|
#1
|
|||
|
|||
Destinatia posibila a celor ce parasesc ortodoxia e iadul
Sunt 2 legi:
Legea Veche nemantuitoare, caci nu avea botezul, si Isaia, Ieremia si regele David au ajuns la iad pentru ca nu au putut fi mantuiti de Legea cea Veche, vezi Evanghelia lui Nicodim. Aceasta Lege nemantuitoare tine ca zi de sarbatoare Sambata. Legea cea Noua , crestina, mantuitoare care tine ca zi de sarbatoare Duminica. 1 Timotei 3:15 15. Ca să știi, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului. Biserica este stalp si temelie a adevarului. De la Biserica avem si Biblia. Care Biserica? Biserica Ortodoxa stabilita de IIsus in anul 33 nu cea Protestanta stabilita de oameni dupa 1500. Atentie mare , caci departarea de la ortodoxie, la alta confesiune insemna departarea de adevar si probabil rezultatul este ajungerea in iad. De ce? Pentru ca departarea de adevar poate insemna un pacat foarte grav. Si stii ce? Pe langa renuntarea la Sfanta Impartasanie Ioan 6:53-54 pentru viata vesnica ce a fost inlocuita cu simboluri, vorbe sau nimic, Protestantismul a renuntat si la spovedire care poate sterge pacatele. Si atunci ce te faci? Ce te faci? Cum stergi pacatul parasirii ortodoxiei? Last edited by spre_rasarit; 28.12.2011 at 08:44:17. |
#2
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
A spus Iisus că Biserica stabilită de El se numește Biserica Ortodoxă? Ce te faci cu întrebările de mai sus? Ce te faci?... ce te faci? ...ce ... |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
Ce replică de doi bani (vechi) și găuriți. N-a spus, doar că vezi tu, Biserica Ortodoxă e SINGURA ce n-a schimbat ceva din învățătura Domnului nostru Iisus Hristos și care nu și-a pierdut harul.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#4
|
|||
|
|||
Îi putem pune în salbă
Nota Bene*! Citat:
____________________________ * Nota 1: adică bravos, felicitări! * Nota 2: Această notă de subsol face trimitere către toate topicele* ce iau în discuție tocmai schimbarea învățăturii Domnului în Biserica Ortodoxă. * Nota 3: sunt prea multe pentru a le putea enumera chiar și la subsol... |
#5
|
||||
|
||||
"Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc."
Implinirea Legii vechi iudaice a infaptuit-o Hristos, Dumnezeu , Cuvantul. A venit pentru noi oamenii sa implineasca, ca un boboc care se deschide si infloreste. Acest fapt este pentru oameni sansa mantuirii. A venit Hristos pe pamant, a murit pentru noi si a inviat tot pentru noi, duminica. (Ioan 20:1). Invierea si inaltarea la ceruri a lui Hristos este bucuria noastra , a tuturor crestinilor, o atat de mare bucurie pentru ca ea, invierea si inaltarea este implinirea legii celei vechi. Aceasta este implinirea iar noi oamenii intelegem aceasta si ne bucuram. Daca vrem sa respectam implinirea facuta noua de Hristos va trebui sa respectam invierea si inaltarea la ceruri a Sa. Ne bucuram in zi de duminica si respectam aceasta zi ca zalog de implinire pe care ni l-a lasat Hristos. Daca nu facem aceasta inseamna ca nu ne bucuram de inviere , ca ramanem la legea cea veche si nu vrem sa respectam implinirea pe care Hristos a facut-o pentru noi. În Noul Testament, Mântuitorul Hristos „dezlega sâmbăta” (Ioan 5:18) și se considera pe sine „Domn al sâmbetei” (Matei 12:8), făcând intenționat cele mai multe minuni în ziua sâmbetei (vezi toate cele 4 Evanghelii). Domnul Hristos insuflă o atitudine similară și celor care-l ascultau, spunându-le că „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2:27). Toate acestea marcau sfârșitul „legii sâmbetei” și instituirea unei noi zile de odihnă pentru creștini, diferită de cea ținută de Moise, Iosua și toți evreii de până atunci. Iată ce spune Sf. Pavel în acest sens: „Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu” (Evrei 4:8-9). Oare ce înseamnă aceste cuvinte dacă nu abolirea sâmbetei și instituirea unei alte zile de odihnă, în condițiile în care multe ale prescripții ale Legii Vechi nu mai erau obligatorii pentru creștini (cf. Fapte cap. 15 ș.a.)? După Învierea Sa din morți în zi de duminică (cf. Ioan 20:1), Hristos S-a arătat în seara aceleiași zile ucenicilor Săi (cf. Ioan 20:19), când nu era Toma cu ei, apoi a doua oară exact peste o săptămână (expresia „după opt zile” are de fapt sensul „în a opta zi”, adică tot duminica), când era „și Toma împreună cu ei” (cf. Ioan 20:26). Prin aceasta Hristos nu doar că sfințește ziua duminicii, ci marchează și intervalul unei noi săptămâni (ciclu de 7 zile), așa cum era să fie ținută ea mai departe de către creștini. Din Noul Testament știm că Duhul Sfânt s-a pogorât peste Apostoli în zi de duminică (Fapte 2:1) și tot atunci s-au botezat primii creștini și s-a făcut frângerea pâinii (Fapte, cap.2). Mai târziu, în toată Biserica „frângerea pâinii” (Euharistia / Liturghia) era făcută duminica (Fapte 20:7) și tot duminica se făceau colectele pentru săraci (cf. I Corintheni 16:2), acestea fiind probabil făcute înainte sau după Liturghie, odată cu Agapele (mesele frățești ale dragostei). Tot în zi de duminică Dumnezeu i-a descoperit Evanghelistului Ioan Apocalipsa (Apoc. 1:10). Din toate aceste texte se vede clar că Hristos, ucenicii Săi și în general primii creștini și cei de după ei țineau exclusiv ziua duminicii, și nu avem nici un text precum că aceștia ar fi ținut sâmbăta. Mai mult decât atât, Sf. Pavel le cere creștinilor să nu-i bage în seamă pe cei care-i judecă „cu privire la sâmbătă” (Col. 2:16), arătând abolirea acesteia. De multe ori „Adventiștii de ziua a șaptea” aduc textul de la Fapte – cap.13 în sprijinul ideii că apostolii ar fi ținut sâmbăta și chiar ar fi mers în fiecare sâmbătă la sinagogă pentru a-și onora obligațiile religioase iudaice. Dacă însă analizăm mai atent acel capitol precum și toate celelalte, vedem că apostolii mergeau sâmbăta la sinagogă și chiar la templu doar pentru că acolo se aduna multă lume și acesta era un bun prilej pentru propovăduirea Evangheliei și nimic mai mult (cf. Fapte 5:20-21). Deci acest argument al adventiștilor nu ține, iar altele nici nu există. În continuare, pentru a-i convinge pe adventiști că duminica n-a fost instituită de Constantin cel Mare în anul 321, ci era ținută și de creștinii din sec. I-III, voi aduce mai multe argumente istorice de până la anul 313 care vorbesc despre ținerea duminicii în această perioadă. Mă voi referi doar la scrierile autentice, lăsând la o parte pe cele apocrife! Mă voi axa pe documente oficiale necontestate de istoricii protestanți. - Pe lângă argumentele biblice deja aduse, amintesc că primele mențiuni nebiblice foarte clare despre ținerea duminicii le avem deja spre sfârșitul sec. I, în Didahia, cap. 14. Acest izvor este recunoscut ca unul din sec. I și este studiat de foarte mulți critici eterodocși din lume, recunoscându-i-se autenticitatea. - O altă mărturie despre ținerea duminicii (κυριακὴ ημέρα), spre sfârșitul sec. I – încep. sec. II, o avem de la Ignatie al Antiohiei, ucenicul lui Ioan Evanghelistul. Vezi Epistola către Magnezieni 9:1; - La începutul sec. II, Pliniu cel Tânăr scrie împăratului Traian (Epistola X:96,7) despre faptul că creștinii își făceau Liturghia solemnă în “ziua soarelui / dies solis”. Această expresie va fi împrumutată de acum înainte și de scriitorii creștini, cu explicații simbolico-teologice (așa cum vom vedea mai jos). - Următoarea mărturie clară o avem la Iustin Martirul și Filosoful (sec. II). Acesta este primul scriitor creștin, care vorbește de “dies solis” ca zi de sărbătoare a creștinilor (Apologia I către împăratul păgân Marcu Aureliu). Scriitorii creștini începând cu sec. II arată foarte clar, că “Soarele” este Hristos (cf. Maleahi 4:2). Despre această legătură “soare – Hristos, Soarele dreptății” vor scrie mai amânunțit la începutul sec. III Meliton de Sardes (Despre botez, 4) și Origen (Tâlcuiri la Levitic, 9.10). - La încep sec. II, Epistola lui Barnaba (care o vreme a fost chiar inclusă în canonul biblic – !) vorbește despre duminică care despre “ziua a opta”, făcându-se trimitere la profeția lui Iezechil (43:27). Este o mărturie foarte importantă, mai ales dacă citim textul de la Iezechil: “Iar după sfârșitul acestor zile, în ziua a opta și mai departe, preoții vor înălța, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre și jertfele de împăcare și Eu Mă voi milostivi spre voi”, zice Domnul Dumnezeu.” Într-un fel, Barnaba arată că de acum înainte “ziua a opta” – duminica, va fi ziua de aducere a jertfelor lui Dumnezeu. Așa cum am văzut în mărturiile de mai sus, chiar așa se întâmpla… - Pentru prima dată în istorie, despre duminică ca zi în care nu trebuie să se lucreze vorbește scriitorul creștin Tertulian (moare aprox. 230), vezi “De oratione”, 23. În general însă, scrierile creștine pun accent pe lucrarea duhovnicească în zi de duminică și mai puțin pe odihna fizică, așa cum s-a orânduit în Decalog pentru șabat. - Sinodul de la Elvira (aprox. 306 – exact în toiul celor mai mari persecuții) stabilește prin Canonul 21 să fie excomunicați cei care 3 duminici la rând lipsesc de la Liturghie. - Scrierile apocrife din primele 3 secole aduc și ele numeroase mărturii despre ținerea duminicii, dar pentru a nu-mi pune „cărbuni pe cap”, le-am lăsat la o parte. Repet încă odată, nici un izvor creștin sau păgân din primele trei secole nu amintește despre ținerea sâmbetei de către creștini.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#6
|
|||
|
|||
Multe si mari sunt nemultumirile lui Dumnezeu in ce ne priveste, dar dintre ele, cred ca mandria de a ne indaradnici si de a nu cerceta Cuvantul Adevarului acolo unde Duhul Sfant ni-l aduce prin sfintii nostri parinti, cred ca trimite sufletul in adancul iadului, fara vreo sansa de a mai putea face ceva, nici macar cei de dupa noi. Iar asta pentru ca noi, cei mandri, nu ne facem rau doar noua, ci si celor care poate inca mai au nelamuriri, iar proasta noastra invatatura ii sminteste in loc sa-i intelepteasca. Vom raspunde in fata lui Dumnezeu pentru fiecare suflet ratacit din cauza mandriei noastre de a crede ca suntem in masura sa indrumam pe cineva... Orb pe orb nu se vor putea povatui, iar finalul este oricum previzibil.
Dragii mei useri ai acestui forum ortodox care sunteti de alta confesiune, macar din bun simt pentru calitatea de oaspeti, va rugam sa incetati sa va mai fluturati invataturile ratacite. E de-ajuns ca ne pomenim cu voi la usi incercand sa convingeti naivi carora sa le spuneti tot felul de povesti si sa ponegriti preotii si biserica ortodoxa, ca si cum in randurile voastre toate ar fi in roz. Daca ne-am pune mintea cu voi, probabil insasi credinta noastra ar fi umbrita de mandrie si alte ispite care apar in orice dispute. Legile lui Dumnezeu nu pot fi schimbate sau negociate. Ele exista, iar interpretarile noastre nu-si au rostul. Cine vrea cu adevarat sa se mantuiasca, nu cerceteaza daca Dumnezeu exista, pentru ca il simte in el. Rodul cercetarilor noastre nu are la baza altceva decat duhul care ne stapaneste. Cum pot sa spun ca-l am pe Dumnezeu in suflet, daca ignor toata invatatura sfintilor parinti, care au fost si sunt dovada vie a harului cel sfant? Cum pot sa cred ca nu sunt ratacit, daca refuz sa verific scrieri lasate de-a lungul a doua mii de ani (sau chiar mai vechi daca punem la socoteala si pe vechii prooroci dinainte de Hristos), iar daca totusi citesc, imi permit sa am rezerve si sa ma indoiesc de lucruri consfintite de mii de martori, poate multi dintre ei departe de a putea fi banuiti de afilierea la o religie anume? E foarte trist si am constatat eu insumi ca e mai usor sa stavilesti un fluviu si sa-i schimbi directia, decat sa readuci credinta adevarata in sufletul unui sectar. E atat de stapanit de mandria pe care diavolul i-a pus-o in suflet, incat el chiar crede ca face voia lui Dumnezeu, buchisind sfanta scriptura pe fata si pe dos si cautand altfel de interpretari decat cele pe care sfintii parinti ni le-au dat. Daca ar fi bunavointa, eu cred ca este deajuns sa citim viata Sf. Spiridon al Trimitundei cu toate minunile pe care le-a facut in timpul vietii (sa nu mai vorbim de cele de dupa) si-atunci vom intelege si ce inseamna credinta, smerenia, soborul preotilor, sfanta biserica, sfanta cruce si harul lui Dumnezeu care se revarsa peste oricine se smereste si se roaga ACELUI Dumnezeu, in numele Sfintei Treimi. Tot ce-i in plus, sunt vorbe si slava desarta. Nimic nu suntem noi in masura sa adaugam sau sa stergem din cele ce ni s-au lasat noua. Nu va mai certati cu noi, cei ce cunoastem mult prea putin din cat ar trebui. Nu noi constituim Cuvantul Adevarului, iar parerile noastre nu au caracter oficial. Daca vreti neaparat sa va bateti cu caramida in piept pentru credinta voastra "adevarata", faceti-o acolo unde lipseste caracterul "ortodox". Asa cred eu ca-i corect. |
#7
|
||||
|
||||
Citat:
- Dar aceasta n-are legatura cu toti oamenii! - Are totusi legatura cu toti oamenii. Daca Dumnezeu a venit la firea noastra, atunci negresit a venit la toti oamenii; iar daca a venit la toti oamenii atunci a venit la fiecare. - dar cum se face ca n-au cules toti folosul venirii lui Hristos? - De aceasta nu-i de vina El, care a luat pentru toti fire omeneasca, ci cei care n-au voit. Prin Sfintele Taine ale Sfintei Euharistii El se uneste cu fiecare din credinciosi. Pe cei care i-a nascut ii hraneste cu trupul Lui, nu-i da altuia sa-i hraneasca, ca se te convingi iarasi, si prin aceasta, ca a luat trupul tau. Asadar sa nu ne trandavim de vreme ce suntem invredniciti de o atat de mare dragoste si cinste. Nu vedeti pe copii cu cata graba se indreapta spre sanul mamei lor, cu cata ravna isi infig buzele in san? Tot cu atata graba sa ne apropiem si noi de masa aceasta, de sanul potirului cel duhovnicesc. dar mai bine spus, sa sugem harul Duhului, cu mai multa ravna decat copiii de lapte." (Omilia LXXXII - Omilii la Matei - Sf. Ioan Gura de Aur)
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca Last edited by dobrin7m; 28.12.2011 at 12:15:28. |
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Dacă doriți discutarea subiectului, o putem face pe alt topic, însă punctual, nu cu un talmeș-balmeș desfășurat de o pagină întreagă... |
#9
|
|||
|
|||
Pentru mine a tine ziua de odihna o zi mai in colo sau mai in coace este acelasi lucru iar polemica si teama ca oamenii "primesc hrana" doar intro anumita zi nu si in alta imi pare o lipsa de credinta in iubirea divina .
Iadul nu este dat celor cu nazuinta ci celor inversunati in rele pacatosilor si nu celor care se straduie asa cum pot si cum ii duce capul sa faca Voia SA. Despatimirea tine si de despatimirea religioasa fiindca din cauza ei au fost posibile hule impotriva lui Iisus , a arunca cu tigai si suparare si a ameninta cu iadul nu este o cale care sa se poata numi crestina , chiar si sfinti ortodocsi au spus ca un adevarat crestin nu ameninta cu iadul pe nimeni. El este cel aflat deja in iadul lipsei de pace si armonie al patimilor si al orgoliului ca le-ar sti pe toate in conditiile in care nu stim mai nimic ce stim acum e doar o umbra a lucrurilor viitoare ceva partial -neintreg.ceva cu lipsuri multe. |
#10
|
|||
|
|||
Tinerea duminicii prin adaugarea unei zile isi are si ea semnificatia ei , nu ziua in sine conteaza ci tinerea ei doar ca Dumnezeu nu le-a putut explica suficient oamenilor motivul real al tinerii ei .
Motivul nu este ca Dumnezeu s-ar fi odihnit in o zi El care este neobosit si lipsit de orice inadvertenta .Ci noi avem nevoie de odihna dupa 6 zile de munca -este un anumit bioritm care daca nu este respectat poate conduce la alte boli si apoi renuntarea la grijile lumesti ajuta la focalizarea pe cele sprituale cu mintea mai limpede profiindu-se de aceasta zi de necesara odihna fizica pentru o cit mai buna spiritualizare . Apoi a mai avut si un motiv secundar si anume adunarea cu o zi mai tirziu a ferit intilnirea in piete sau pe ulite a maselor de oameni (unii mozaici farisei si altii crestini progoniti) care se aflueau catre locurile de adunare . Daca se tine simbata nu este nici o problema , IN VT referiotor la judecata evreilor cu ocazia chemarii hoardelor lui Gig si din toate tarile din Jur si cu ocazia urgiei justitiare Dumnezeu nu face nimic referire cu invinuire la faptul ca sint vinovatri ca nu au tinut odihna in alta zi si nici despre faptul ca nu au crezit in Trimisul Odrasla ci pentru alte pacate pe care le enumera , intre care si renuntarea cu totul la credinta precum si in cazul ierarhilor la prefacatoria cu mimarea unei crednte autentice . |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad | MihaiG | Morala Crestina | 217 | 09.04.2013 16:33:55 |
Ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea? | ory | Calugarul | 492 | 02.02.2013 15:36:10 |
Care este rostul pe pamant a celor necasatoriti si a celor fara copii? | sophia | Nunta | 52 | 18.10.2010 12:02:02 |
Libertatea fata de patimi e posibila in aceasta viata | ioan-eugen | Intrebari utilizatori | 4 | 16.03.2010 11:14:19 |
|