E intotdeauna pacat sa minti?

[Hartford]

În prealabil postat de BebeGeo

Am si eu o intrebare. Poate suna aiurea dar chiar sunt nelamurita.Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.

Daca ai spus o minciunica sa nu faci zinzanie sau sa nu te mandresti nu e pacat stai linistita ca Dumnezeu le stie pe toate.

[I.Calin]

În prealabil postat de BebeGeo

Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.

Ce legătură are minciuna cu lauda de sine? Pur și simplu nu vorbești despre ceea ce faci.. Asta înseamnă că nici nu spui adevărul, nici nu minți. (Vorbești vreodată în gura mare despre faptele rele proprii săvârșite? Mă îndoiesc... Arareori, vei vedea oameni spovedindu-se public! De unde până unde dorința de a vorbi despre faptele bune?). Iar întrebat fiind cu privire la faptele bune săvârșite, răspunsuri posibile: "puteam să fac mult mai mult", "iartă-mă, te rog, aș vrea să nu vorbesc despre asta" etc. Sau trebuie neapărat să simțim recunoașterea pompoasă a faptelor noastre bune?

Dar aici e însă o problemă cu înfrânarea limbii... Și e mai comod să stai la bârfă (a se citi socializare) decât să te retragi în colțișorul intim al sufletului tău cu rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa"...

Urmaresc si eu cu interes cum merge topicul, vorba domnului Zaharia, fiind inca nesigur fata de raspuns, din pacate.
Un motiv pentru care nu sunt sigur este, pentru mine, priza subiectiva a constiintei la actul minciunii. Altfel spus, daca in cazul unui pacat cum ar fi, de pilda, betia, am indicatori subiectivi clari care ma trag de maneca si ma ajuta sa constientizez limpede ca am pacatuit (ma simt rau fizic, activitatea mea e perturbata, ma simt vinovat, mi-e rusine, regret unele vorbe si fapte), in cazul minciunii cum stam?
Pentru ca se poate intampla sa ma trezesc in fata unui om cu un pistol in mana (am vazut ieri, uimitor, pe strada mea linistita din cartierul Titan, un barbat care a coborat dintr-o masina si a tras cateva focuri de arma asupra altei masini, fiind urmarit - exact ca-n filme!), care ma intreaba daca eram in locul x la ora y iar eu, speriat de pistol si banuind ca omul o avea vreo interpretare personala pe baza careia s-ar putea sa ies tap ispasitor, spun ca nu, nu am fost, desi fusesem... In acest caz imi pare ca nu prea am indicatori clari care sa ma "anunte" ca am savarsit un pacat. Nu ma simt vinovat, nu imi e rusine, deoarece am mintit pentru a-mi salva viata in fata unuia care, cel putin in clipa aceea, s-ar putea sa imi para scos din minti...
Dar intrezaresc o eroare in abordarea mea: oare pacatul este pacat doar daca imi dau eu seama de asta?... (ne spovedim si pentru pacatele nestiute, pentru cele fara intentie) Dar daca nu imi dau seama, de unde sansa de a ma cai? De unde zvacul spre pocainta? Si totusi, pocainta este un dar de la Duhul Sfant...
Of, cum o intorc, tot nu-mi iese... Ma iertati! Poate prinde cineva vreun fir din incercarea mea, totusi...:)

In principiu, pentru a avea relevanta fiintiala (precum pacatul insusi are impact adinc, fiintial) si nu doar in plan normativ, cred ca minciuna, ca orice pacat, se cuvine sa fie analizata nu doar, sa zicem, comparativ-lingvistic, marcind cu degetul o lista de propozitii fie si din Sfanta Scriptura ci, in buna traditie ortodoxa, se cere raportata la indicatori cum ar fi: rugaciunea si evolutia ei (un pacat lasa imediat urma in lucrarea rugaciunii), starea sufleteasca generala (bucurie sau apasare, plictis, tristete), ginduri-parazit care "imboldesc" constiinta (extrema fiind ganduri de hula), reactii fie si neconstientizate ale semenilor (cineva, brusc, nu ma mai are la inima si nu stie de ce...) etc.
Daca orice minciuna este pacat, atunci ar trebui sa lase una sau mai multe din "urmele" de mai sus (iar eu sa fiu suficient de "fin" duhovniceste incat sa resimt aceste urme.)

Nu pot rupe minciuna si pacatul in genere, de persoana, ca realitate vie, in carne si oase, aflata in raporturi cu alte persoane si, in primul rand, cu Hristos Care este Persoana.
Minciuna si pacatul nu imi par relevante in sine, in mod absolut, ci doar in raporturi dintre persoane, inclusiv (de fapt, mai ales!) dintre persoana si Persoana.

Anania şi Safira au murit pentru că au minţit Duhului Sfânt, după cum a spus Sf. Petru. Dar „tatălui miniciunii” ai voie să-i minţi, sau trebuie să-i spui adevărul, indiferent de circumstanţe şi de urmări?

Pentru a fi mai limpede, recurg şi eu la o situaţie-limită: Să zicem că e război şi în casa ta se adăposteşte o mamă împreună cu copilaşii ei, fiind urmăriţi spre a-i ucide (fac parte dintr-o categorie care trebuie exterminată). Ce e păcat în situaţia asta: să minţi, spunând că nu-s la tine, sau să spui adevărul?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de N.Priceputu

Anania şi Safira au murit pentru că au minţit Duhului Sfânt, după cum a spus Sf. Petru. Dar „tatălui miniciunii” ai voie să-i minţi, sau trebuie să-i spui adevărul, indiferent de circumstanţe şi de urmări?

Pentru a fi mai limpede, recurg şi eu la o situaţie-limită: Să zicem că e război şi în casa ta se adăposteşte o mamă împreună cu copilaşii ei, fiind urmăriţi spre a-i ucide (fac parte dintr-o categorie care trebuie exterminată). Ce e păcat în situaţia asta: să minţi, spunând că nu-s la tine, sau să spui adevărul?

La exemplele tale ca si la alte sofisme despre care nici nu iti dai seama dar despre care vorbesti cu tarie crezind ca l-ai apucat pe Hristos de un picior (acest exemplu pe care il dai tu, gindindu-te intr-un singur sens, este asisderea situatie in care sotia ta fiind gravida si facind o echografie medicul iti spune : bai, faceti avort cit mai repede , deoarece copilul vostru are o malformatie genetica si va fi un handicapat netraind cecit pina la 17 ani ! Adica nu am in cotro Doamne si trebuie sa mint sau este musai sa fac un avort ca iata Tu in ce situatie ma bagasi !! Exact precum desfrinatele care spun ca nu se pot lasa de desfrinare deoarece trebuie sa creasca copii pe care tot Hristos ii i-a dat !! Superbe sofisme !! Pot fi insirate multe cu toate ca folosesc doar unora !!) eu iti reiterez un raspuns care s-a dat un pic mai sus .
Daca pe Fratele Ion Cezar nu il crezi poate te vei indura si il vei crede pe Hristos :,,"Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este." (Evanghelia după Matei 5, 37)

Dar pt. asta trebuie sa fi educat de duhovnic in frica si poruncile lui Dumnezeu .
Dar daca si daca nu crezi sau nu te poti pune de acord cu Hristos (care iti si spune cine este tatal minciunii , precum eu insumi am amintit in postul meu de mai sus sub forma intrebarii) nu este nici o problema . Multi nu pot si in lumea aceasta o duc destul de bine . Ion Neculce spunea in letopisetul sau ,,... si umbla bietul om cu dzilele in mina ." iar parintele Paisios de f. curund amintea : ,,...traim vremurile in care se lauda pacatosul cu poftele pintecului sau (ce am trecut eu in postul meu de mai sus : bijuterii, haine , fumat, tatuat, sex oral, desfrinare, lene = legaturi ale satanei nebanuite= idoli contemporani !) iar cel ce face strimbatate pe sine se binecuvinteaza "
Adica asa cum procedezi tu !

Iata cum iese la iveala lipsa educatie duhovnicesti pt. Adevar si Dreptate !!

In rest sa sti ca apreciez tare mult parerile tale !

NB: te rog sa ma sfatuiesti in urmatoarea minciuna : sotia ta desfrineaza cu un barbat de care s-a gindit sa se si lipeasca social dar nu iti spune , din iubire pt. tine deoarece stie ca nu rezisti la asemenea veste si mai ales ca esti hipertensiv si ca exista posibilitatea sa faci o criza hipertensiva cu accident vascular , ci te minte si isi joaca in continuare rolul de sotie iubitoare !!! Este pacat minciuna ei sau nu , deoarece o face minata de dragoste si fata de amant dar si fata de tine ...
Fratilor nu va jucati cu sofismele satanei , ca are puterea sa va invirta pe degete atunci cind va mintiti ca nu mai puteti de dorul lui Hristos !!

Ti-am dat nenumarate exemple de minciuni aparent savirsite pt. bine (exact definitia sofismului) , te rog sa ma lamuresti care sunt pacate si care nu !

[Erethorn]

Deci, domnule Zaharia, ca să fie extrem de clar pentru toţi cei care citesc aici părerile dumneavoastră, răspundeţi la următoarea întrebare:

X este anchetat de Securitate, şi este întrebat: "A criticat vecinul/fratele/soţul dumneavoastră Partidul ? Da sau nu ?"

Ce trebuie să răspundă X pentru a fi un bun creştin, plecând de la ipoteza că vecinul/fratele/soţul a criticat într-adevăr partidul iar X cunoaşte acest lucru ?

În prealabil postat de zaharia_2009

este asisderea situatie in care sotia ta fiind gravida si facind o echografie medicul iti spune : bai, faceti avort cit mai repede , deoarece copilul vostru are o malformatie genetica si va fi un handicapat netraind cecit pina la 17 ani ! Adica nu am in cotro Doamne si trebuie sa mint sau este musai sa fac un avort ca iata Tu in ce situatie ma bagasi !! Exact precum desfrinatele care spun ca nu se pot lasa de desfrinare deoarece trebuie sa creasca copii pe care tot Hristos ii i-a dat !!

NB: te rog sa ma sfatuiesti in urmatoarea minciuna : sotia ta desfrineaza cu un barbat de care s-a gindit sa se si lipeasca social dar nu iti spune , din iubire pt. tine deoarece stie ca nu rezisti la asemenea veste si mai ales ca esti hipertensiv si ca exista posibilitatea sa faci o criza hipertensiva cu accident vascular , ci te minte si isi joaca in continuare rolul de sotie iubitoare !!! Este pacat minciuna ei sau nu , deoarece o face minata de dragoste si fata de amant dar si fata de tine ...
Fratilor nu va jucati cu sofismele satanei , ca are puterea sa va invirta pe degete atunci cind va mintiti ca nu mai puteti de dorul lui Hristos !!

Ti-am dat nenumarate exemple de minciuni aparent savirsite pt. bine (exact definitia sofismului) , te rog sa ma lamuresti care sunt pacate si care nu !

În primul rând, nu mi-ai răspuns la întrebare, ci mi-ai pus alte întrebări.
Apoi, ai recurs însuşi frăţia ta la sofisme, asociind păcatul minciunii cu păcatul sexual sau al uciderii de prunci.
Deşi l-ai citat pe fratele Cezar, el a spus că nu crede că minciuna nu este un păcat în sine (sau intrinsec, cum spunea fratele Mihnea), ci derivă din relaţie cu o Persoană (sau persoană), părere la care subscriu. Cu alte cuvinte, sunt situaţii în care minciuna nu este păcat.

În exemplele date de frăţia ta minciuna ar justifica păcatul pruncuciderii, respectiv ascunderea adulterului. Deci slujeşte păcatului, adică tatălui minciunii, nu lui Dumnezeu. Deci în aceste două situaţii minciuna este păcat.

P.S. Dacă soţia şi-ar justifica minciuna prin mila faţă de mine sau prin teama că aş face infarct, i-aş răspunde că n-ar trebui să se teamă de asta, pentru că răul cel mai mare l-a făcut atunci când m-a înşelat. Atunci m-a omorât sufleteşte, ucigând iubirea dintre noi. Moartea cu trupul, în cazul ăsta, ar fi doar o consecinţă firească infidelităţii ei.

P.P.S. păcatul minciunii cred că trebuie pus în aceeaşi categorie cu cel al „închinării la idoli”; cine îl ia ad-literam devine iconoclast.

[Raoul]

În prealabil postat de ioan cezar

am vazut ieri, uimitor, pe strada mea linistita din cartierul Titan, un barbat care a coborat dintr-o masina si a tras cateva focuri de arma asupra altei masini, fiind urmarit - exact ca-n filme!), care ma intreaba daca eram in locul x la ora y iar eu, speriat de pistol si banuind ca omul o avea vreo interpretare personala pe baza careia s-ar putea sa ies tap ispasitor, spun ca nu, nu am fost, desi fusesem... In acest caz imi pare ca nu prea am indicatori clari care sa ma "anunte" ca am savarsit un pacat. Nu ma simt vinovat, nu imi e rusine, deoarece am mintit pentru a-mi salva viata in fata unuia care, cel putin in clipa aceea, s-ar putea sa imi para scos din minti...

Hmm... ieri? Cand ai ajuns acasa seara? Aiurea si cu oamenii astia,fereasca Dunezeu sa ne iasa in cale vreun nebun.

ps Acele pacate neconstientizate sau de care nu ne amintim se iarta la spovedanie.

ps2 Mi.a parut bine sa te cunosc (desi impropriu spus)

În prealabil postat de BebeGeo

Am si eu o intrebare. Poate suna aiurea dar chiar sunt nelamurita.Stiu ca este porunca sa nu minti dar daca minti sau ascunzi adevarul ca sa ascunzi ca ai facut o fapta buna tot este pacat? Pentru ca in acelasi timp Mantuitorul ne indeamna sa nu lasam sa se vada faptele noastra bune inaintea oamenilor si sa le facem intr-ascuns.

Minciuna e tot minciuna orice motivatie ar avea. Confundati lucrurile. Sa nu lasam sa se vada lucrurile, dar nu sa mintim.

[Gabriel12]

Este un pacat, mai ales daca vrei sa faci rau unui om.
Am si eu o intrebare. Exista o rugaciune speciala care sa scoata la iveala o minciuna?
Din cauza minciunii unei persoane am ajuns sa nu mai vorbesc cu un coleg, chiar sa nici nu ne mai salutam. Am incercat sa lamuresc lucrurile, dar persoana minte in continuare.