, pentru că a fost sincer iar nu cu prejudecăţi , căutând cu sete adevărul, a ajuns preot ortodox şi care chiar pune exact problemele predestinării şi altele, după Scripturi dar şi după sufletul omenesc, descriind chiar starea prin care a trecut şi el, fiind protestant, şi care se vede la tine, răzbate din postările tale. Şi mă gândeam să te abordez pe mesageria privată să-ţi trimit cu poşta, dacă desigur mi-ai fi dat adresa, cartea menţionată: "Uimit de Hristos" Pr. James Bernstein

http://www.librarie.net/carti/163872...ames-Bernstein

Şi când colo, când mă pregăteam să fac aceasta... ce găsesc... o invitaţie la duel.

Dragul meu, te refuz de duel! Poţi să crezi că sunt laş, că nu sunt cavaler, că nu-mi apăr onoarea... etc. Treaba ta.

În schimb te invit la o agapă de cuvinte. Hai să începem aşa. Eu ţi-am scris din inimă la ce eşti chemat de Hristos. Ţi-am dat trimiteri în Sfânta Scriptură. Nu mi-ai răspuns. Acum facem o altfel de agapă, inversă dar în acelaşi duh. Tu îmi scrii ce crezi tu, iar nu ce crede unul Calvin, deja mort de 500 de ani, fără să foloseşti documente linkuri şi alte lucruri complicate. Ce crezi tu în inima ta, folosind cuvintele tale iar nu citate. Doar nu vrei să dialoghez cu un PC îndesat cu citate. Eu îţi voi răspunde omeneşte, de la inimă la inimă ce cred eu, folosind cuvintele mele, pe înţelesul tău şi de va fi nevoie fi desigur că mă voi folosi de Sfânta Scriptură dar nu ca o armă ci ca o podoabă preaînfrumuseţată a dragostei. Aşa facem noi ortodocşii, admirăm în tot omul nespusa lui frumuseţe de chip al lui Dumnezeu, din care face parte şi înfricoşata lui libertate de a refuza pe Dumnezeu. Mărturisim adevărul iar nu silim la el.
Apologia se folosea în alte veacuri, când ereticii omorau pe ortodocşi, le distrugeau cărţile şi puneau în pericol credinţa ortodocşilor mai simpli. Apologeţii cu tărie combăteau ereziile, nu pentru a convinge pe eretici ci pentru a întări pe ortodocşi. Iar acum când (încă, dar pentru cât timp oare?) nu se mai omoară confesiunile între ele ci se apropie prin discuţii este timpul pentru o mărturie cum deja cred că ai înţeles că o facem noi:

SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranţă îi dau smerenia, blândeţea şi dragostea"

[ALEXANDRU ANASTASIU]

PS: Nu procentul de ortodocşi face Biserica, desigur că plecăreţii, sărmanii, nu cunosc Ortodoxia, altfel nu s-ar despărţi nici având capul tăiat, de Ea. Ci cei care trăiesc viaţa lui Hristos, care viaţă este Însăşi Sfânta Biserică Ortodoxă, aceia sunt ortodocşii, aceia sunt Biserica. Acestea ni le-a spus Domnul Hristos:

Luca 12:32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.


Nu ai citit oare:

"Matei 20:16. Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. "


Dar aceasta n-ai citit-o:

Matei 24:24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Matei 24:25. Iată, v-am spus de mai înainte.


Vezi: noi credem nu în procente ci în Adevăr.

Cu durere şi dragoste, Alexandru