minte ocupata

[spre_rasarit]

Gandeste-te cum sa ajuti aproapele si asa te ajuti pe tine. Ce dai la aproapele am inteles ca Dumnezeu iti da de 100 de ori mai mult.

Vrei 10 000 da 100 la aproapele. Ai inteles idea.

În prealabil postat de fallen

Buna ziua
Stie cineva una sau mai multe modaliti de a tine mintea ocupata, sau macar implicata in ceva concret, palpabil, prezent si util?
Mai exista cineva, de exemplu, care in timp ce spala vasa, da cu mopul, etc, mainile ii merg automat iar mintea ii zboara la "nemurirea sufletului" sau alte subiecte asemanatoare? (cu riscul sa rateze pe ici pe colo o pata, dar fara sa-i pese prea mult, spre disperarea "beneficiarilor"..)
Desigur, solutia cea mai buna ar putea fi copiii. Cand ai 1, 2, 3, nu te mai poate interesa altceva decat sa le procuri painea cea de toate zilele. Dar cand situatia materiala si sociala nu iti permite sa ii ai, atunci ce trebuie sa-ti inoculezi in cap ca sa poti sa faci ce ai de facut fara sa te mai intrebi daca e bine sau rau, daca iti convine sau nu-ti convine, etc? Poti sa-ti propui, de exemplu, sa te minti cu ideea ca daca muncesti 1 an, 2, 3, si reusesti sa strangi suma de x sau y, atunci o sa poti sa-l faci, dar credeti-ma e incercata si nu functioneaza, ca timpul trece si nu se intampla nimic.
Credinta in Dumnezeu? Nicidecum. Pai atunci o sa iti dai seama ca tot ce trebuie sa faci ca sa supravietuiesti si daca mai vrei sa perpetuezi si specia, e cel putin imoral, daca nu chiar ilegal, in unele cazuri. Asta ar putea fi valabila poate doar daca te duci sa traiesti la o manastire, sau undeva in mijlocul pustiului.
Astept (alte) sugestii.

În prealabil postat de fallen

Buna ziua
Stie cineva una sau mai multe modaliti de a tine mintea ocupata, sau macar implicata in ceva concret, palpabil, prezent si util?
Mai exista cineva, de exemplu, care in timp ce spala vasa, da cu mopul, etc, mainile ii merg automat iar mintea ii zboara la "nemurirea sufletului" sau alte subiecte asemanatoare? (cu riscul sa rateze pe ici pe colo o pata, dar fara sa-i pese prea mult, spre disperarea "beneficiarilor"..)
Desigur, solutia cea mai buna ar putea fi copiii. Cand ai 1, 2, 3, nu te mai poate interesa altceva decat sa le procuri painea cea de toate zilele. Dar cand situatia materiala si sociala nu iti permite sa ii ai, atunci ce trebuie sa-ti inoculezi in cap ca sa poti sa faci ce ai de facut fara sa te mai intrebi daca e bine sau rau, daca iti convine sau nu-ti convine, etc? Poti sa-ti propui, de exemplu, sa te minti cu ideea ca daca muncesti 1 an, 2, 3, si reusesti sa strangi suma de x sau y, atunci o sa poti sa-l faci, dar credeti-ma e incercata si nu functioneaza, ca timpul trece si nu se intampla nimic.
Credinta in Dumnezeu? Nicidecum. Pai atunci o sa iti dai seama ca tot ce trebuie sa faci ca sa supravietuiesti si daca mai vrei sa perpetuezi si specia, e cel putin imoral, daca nu chiar ilegal, in unele cazuri. Asta ar putea fi valabila poate doar daca te duci sa traiesti la o manastire, sau undeva in mijlocul pustiului.
Astept (alte) sugestii.

Te poti gandi la viata ta, poti medita ca sa iti dai seama cum o poti imbunatati, cum poti fi mai bun si ce lucruri trebuie sa faci ca te mantuiesti. Asta e foarte util pentru un crestin pentru ca, la urma urmei, mantuirea e scopul vietii si nu neaparat reproducerea pentru marirea speciei.
Exemple concrete sunt: rugaciunile (dimineata, dupa-masa si seara, inainte de masa), Rugaciunea inimii, ,cititul Bibliei.

[fallen]

Nu este frica, oare, un sentiment generat de instinctul nostru de conservare, dar incurajat si "cultivat" de cel rau? Nu este ea rezultatul necredintei? Si totusi, cu toata credinta, ea pune stapanire pe tine ca un demon (cum bine spunea si Bruce Lee).
Dar chiar si asa, cu toate astea, nu cred ca Dumnezeu ar condamna pe cineva pentru ca i-a fost frica sa nu faca mai mult cu viata lui, daca a ales sa se limiteze la o viata simpla, dar cinstita. Cel putin atata timp cat nu pacatuieste, nu isi pierde credinta , nu huleste.
Intreba cineva pe alta postare de ce nu simtim mai "acut" si mai "irezistibil" chemarea Duhului Sfant. Ce frumos ar fi sa ne zica Dumnezeu, ca lui Moise, "vreau sa te scoli si sa mergi sa faci cutare lucru, si nu te teme, ca Eu voi fi cu tine". Dar poate ca el are pretentia sa stim asta, dupa atata timp. Dar tot ar fi de preferat sa ne mai arate din cand in cand daca trebuie sa mergem mai departe cu o treaba sau sa ne oprim; insa si aici se pare ca ne lasa pe noi sa alegem; raspunsul e in inima noastra, dar se pare ca e greu cateodata sa comunicam chiar si cu ea. Cred ca El e multumit si daca te limitezi sa nu faci rau. Poate nu vrea neaparat sa fim toate Ioana D'Arc, Ecaterina Teodoroiu, Sfanta Filofteia, Marie Curie, etc. Daca asta vroia ar fi gasit o cale sa ne-o arate, dar chiar si aceste cazuri, nu cred ca a fost vorba doar de predestinare, ci si de dorinta care s-a nascut in acele suflete la un moment dat de a-si apara tara, credinta, famllia, semenii, de a face ceva pentru omenire, dorinta care a fost atat de sincera si de arzatoare incat a fost rasplatita de Dumnezeu cu harul sau.