Malevolenta

[Mihailc]

Ai dreptate, astea sunt genul de probleme teoretice care blochează accesul spre lucrarea credinței, dacă ne condiționăm adeziunea mentală la ideea de Dumnezeu de răspunsuri satisfăcătoare la dilemele scandaloase ale lumii în care trăim și ale lumii dintotdeauna. Și îți înțeleg dezamăgirea că n-ai găsit un dumnezeu croit după chipul și asemănarea unui om cumsecade ce veghează somnolent ca toate treburile din ogradă să decurgă după ”regulament”.

E ușor de observat viciul mentalitar al dezamăgirilor de tipul acesta. Vorbim aici de gândirea cosmică, prizonieră instinctelor, aia de care dorește Domnul să ne izbăvim pentru a pregusta taina Împărăției încă din lumea aceasta. Gândirea colonizată de instinctul de conservare nu va primi niciodată un răspuns convenabil la problema răului contextual, oricâte argumente logice am convoca să explicăm situații existențiale concrete în care sunt implicate un număr mare de imponderabile. Instinctul amintit știe una și bună: prioritatea numărul unu este supraviețuirea ipostasului biologic.
Dacă mentalitatea cosmică marcată de determinisme biopsihice nu poate să priceapă rațiunile transcendentale, asta nu înseamnă că aceste rațiuni nu există. Limitele noastre cognitive n-au nicio treabă cu conținutul inepuizabil al Existentului. Sunt limitele noastre și doar ale noastre, nu și ale lumii. Pentru a face pași spre un alt nivel de înțelegere, avem nevoie de o schimbare a gândirii, adică de metanoia, procesul nesfârșit de pregătire a minții de a recepta tainele dumnezeiești, rațiunile mai presus de fire ale Proniei. Ca să nu mă lungesc prea mult, îți spun doar atât: n-ai să înțelegi mai nimic dacă nu ajungi să fi parte din organismul duhovnicesc în care metanoia se naște și crește indeterminat, adică din Biserică. Restul e pălăvrăgeală teoretică pe martinela unui teritoriu față de care suntem străini și gură-cască.

[Adriana98]

În prealabil postat de splash

Nu reuşesc să îmi răspund la nişte probleme pe care le-am avut citind biblia. [...] Faraonul, ... dumnezeu

Iar eu, oricât m-as stradui, nu reusesc sa trec cu vederea faptul ca nu v-a venit greu sa scrieti "faraonul" cu majuscula, în timp ce pe DUMNEZEU ati preferat sa-L scrieti cu "d". Desigur ca atotputernicia Sa nu depinde de noi, însa atât relatia noastra cu Dumnezeu cât si neputinta noastra de a-L întelege, depind, mai mult decât am crede, de atitudinea noastra lipsita de smerenie.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de splash

Cu ce scop a ales dumnezeu sa ia atîtea vieţi nevinovate, în loc să ia viaţa Faraonului sau a copilului acestuia? De ce nu a pedepsit dumnezeu pe făptaşul de drept? Dacă el le ştie pe toate, nu ar fi putut anticipa că Faraonul va refuza? Daca da, de ce l-a lăsat să refuze? Ca să ia pe urmă vieţile copiilor?

Confundaţi suferinţa cu răul, şi traiul cu binele. Aici e eroarea. Trăind în plan fizic, ne-am învăţat să gândim fizic, nu metafizic.

Dumnezeu, care este stăpân peste viaţă şi peste moarte, este acela dă viaţa şi cel care o ia. Din cei cărora Dumnezeu le ia viaţa, unii sunt vinovaţi, alţii sunt nevinovaţi: soarta lor este foarte diferită. Toţi copiii care mor înainte de vârsta înţelegerii sunt nevinovaţi, în sensul că nu au păcate personale. Tuturor acestor copii Dumnezeu le ia viaţa. De ce a luat viaţa în cutare sau cutare caz ? Nu ştim. Tot ceea ce ştim este că deciziile Lui sunt deopotrivă bune şi drepte. Mai ştim că nu ştim acum, dar că vom şti cândva, când toate se vor da în vileag.

Chiar şi dacă acei copii au fost preţul plătit pentru venirea mîntuitorului, mie una nu mi-ar plăcea să mi se ia copilul, indiferent de motiv…

Prefer de o mie de ori să-mi ia Dumnezeu copiii chiar în clipa aceasta, şi pe mine împreună cu ei, decât să murim în stare despărţită de El, prin păcat de moarte.

[ai2]

În prealabil postat de splash

Nu reuşesc să îmi răspund la nişte probleme pe care le-am avut citind biblia.

De pildă, povestea lui Moise mi se pare cel puţin stranie: atunci cînd Moise s-a dus la Faraon să-i ceară să-i elibereze poporul, Faraonul a refuzat. Atunci, dumnezeu a decis să ia viaţa tuturor primilor născuţi ai familiior egiptene. Cu ce scop a ales dumnezeu sa ia atîtea vieţi nevinovate, în loc să ia viaţa Faraonului sau a copilului acestuia? De ce nu a pedepsit dumnezeu pe făptaşul de drept? Dacă el le ştie pe toate, nu ar fi putut anticipa că Faraonul va refuza? Daca da, de ce l-a lăsat să refuze? Ca să ia pe urmă vieţile copiilor?

La fel şi cu Isus. Cînd Irod a aflat de naşterea lui, a poruncit moartea primilor născuţi de sex masculin din tot ţinutul. Cînd şi-a trimis fiul pe pămînt, dumnezeu nu s-a gîndit că istoria s-ar putea repeta? Nu reuşesc să găsesc un scop pentru morţile atîtor copii nevinovaţi.

Din povestea asta, dumnezeu fie e rău şi crud, fie e nepăsător, fie nu e omniscient. Nu cred că pot venera un dumnezeu cu aceste “calităţi”…

Chiar şi dacă acei copii au fost preţul plătit pentru venirea mîntuitorului, mie una nu mi-ar plăcea să mi se ia copilul, indiferent de motiv…

De ce aveai impresia ca D-zeu e un personaj pozitiv?

[Marius22]

În prealabil postat de splash

Nu reuşesc să îmi răspund la nişte probleme pe care le-am avut citind biblia.

De pildă, povestea lui Moise mi se pare cel puţin stranie: atunci cînd Moise s-a dus la Faraon să-i ceară să-i elibereze poporul, Faraonul a refuzat. Atunci, dumnezeu a decis să ia viaţa tuturor primilor născuţi ai familiior egiptene. Cu ce scop a ales dumnezeu sa ia atîtea vieţi nevinovate, în loc să ia viaţa Faraonului sau a copilului acestuia? De ce nu a pedepsit dumnezeu pe făptaşul de drept? Dacă el le ştie pe toate, nu ar fi putut anticipa că Faraonul va refuza? Daca da, de ce l-a lăsat să refuze? Ca să ia pe urmă vieţile copiilor?

La fel şi cu Isus. Cînd Irod a aflat de naşterea lui, a poruncit moartea primilor născuţi de sex masculin din tot ţinutul. Cînd şi-a trimis fiul pe pămînt, dumnezeu nu s-a gîndit că istoria s-ar putea repeta? Nu reuşesc să găsesc un scop pentru morţile atîtor copii nevinovaţi.

Din povestea asta, dumnezeu fie e rău şi crud, fie e nepăsător, fie nu e omniscient. Nu cred că pot venera un dumnezeu cu aceste “calităţi”…

Chiar şi dacă acei copii au fost preţul plătit pentru venirea mîntuitorului, mie una nu mi-ar plăcea să mi se ia copilul, indiferent de motiv…

Nu putem intelege, pentru ca pretuim mai mult viata aceasta, decat viata viitoare. "Nu prea ne place sa dam vrabia din mana, pe cea de pe gard", cum spune romanul. Traim doar acum si aici.

Dumnezeu ne arata ca participand la viata Sa dumnezeiasca, prin cunoasterea Sa, acest "acum si aici" poate deveni "pururea si pretudindeni".

Pe toate noi le masuram cu "ocaua mica", in loc sa le intelegem duhovniceste, si de aceea Il vedem pe Dumnezeu ca fiind nedrept, sau lipsit de mila etc.