Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?

Va multumesc pentru acel link,am vrut sa vad cu ochii mei.Cristi,cumva ma bucur ca am citit cele scrise acolo,banuiesc ca Manastirea Dervent nu poate posta altceva decat invatatura oficiala.

Conform celor scrise acolo credinta mea este considerata a fi eres blestemat,potrivnica a lui Dumnezeu si a adevarului,pierzatoare de suflet,ce trebuie blestemata si defaimata,trebuie sa ma lepad si de adunarile si prezbiterii/lor lor si sa le blestem(chiar daca eventual familia mea ar face parte dintr-una).Conform celor scrise acolo sunt in lanturile mortii si ale pieirii vesnice si in plus,ca sa am o sansa trebuie sa tin doar,,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".

Nici nu stiti,paradoxal,cat de utila mi-a fost, intr-un anumit fel,acesta lectura.Va multumesc,o seara placuta tuturor.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Va multumesc pentru acel link,am vrut sa vad cu ochii mei.Cristi,cumva ma bucur ca am citit cele scrise acolo,banuiesc ca Manastirea Dervent nu poate posta altceva decat invatatura oficiala.

Conform celor scrise acolo credinta mea este considerata a fi eres blestemat,potrivnica a lui Dumnezeu si a adevarului,pierzatoare de suflet,ce trebuie blestemata si defaimata,trebuie sa ma lepad si de adunarile si prezbiterii/lor lor si sa le blestem(chiar daca eventual familia mea ar face parte dintr-una).Conform celor scrise acolo sunt in lanturile mortii si ale pieirii vesnice si in plus,ca sa am o sansa trebuie sa tin doar,,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".

Nici nu stiti,paradoxal,cat de utila mi-a fost, intr-un anumit fel,acesta lectura.Va multumesc,o seara placuta tuturor.

Iertati.
Acum cateva zile am intrebat pe parintele meu asa:
Parinte, daca mama unui ortodox rataceste si paraseste biserica ortodoxa ce sa facem noi, tinand cont de faptul ca in indreptarul de spovedanie al Par. Cleopa spune la pacate: am fost in casa unui eretic, am primit un eretic in casa mea, am primit in dar de la eretic. Sa nu imi primesc mama, sa nu o vizitez, sa nu primesc din mana ei o felie de paine?
Raspuns: Fireste ca nimic nu se ia adlitteram , cinstiti mama ca pe oricare om pe care suntem datori sa il iubim asa cum Hristos ne-a indemnat prin aceasta intelegandu-se sa iubim pacatosii si sa uram pacatul.

Identificarea unui om cu dogma sa de credinta si deci si cu eventualele eresuri ce reies din ea este o mare inselare. E ca si cum am identifica pe om cu pacatul.

Acum revenind la constatarea dvs: daca cumva totusi ne aflam in "lanturile mortii" si in mare inselare? Avem siguranta detinerii adevarului? Chiar niciodata nu v-ati pus aceasta intrebare fie si numai cu o adiere de gand?
Nu este atunci credinta ortodoxa ",,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".?

Ceea ce este sigur si fara indoiala este ca adevarul este unul si calea este doar una. Nu exista mai multe adevaruri si nici sume de adevaruri sau grupuri de adevaruri. In acest caz, dupa dvs suntem noi ortodocsii in lanturile mortii si potrivnici ai lui Dumnezeu?
Fericit cel ce ajunge la Adevar adica la Hristos.
ma iertati.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu te grabi, Scotland, nu te grabi... AMIN+

O mica corectura , Ioane ! Pai vezi unde ne duce dezbinarea , frate ? Pe un thread radeai de chestia cu ecumenistii , forumistii , si alte cele , spre deliciul unor "prieteni" de ai tai din provincie ! Da , Ioane , prin astfel de atitudini ecumeniste , ne taiem singuri craca de sub picior , si ai sa-mi dai dreptate , cand vor navali in biserica pe care zici ca o iubesti , popoarele migratoare , si vor calca totul in picioare , inclusiv aceasta ORTODOXIE , atat de interesanta pentru unii din afara . O sa ramai cu putin har , smerenie zero si jertfa de sine uitata de mult , ca tot ii place prietenului tau ecumenist sa incheie mesajele pe acest forum ORTODOX cu : har , smerenie si jerta de sine ,adica :

[AlinB]

În prealabil postat de Noesisaa

Nu este adevarat. Nu ti se cere sa lepezi credinta ortodoxa, ci sa o implinesti. Nu exista re-botez.

Fara suparare dar nu esti tocmai persoana care sa fi inteles corect cum trebuie facut lucrul asta.
S-a discutat deja..

[MariS_]

În prealabil postat de sophia

Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.
..................
Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.

Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?

Sophia draga,
echilibru, echilibru, echilibru..
stiu ca e greu, dar nici o cruce nu e usoara.
rugaciune, rugaciune, rugaciune ..
roaga-te la Bunul Dumnezeu sa-ti scoata in cale un duhovnic bun, dar sa faci tot posibilul sa-l cauti si tu.
Pe urma e mai simplu: te sfatuiesti cu el si faci ascultare de el.
Domnul sa te ajute sa iesi cu bine din impasul tau!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[zaharia_2009]

Din punctele mele de vedere starea in care s-a ajuns era un aprevizibila .
Atunci cind oameni cu bune intentii si de multe ori documentati iti dau sfaturi , iti motiveaza sfaturile , iti fac recomandari pt. lecturi ziditoare de suflet , iti vorbesc cu bunavointa si iti arata ca nu ai cele mai bune idei despre un lucru ... iar tu te incapatinezi sa ii vezi pe toti rau intentionati si ca isi bat joc de tine refuzindu-le sfaturile/propunerile si incapatinindu-te sa crezi tot si tot parerile tale ... atunci , cum spuneam, este de asteptat ca vrasmasul (care nu este o poveste) sa te arunce in cele mai grele lupte.
Atita timp cit nu ai cunostinte solide de teologie , duhovnic versat nici atit , tu cu o constitutie emotional-afectica deosebita , si refuzi in continuare parerile care ti se dau , atunci risti mult sa ramii in prapastia ambiguitatii si necredintei tale ! De fiecare data pui intrebarea : ,,Cu ce autoritate esti invatata despre acestea" deoarece cu aceasta legatura te tine ispititorul legata atit timp cit vei voi tu . Nu ai sa gasesti aici pe forum vreun academician de teologie sau vreun Cleopa reinviat , dar tot timpul ti s-au recomandat invataturi autentice (cele mai multe) si de mult folos ! Insa cu toate acestea nimeni nu ti le poate baga cu forta in suflet si in gind.
Problemele tale , asa cum am mai spus-o de multe ori , mu sunt de a invata cu adevarat viata in duh si adevar , ci de a sti cine si care sunt autoritatile in domeniu si daca cumva te-ai hotarit sa accepti vreuna trebuie neaparat confirmat si faptul cine a facut acea autoritate sa fie o autoritate , adica sa zaci intr-un univers concentric pe care il reiei ciclic pina la nesfirsit !
Raspunsurile tale in virful limbii la adresa acestor binevoitori (chiar si acum ai tinut sa ii pui la respect pe M. Dragomir si pe Erethorn) nu fac decit sa-ti mentina izolarea si sa ii faca pe binevoitori sa iti intoarca spatele .
In cazul tau , ca si in multe alte cazuri cu care cei mai multi ne amagin , iubirea aproapelui este nerodnica , pt. ca nu stim cum sa aplicam aceasta .

Bine ca nu-ti este si mai rau desi daca vei continua sa mergi pe calea ambiguitatii si necredintei in nimic (desi pui o sumedenie de intrebari , le refuzi raspunsurile documentate din te miri ce ispita !) vei putea trece prin momente si mai grele . Nu iti doresc , razboiul gindurilor si a necredintei este unul cumplit deoarece se desfasoara pe fondul unei dorinte grozave de a crede totusi in ceva si asta genereaza zbaterea paradoxala a sufletului , acesta negasindu-si astfel linistea .

Toate marturiile de credinta le ai la indemina , prin biserica si prin literatura ziditoare de suflet (daca iarasi nu continui sa te indoiesti sau sa te rasvratesti impotriva parintilor , precum impotriva lui Cleopa , ca exemplu) . Ori cit de greu i-ar fi unui om razboiul in vazduhul inimii acesta va avea la indemina cel putin cartile parintilor bisericii de unde incetul cu incetul poate deprinde lupta duhovniceasca . Dar daca nu ai obiceiul de a citi si de a crede pe sfintii bisericii, ajungind sa te indoiesti permanent de ei crezind ca ei au scris pt. calugari sau pt. mirenii casatoriti sau pt. cei din calugaria alba sau cine stie ce mai prostii, ... atunci risti enorm de mult , intr-un razboi delicat al gindurilor .
Ceea ce vrei este in minile tale dar posibilitatea de isbavire este in cele ale lui Dumnezeu . Ti s-au spus f. multe despre cum sa te apropii de El , nu mai ai decit sa vrei sa faci astfel !

NB : 1. bine ar fi ca dintre toti care ti-au raspuns de-alungul timpului sa ai unul care sa para mai pe suflet si cu care sa porti discutii pe privat pina ce incet-incet te vei lamuri cu cite ceva si vei pune un punct de pornire in viata crestina.
2. uite , aici ai si exemple ,,binecuvintate" de ale lapsilor , sau mai corect zis ale abjuratilor ... cine stie poate te ispiteste si pe tine sa faci un lucru si mai rau ! Depinde doar de tine ce vrei sa faci . Sa nu uitam ca Iuda cu sf. Impartasanie in el s-a dus si la vindut pe Hristos , asa ca ...

[Yasmina]

re-editat........

[sofiaiuga]

În prealabil postat de sophia

Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?
In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

Ori ramai acasa si te rogi singur si esti numai tu cu Dumnezeu.
Ori te duci la biserica mai departe si iti faci pacate si iti farami sufletul tot mai mult.
Ori…te duci la altii (alte confesiuni).
Este o raspantie.
S-a aflat careva din voi in fata ei? Si ce drum a ales?

La rastimpuri ajung in fata acestei raspantii si nu stiu ce drum sa aleg. Vreau sa raman la Dumnezeu, asa cum am fost botezata.
Dar cu ce pret? Cum?
Si de fiecare data este tot mai greu, fortele scad. Si numai eu (si altii) platim, azi unul, maine urmatorul.
Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?
La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”. Aia nu trebuie, aia nu e bine, ala face mai bine, n-am timp sa vin, fa-ti singura sfintirea casei ca eu ma duc la altii (cum se face alegerea intre noi n-am aflat).

Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.

Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?

fara spovedanie nu exista mintuire!!..asa a vrut IISUS HRISTOS....FARA BISERICA CARE PE CATARG CRUCEA NU SE POATE SA SCAPAM DE FURTUNILE DE PE MAREA ACESTEI VIETI!!....atentie!! te afli intr-o ispita foarte mare si trebuie sa vorbesti cu un preot ortodox...poate sa fie si preot monah...

[sofiaiuga]

sa te bucuri daca ai cinstea sa suferi precum HRISTOS ,adica nedreptati ..aceasta se intimpla cind crestinii fac progrese duhovnicesti...vrasmasul nu suporta asta...dar sa citesti in fiecare seara PARACLISUL MAICII DOMNULUI ,AL DOILEA ,care se citeste la vreme de necaz si ispita,apoi mai este si un acatist numit chiar asa acatist la vreme de necaz si ispita.DOAMNE AJUTA!

[anna21]

Sophia, asa cum au scris si altii: NU EXISTA MANTUIRE IN AFARA BISERICII!
Tine-te de biserica cat poti!

Nu conteaza ca preotul nu-ti ofera sprijinul sufletesc de care ai nevoie.
Te mantuiesti si fara asta.
Trebuie sa te spovedesti si impartasesti ca NU AI ALTA CALE.

Imi pare rau ca ai probleme personale si simti ca nu mai poti.
Poate te putem ajuta si noi, cei de pe forum.


Si eu sunt in tara straina si am mult de mers pana la biserica.
Dar ma gandesc ca altii au de parcurs distante si mai mari si nu se plang.
Si eu am multe lucruri care nu-mi convin acolo... dar ii multumesc lui Dumnezeu ca totusi am biserica la care sa merg, am si mijloace (masina).

Nu stiu la ce discutii ai ajuns cu preotul, dar calca-ti pe mandrie si mergi sa vorbesti cu el pt a clarifica lucrurile. Curaj. Nu poate fi chiar atat de rau.
Solutia nu este sa renunti la biserica.

În prealabil postat de sophia

Am ajuns din pacate (a cata oara) la o raspantie si ma tot gandesc. Si trebuie sa iau o decizie ca nu se mai poate.

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?
In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

Ori ramai acasa si te rogi singur si esti numai tu cu Dumnezeu.
Ori te duci la biserica mai departe si iti faci pacate si iti farami sufletul tot mai mult.
Ori…te duci la altii (alte confesiuni).
Este o raspantie.
S-a aflat careva din voi in fata ei? Si ce drum a ales?

La rastimpuri ajung in fata acestei raspantii si nu stiu ce drum sa aleg. Vreau sa raman la Dumnezeu, asa cum am fost botezata.
Dar cu ce pret? Cum?
Si de fiecare data este tot mai greu, fortele scad. Si numai eu (si altii) platim, azi unul, maine urmatorul.
Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?
La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”. Aia nu trebuie, aia nu e bine, ala face mai bine, n-am timp sa vin, fa-ti singura sfintirea casei ca eu ma duc la altii (cum se face alegerea intre noi n-am aflat).

Ma simt rau (burn-out avansat) si nu mai am putere nici pentru mine, dar pentru altii.

Nu stiu incotro s-o apuc. Voi care din acele cai ati apuca?

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?
Sa raman acasa sa ma rog?
Sa ma duc la catolici?