A inceput campania oficiala de canonizare a Parintelui Arsenie Boca

[catalin2]

În prealabil postat de Laura19

Si oamenii ce ar trebui sa faca? Sa astepte un semn divin ca sa canonizeze un Sfant? Nu pica asa din cer. Oamenii incearca sa il canonizeze pe Pr Arsenie Boca, ptr ca este un sfant si este iubit de multi, si vor sa mearga si la praznicul dansului.Vor icoane oficiale si acatiste oficiale cu si ptr dansul. Vor cinstea cuvenita lui. Oamenii o sa incerce, insa daca Dumnezeu nu o sa vrea canonizarea, nu o sa se intample. O sa fie tot felul de probleme ivite. Dar oamenii nu gresesc cu nimic daca incearca sa il canonizeze. Ei isi arata doar dragostea fata de el. Atata imi e sa nu atace mormantul lui.

Sincer ma indoiesc ca Patriarhul il va canoniza. Daca nici e Sf Mihai Viteazu nu l-au canonizat inca si dosarul este de mult. I s-au gasit moastele lui Mihai Viteazu de ceva vreme si nu e canonizat odata. Enervant.

In Biserica ortodoxa de obicei un sfant e canonizat dupa ce trec mai multi ani, de obicei de ordinul sutelor. Exceptie fac mucenicii, care si-au dat viata, si sfintii carora li se dezgroapa sfinte moaste. In general am vazut ca trec cel putin doua sute de ani.
De exemplu sf. Irodion, Ioan Iacov Hozevitul, sfantul Nectarie, toti au sfinte moaste, deci au fost canonizati la scurt timp dupa trecerea la Domnul.
E si bine sa se intample asa, ca sa nu se faca vreodata o greseala, in timp se va arata sfintenia acelei persoane. Asadar singura solutie pentru canonizarea in zilele noastre a Parintelui Arsenie Boca ar fi daca ramasitele sale sunt sfinte moaste. Dar cum parintele a lasat sa nu se dezgroape vor trece multi ani pana se va pune problema canonizarii.
ma indoiesc ca s-au gasit moastele lui Mihai Vitezul, poate e vorba de ramasitele sale. Atentie, sfintele moaste nu sunt doar ramasitele pamantesti, ci au anumite caracteristici inexistente in afara crestinismului.

[Lucian008]

În prealabil postat de Diana3

Si acum intrebarea: ce eveniment vrea sa ascunda?
Indiciu: tocmai a izbucnit scandalul cu pierderea procesului la CEDO si Patriarhia va pierde probabil si urmatorul proces, pe care vrea sa-l intenteze celei mai inalte curti de justitie europene sau ceva de genu`. Deci recapitulam, conducerea bisericii s-a facut de ras, iar cand respectiva asociatie o sa inceapa sa functioneze, multe,multe lucruri murdare or sa iasa la iveala. Chiar azi am vazut la tv un interviu cu unul din preotii care infiintase asociatia (cred?) zicand ca trebuie sa se protejeze de abuzurile din biserica, ca banii se impart des in mod injust etc . Deci voila, adevarul trist incepe sa iasa la iveala...si ce face BOR? Incearca sa-si mai spele din pacate si sa imbune inima enoriasilor cu acest nou demers.

Sa ma ierte parintele Arsenie daca gandesc gresit dar...
Cam asta e parerea mea. Sper sa ma insel dar mi-e si mai teama ca am dreptate.

later edit: acum am vazut data difuzarii emisiunii, 11 ianuarie, deci inainte de publicarea hotararii CEDO.
Fie am dreptate (adica mai-marii sa fi intuit ca urmau sa piarda procesul si au pregatit terenul cu acest demers), fie ma insel (observ ca demersul e pe plan local, pornit de la Sibiu in cadrul unei emisiuni, dar nici vorba de vreun anunt oficial la Trinitas, de vreun comunicat de presa al Patriarhiei, nimic). Ambele situatii sunt triste...

Si daca aveti dreptate presupusul lucru de ascuns sub pres nu poate fi acesta. De data asta Patriarhia are dreptate. Nu asta este solutia pentru eliminarea coruptiei din Biserica. Sindicatele nu isi au rolul in Biserica. Preotii respectivi (si subliniez preotii respectivi nu toti preotii) ar trebui sa isi aminteasca faptul ca nu au un job part time si nu tin o slujba doar duminica. Faptul ca ei ar trebui sa isi desfasoare activitatea tot timpul ca preotii si nu sa isi piarda vremea facandu-si nu stiu ce sindicate. Oricum sindicatele nu au avut nici o realizare in Romania si ar fi culmea ca tocmai acesta sa aiba.
Dar revenid la subiectul topicului sa ne ajute Dumnezeu ca unul dintre cei mai mari sfinti romani contemporani sa fie canonizat. Asta ar fi una din realizarile actualei "domnii" a Bisericii.

În prealabil postat de Diana3

Fie am dreptate (adica mai-marii sa fi intuit ca urmau sa piarda procesul si au pregatit terenul cu acest demers), fie ma insel (observ ca demersul e pe plan local, pornit de la Sibiu in cadrul unei emisiuni, dar nici vorba de vreun anunt oficial la Trinitas, de vreun comunicat de presa al Patriarhiei, nimic). Ambele situatii sunt triste...

Concluzii peste concluzii, fara a avea niste informatii concrete. Hai sa te scot putin din ceata. Parintele Catalin Dumitrean este responsabilul Radiolului Trininitas din Sibiu (imi este duhovnic, deci nu vorbesc din auzite, ci ceea ce relatez este cert). Demersul canonizarii parintelui Arsenie a pornit de la Sibiu din dorinta si la cerearea IPS Laurentiu Streza. Noi am incercat sa trecem la fapte si nu la vorbe sau presupuneri. Nu suntem noi in masura sa stabilim soarta canonizarii - cred ca ar trebui respectata decizia preainaltului. As dori sa precizez ca IPS Larentiu l-a cunoscut personal pe parintele Arsenie. Cunosc cateva persoane care l-au cunoscut pe parintele Arsenie Boca - dintre acestia fac parte si clerici - Parintele Petru Vamvulescu (duhovnicul parohiei noastre de asemenea). Parintele Petru Vamvulescu a fost de asemenea apropiat parintelui - am postat o emisiune cu dansul. Eu cred ca ei sunt cei care ar trebui sa stabileasca ce ar fi bine sa facem. Nu cred ca suntem noi in masura sa tragem tot felul de concluzii pripite in ceea ce priveste canonizarea.
Dupa cum am spus si eu mai sus - daca de sus nu este dat sa fie canonizat cu siguranta nu se va intampla. Insa noi trebuie sa facem ceea ce ne sta in putinta si sa facem ascultare si sa nu impiedicam acest lucru (canonizarea) prin tot felul de presupuneri din auzite. Parintele este un Sfant indiferent daca va fi canonizat sau nu - si asta nu o spun eu ci mii de oameni care au evlavie la dansul. Ce este evident ca pe masura ce trece timpul numarul persoanelor care il cinstesc pe parintele este in crestere - asta e dovada sfinteniei parintelui.

[kikyo_ea]

Buna ziua.
Ma numesc Nedelcu Cristina si vreau sa va spun ce mare minune a facut Domnul in viata mea datorita rugaciunilor parintelui Arsenie Boca.
Eu nu puteam avea copii. Doctorii nu gaseau un motiv anume, insa stiam ca se datoreaza pacatelor mele si a departarii de Dumnezeu. Cand eram mica, mergeam la bierica, apoi nu ma duceam decat la ocazii speciale sau deloc...
Printr-o boala care a venit asupra mea ca o mustrate din parte Bunului Dumnezeu, m-am indreptat iar catre El asemenea fiului cel ratacit...Am gresit Tata, la Cer si inaintea Ta.
Insa trebuia sa imi spal greselile cu lacrimi de pocainta. M-am rugat din tot sufletul alaturi de sotul meu catre Domnul meu Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nicolae, Sfintii Parinti Ioachim si Ana dar si parintelui Arsenie Boca.
Intamplator aveam niste carti cu minunile parintelui pe care nu le citisem nicidata, desi le aveam in casa. Cand am inceput sa citesc, simteam cum parintele ma cearta si mi se adeseaza direct mie. Nu l-am cunoscut personal desi locuiesc aproape de Draganescu.
Am ajuns la Prislop de doua ori si mereu simteam o bucurie imensa cand vedeam atatea flori si zeci de oameni care veneau sa ceara ceva sau sa multumeasca parintelui.
Eu imi doream extrem de mult un copilas. Si in rugaciuni ceream sa am un baiat de a carui copilarie sa ma bucur si apoi sa il aduc catre Domnul.
L-am rugat si pe parintele Arsenie sa se roage pentru mine, pacatoasa.
Intr-un final, s-a intamlat minunea.
Acum am un baietel de un an si o luna care la 6 luni stia foarte clar unde este Doamne Doamne. Pe noi ne-a recunoscut pe la 7 luni si jumatate.
Acum la un an si o luna, m-a uimit iar. Fara sa il invete sau sa ii arate cineva (doar din ce a vazut la biserica). face metanii mici, incearca sa se inchine si saruta iconitele din propria initiativa. De cate ori vede chipul unui Sfant dar mai ales Chipul Domnului, fata i se lumineaza si zambeste larg.
Dumnezeu mi-a ascultat rugamintea si prin rugaciunile parintelui, minunea s-a produs.
Va rog din suflet sa facem tot posibilul sa ajutam la canonizarea parintelui pentru ca mari minuni face Domnul prin Sfintii Lui.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne primeasca acum si noua rugaciunile pentru parintele Arsenie Boca. Doamne ajuta!

[guardian knight]

Dincolo de entusiastmul,de inteles dealtfel, al maselor, de a-si face idoli la care sa se inchine,trebuie sa precizam ca monahul Arsenie Boca,devenit fara indoiala unul dintre reperere teologiei romanesti, prin scrierile sale,este totusi un personaj cleric controversat,chiar si de unii colegi ai sai,monahi, ma refer aici la inregistrarea audio,ce-i are ca protagonisti pe colegii dansului de monahism,si chiar contemporani,preacinstitii monahi :Arsenie Papacioc,si Ioanichie Balan !!!
Poate,entusiastii credinciosi,care doresc canonizarea monahului Arsenie Boca, ar trebui sa asculte acea inregistrare ,care nu stiu cat adevar,graieste,si ce valoare de adevar are...asta ramane la interpretarea si apreciarea fiecaruia !
Cu siguranta ca monahul Arsenie Boca, a fost alaturi de colegii sai,Arsenie Papacioc, si Ioanichie Balan,unul dintre personajele proeminente si respectabile ale bisericii Ortodoxe,ale carui marturii de credinta scrise ,ne impresioneaza teologic, in mod neindoielnic profund !!!

În prealabil postat de kikyo_ea

Buna ziua.
Ma numesc Nedelcu Cristina si vreau sa va spun ce mare minune a facut Domnul in viata mea datorita rugaciunilor parintelui Arsenie Boca.
Eu nu puteam avea copii. Doctorii nu gaseau un motiv anume, insa stiam ca se datoreaza pacatelor mele si a departarii de Dumnezeu. Cand eram mica, mergeam la bierica, apoi nu ma duceam decat la ocazii speciale sau deloc...
Printr-o boala care a venit asupra mea ca o mustrate din parte Bunului Dumnezeu, m-am indreptat iar catre El asemenea fiului cel ratacit...Am gresit Tata, la Cer si inaintea Ta.
Insa trebuia sa imi spal greselile cu lacrimi de pocainta. M-am rugat din tot sufletul alaturi de sotul meu catre Domnul meu Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nicolae, Sfintii Parinti Ioachim si Ana dar si parintelui Arsenie Boca.
Intamplator aveam niste carti cu minunile parintelui pe care nu le citisem nicidata, desi le aveam in casa. Cand am inceput sa citesc, simteam cum parintele ma cearta si mi se adeseaza direct mie. Nu l-am cunoscut personal desi locuiesc aproape de Draganescu.
Am ajuns la Prislop de doua ori si mereu simteam o bucurie imensa cand vedeam atatea flori si zeci de oameni care veneau sa ceara ceva sau sa multumeasca parintelui.
Eu imi doream extrem de mult un copilas. Si in rugaciuni ceream sa am un baiat de a carui copilarie sa ma bucur si apoi sa il aduc catre Domnul.
L-am rugat si pe parintele Arsenie sa se roage pentru mine, pacatoasa.
Intr-un final, s-a intamlat minunea.
Acum am un baietel de un an si o luna care la 6 luni stia foarte clar unde este Doamne Doamne. Pe noi ne-a recunoscut pe la 7 luni si jumatate.
Acum la un an si o luna, m-a uimit iar. Fara sa il invete sau sa ii arate cineva (doar din ce a vazut la biserica). face metanii mici, incearca sa se inchine si saruta iconitele din propria initiativa. De cate ori vede chipul unui Sfant dar mai ales Chipul Domnului, fata i se lumineaza si zambeste larg.
Dumnezeu mi-a ascultat rugamintea si prin rugaciunile parintelui, minunea s-a produs.
Va rog din suflet sa facem tot posibilul sa ajutam la canonizarea parintelui pentru ca mari minuni face Domnul prin Sfintii Lui.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne primeasca acum si noua rugaciunile pentru parintele Arsenie Boca. Doamne ajuta!

Mare bucurie! Dumnezeu sa va ajute mereu. Eu va cred.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=11

În prealabil postat de Saarra

Haideti sa-i aratam si noi dragostea noastra Parintelui, trimitand la adresa de mail indicata minunile pe care le-a infaptuit in viata noastra!

Iata Saarra, stiu ca e putin, daca crezi ca este de folos undeva, foloseste. Daca ai nevoie de datele mele, contacteaza-ma prin mesaj privat

A auzit Parintele Arsenie Boca
________________________________________
Am aflat despre Parintele Arsenie Boca acum cativa ani, destul de tarziu. Am fost atat de suparata ca nu am stiut ca a existat un astfel de om atata cat mai traia inca......
Nu stiam ca Prislopul este undeva pe langa Valea Jiului, ma gandeam ca e undeva in munti pe langa Valea Oltului, iar eu am trecut ani in sir pe acolo pe Valea Oltului si imi faceam mustrari de constiinta: cum de am trecut pe langa el de atatea ori si nu am stiut ca exista.... poate fiica mea....poate altfel era....poate...
Eram suparata tare.
Citind cartile despre dansul mi-am dat seama ca manastirea unde a vietuit si este inmormantat parintele este de fapt pe celalalt defileu, pe Valea Jiului. Oricum tot necajita eram.
Imi doream sa ajung si eu acolo, macar acum, chiar daca acum nu se mai putea indrepta, schimba nimic legat de fiica mea.
In acelasi timp, citind despre cum ii primea pe unii iar pe altii nu, ma gandeam oare pe mine ma va primi? socotindu-ma nevrednica si pacatoasa (comparandu-ma cu fagarasenii aceia carora le-a marcat viata si familiile pe mai multe generatii si care l-au urmat peste tot locul pe unde a fost fortat sa stea parintele, nu ieseam deloc bine... eram la capatul randului rau de tot...)
Stand in fotoliu, seara, citind si vorbind in gand: oare pe mine ma primeste? aproape milogindu-ma am auzit in .. nu stiu unde.. in cap? aievea? In casa? habar n-am unde am auzit: te primesc, tu, te primesc! O voce aspra, puternica, hotarata, exact asa cum era descrisa vocea Parintelui in carte. Imi zicea cu ingaduinta, parca ar fi zis: ce sa ma fac cu tine, hai si tu acuma! M-am speriat atat de rau incat am fugit in bucatarie. Am revenit in camera. Nu stiam ce sa cred. Ma uitam cam speriata prin camera.
Nu dupa multa vreme a venit la usa o femeie. Marturisesc ca nu imi plac tiganii aceia care vin la usa si cer bani si care nu vor altceva decat bani, daca le dai altceva le gasesti mai apoi aruncate pe langa bloc, lucru care ma supara tare rau. Femeia asta insa a zis: dati-mi ceva de mancare, am cinci-sase copii (nu mai stiu exact cat a zis) si figura ei arata altfel decat a celorlalti cersetori. Ca norocu’ ca aveam in frigider destule, tocmai primisem si eu de la altii pachet de Craciun. I-am facut si ei parte si i-am dat cu inima deschisa, gandindu-ma la copiii ei. Si mai aveam niste haine bune care nu-mi mai veneau si le pregatisem pentru cand se va ivi o ocazie sa le duc undeva...numai bune de copilasii ei. Am pomenit acest episod pentru ca si cu alta ocazie cand am mai mers la Parintele, s-a intamplat la fel. Inainte de a merge a venit cineva la usa sa ceara ceva, dar parca nu era un cersetor obisnuit. Asta am dedus-o ulterior, pe moment nu m-am gandit la acest aspect.
Am reusit sa ajung si eu la parastasul parintelui. Stand in curte si vazand multimea de oameni, ma uitam la ei, multi se cunosteau dupa port ca sunt munteni. Imi ziceam ca precis se gasesc printre ei destui care l-au cunoscut pe parintele... Mi-as fi dorit sa schimb doua vorbe cu unul din acestia, sa stiu care din ei l-a cunsocut...Era ca si cum l-as fi vazut si eu aievea pe parintele, prin transmitere, nu stiu cum, parca l-as fi atins putin si eu, sau as fi fost si eu atinsa de parintele... dar nu indrazneam sa zic catre nimeni nimic. Cum s-ar fi uita oamenii aceia la mine? Probabil ca m-ar fi socotit cam dusa daca le ziceam ce-mi trecea prin minte.
In sfarsit, s-a terminat parastasul si a venit vremea de plecare spre casa. Am intrat in biserica sa ne inchinam.
In biserica mare inghesuiala, mare invalmaseala, nu prea se cuvenea cum se ingramadeau oamenii acolo. Ii zic fetei care era vecina mea de scaun in autocar: “hai sa nu ne inghesuim, lasa-i sa iasa si cand o fi mai liber megrem si noi. Macar in biserica sa mergem ca oamenii.” In spatele meu o femeie micuta, cu fata luminoasa, cu bucurie in privire, imbracata in straie de munteana imi zice: “bine ziceti doamna. Stiti, eu l-am cunoscut pe parintele, eu sunt din Fagaras, cum iti zicea asa gaseai acasa, a fost prooroc parintele...”. Eu am ramas muta. A mai zis femeia ceva dar nu am auzit din cauza invalmaselii si-a uimirii mele. Dar continuam sa fiu muta de uimire. Am ajuns sa ne inchinam, acolo am pierdut-o pe femeie, totul s-a petrecut foarte repede, nu am apucat sa zic nimic si nici nu eram in stare sa zic ceva. Ce sa mai zic? Parintele imi auzise gandul si mi-a dat in dar ceea ce-mi dorisem desi sunt atat de nevrednica! Ce daruri mari trebuie sa primeasca cei vrednici, daca eu, asta nevrednica si pacatoasa mai mult decat toti, am primit in dar ce mi-am dorit!
Mergem apoi spre iesirea din curtea manastirii si aud un glas pe care-l recunosc: era femeia din Fagaras, cu fata frumoasa, luminoasa, prietenoasa si calda, care ma vede si ea si-mi spune: ne grabim ca avem de mers pe jos pana la tren (adica la Calan) si din Fagaras iar avem de mers pe jos pana acasa (in munte). Va dati seama cat l-au pretuit pe Parintele? Care din noi ar merge pe jos o jumate de zi pana la tren? Noi nu mai stim sa umblam de parca nu am mai avea picioare, ci roti! De acasa si pana la Mall trebuie sa mergem cu masina, chiar daca sunt si autobuze, pe jos nici nu se pune problema! Vai de capul nostru!
Multumesc Parintelui Arsenie pentru ingaduinta si dar!

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=11434&page=2

• Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

• Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.

• Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ – i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

• Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

• Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să, fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul – oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă .fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi – nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

• Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă – numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-*a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

• „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”. Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort – în culisele puterii, Editura Daksha)

• Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo – prin America – şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).

• Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» – Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

• Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

• Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

• Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

• Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)

• Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

http://cenaclulluminalina.com/index....i-arsenie-boca

În anul 1976, când picta biserica Drăgănescu, părintele Arsenie spunea, în dialog cu informatoarea "Vicol Tatiana":
"Conducerii de astăzi nu le trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă înntreg pământul, vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate . Care nu va cădea în valul lumii".

Eu am zis: Eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul , mai ales că sunt oameni fără credinţă. Parintele Arsenie Boca a răspuns: "Sunt îngăduiţi de Dumnezeu... să pună stăpânire pe înntregul glob pământesc... Nu te pune cu ei rău ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc ca şi la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma".(Adrian Nicolae Petcu)
***
Privind viitorul a spus odată: "Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri va dispare , dar va veni steaua cu şase colţuri , anarhia, şi va fi vai şi amar de lume". [Cornea Elena (Hârseni)]
***
Părintele Arsenie: Vasile, americanii pe care ştiu că-i aştepţi, nu vor veni! Pe noi, singuri, ne aşteaptă o luptă grea şi lungă. Cei buni şi drepţi vor da jertfă mare de viaţă şi sânge, cei slabi, nimicnici şi făţarnici vor îngroşa rândurile duşmanilor noştri atât de mult încât vor crede că sunt numai ei, atotputernici şi atoateştiitori.
Asta va fi burta lor moale şi-i va duce la pierzare când va veni din Răsărit un om cu stea în frunte.
Dar va fi peste mulţi ani, peste foarte mulţi ani şi nouă Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi. Tu nu vei putea vedea americanii care atunci vor veni! Mie nu-mi va fi dat să văd, după sărbătoarea deşartă a victoriei , câţi dintre cei drepţi au mai rămas! Căci , vezi tu, Vasile, după această victorie deşartă, puţini dintre cei drepţi vor mai fi în picioare şi la sărbătoare. Peste tot vor fi năimiţii [vânduţi duşmanului] şi abia atunci va începe o nouă luptă, poate mai uşoară, căci fără jertfă de sânge, dar la fel de lungă ca şi cea pe care am început-o noi acum!

Vasile Şerbu:Dumnezeu să mă ierte, părinte, dar eu nu mai înţeleg nimic. După ce-om răzbi peste zeci de ani, câştigul să fie tot al năimiţilor?Păi atunci pentru ce mai luptăm noi azi?

Părintele Arsenie: Păi vezi, asta-i Vasile, voi cei drepţi şi buni trebuie să luptaţi pentru ca nepoţii, strănepoţii şi copii voştri să fie Oameni, cu capul sus printre drepţi, atunci când ne vom întreba câţi sunt dintre ai noştri şi câţi dintre năimiţi, la victoria de care ţi-am vorbit.[Vasile Şerbu (Arpaşul de jos)(Monitorul de Făgăraş, 13-19 feb.2008)]
***
Odată venise o doamnă de la Bucureşti şi Părintele i-a spus că pe Bucureşti s-a "ouat" de două ori, referindu-se la bombardamente [dar şi la cutremure], iar când se va "oua" a treia oara Bucureştiul va fi şters de pe faţa pământului deoarece acolo forfotesc păcatele.
Altă dată Părintele ne-a vorbit despre sfârşitul lumii, că sfârşitul lumii nu va fi aşa cum gândim noi că va muri toată lumea odată. Ci va muri pe rând. Intr-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în alta înecări , vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute şi fără leac. Toate acestea le putem vedea în zilele noastre. Toate acestea, pe care le vedem acum, le-a proorocit Părintele Arsenie prin anii 1945-1946 ca să ne întoarcem la credinţă că sfârşitul nu-i departe. Putem vedea asta după semnele care sunt.
Toate aceste semne ni le-a proorocit Părintele Arsenie prin anul 1945-1946 şi ne-a citit [tălmăcit] din Biblie de la Apocalipsă că se va ridica de la Răsărit un popor fără cruce, va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul acesta va fi ales ca grâul din pleavă. Pleava zboară, iar grâul rămâne. Se va alege cine va rămâne.

Părintele ne-a spus: "Nu vă spun de la mine. Aşa scrie în carte, în Biblie".
(Preoteasa Lucreţia Urea şi Paraschiva Anghel)
***
Sunt multe de spus, şi are mare dar şi mare putere. Acum, de când a trecut dincolo, simţim darul şi puterea . Ne povestea că "România va fi Grădina Maicii Domnului, Bucureştiul [reconstruit] va fi noul Ierusalim. Şi care vor rămânea, aleşii lui Dumnezeu, că numai aceia vor rămânea, vor fi într-o fericire nemaipomenit de mare. Dar numai Dumnezeu ştie care vor fi aleşii". Apoi mi-a spus de băiatul cel mare, care nu aude, că atunci când va fi Bucureştiul Noul Ierusalim, o să fie un om mare, că noi ca părinţi nu suntem vrednici să ştim unde va fi el.[Letiţia Suciu (Dumbrăveni)[Ovidiu.b-aceasta profetie este putin diferita de cea prezentata de tine. Pe ambele le-am intalnit, insa nu stiu exact care este cea adv. Tu ce parere ai? Părintele Arsenie Papacioc; "acest popor va avea un rol important în istoria omenirii".]
***

* Nu exista loc, in Ardeal, fara amintiri despre parintele Arsenie Boca. E suficient sa-i rostesti numele, si ele vin in roiuri, atrase ca fluturii de lumina. Mai ales in satele din apropierea Prislopului, manastirea in care i se afla mormantul facator de minuni, faptura marelui duhovnic traieste parca aievea, strabatand potecile de pe dealurile acoperite cu pajisti de flori *

Foile lipite

- Cand l-ati cunoscut pe Arsenie Boca, parinte Oprea?

- L-am cunoscut personal de-abia dupa ce am iesit din inchisoare, in 1956, dar auzisem despre el inca din 1942-43, cand faima predicilor sale de la manastirea Sambata aduna acolo tot Ardealul. Dar si in puscariile comuniste circulau povesti despre el. Eu eram la Canal, cand am aflat despre Parintele Arsenie Boca ceva cu totul tulburator, o intamplare povestita de un student de la Teologia din Sibiu. Fusese inchis pentru ca facea parte dintr-o asociatie crestina a studentilor si elevilor, ce promova cuvantul lui Hristos si viata crestina.Povestea lui mi s-a incrustat ca o pecete in memorie si n-am uitat-o pana in ziua de azi: "M-au ridicat intr-o noapte, la trei luni dupa ce pe unii dintre colegi ii arestasera deja, iar altii apucasera sa fuga in munti, la partizani. Si intamplarea a facut ca m-au pus in aceeasi celula cu Parintele Arsenie Boca. Il stiam bine, cu mult dinainte, pentru ca pe atunci, noi, studentii de la Sibiu, mergeam des la Manastirea Sambata si eram toti electrizati de el. Si cand m-am trezit intr-o dimineata, numai ce il vad pe Parintele cum se plimba cu pasi iuti prin celula. Se ruga. Soptea, neauzit, rugaciuni.

Asa se faceau rugaciunile in puscarie, pe tacute, cu sufletul. Chiar in ziua aceea imi venea si mie randul la ancheta si, cu putin inainte de a fi scos de gardieni din celula, Parintele Arsenie a ramas nemiscat ca o stana de piatra, langa usa. Mi-a zambit ocrotitor. Atat. Am trait apoi cinci ore infioratoare de ancheta, iar cand m-au bagat la loc, in celula, parintele Arsenie era in aceeasi pozitie in care il lasasem cand am plecat. Stana de piatra. Dupa o vreme, a urmat judecata, la Tribunalul Militar. Pe masa judecatorului se aflau dosarele cu declaratiile noastre. Eram pierit! Aflasem ca toti tovarasii mei declarasera sub torturi si ce facusera si ce nu facusera. Fusesera batuti salbatic. Asa ca urma sa fiu condamnat pe masura, la 25 de ani de puscarie. Ei bine, atunci s-a intamplat o minune! Judecatorul, cand a inceput sa-mi rasfoiasca dosarul, nu a putut dezlipi doua foi. Si nici nu si-a dat sema de asta. Si in alea doua foi erau acuzatiile cele mai grave la adresa mea. Si uite asa, am scapat pe o cale miraculoasa, cu numai doi ani jumatate de pedeapsa. Sunt sigur ca salvatorul meu fusese parintele Boca si taria rugaciunilor lui".

Sfintii cu ochi albastri

- Va mai amintiti prima intalnire cu Parintele Arsenie?

- In 1958, dupa iesirea din puscarie, m-am dus la Manastirea Prislop, intr-o sambata de Florii, impreuna cu un coleg de-al meu, de la Teologie, care il cunostea din Vata de Sus, satul natal al parintelui Arsenie Boca. Desi ne-a vazut si stia ca il cautam, n-a vorbit cu noi nici sambata, nici duminica, pentru ca tot timpul, in urma lui, roiau cel putin trei securisti, pandindu-l ce vorbeste si ce predica. Luni, insa, cand ceilalti credinciosi au plecat, noi ne-am gasit dinadins de lucru, la taiat de lemne.

Si Parintele Arsenie ne-a chemat in biserica si am vorbit cu el, ca la spovedanie. Mie mi-a spus sa nu ma calugaresc, iar celuilalt i-a spus: "Tu nu te insori!". Si, intr-adevar, a ajuns calugar la manastirea Lainici. Parintele iti citea viata ca-n palma. Dobandise o putere asa de mare prin rugaciune, incat strabatea cu privirea si mintea pana in cele mai adanci tainite sufletesti.

- Puteti sa faceti un portret al Parintelui Arsenie Boca?

- Era un om foarte smerit. Nu era napraznic, asa cum se spune, dar era categoric. Daca iti spunea ceva, la spovedanie, de pilda, musai asa trebuia sa faci. Era de statura potrivita, dar totusi mai inalt, era roscat la par si cu ochi albastri. Tocmai de aceea, Parintele isi picta toate icoanele - de la Maica Domnului, pana la Iisus - cu ochi albastri. Toti pictorii pun in operele lor ceva din ei insisi, fara sa vrea. Asa ca icoanele pictate de Parinte au ceva si din infatisarea lui.

- Cat de tare v-ati apropiat de Parintele Arsenie?

- Cu vremea, devenisem destul de apropiati, mai ales ca sotia mea il cunostea, si ea, inca din tinerete. Cu un an inainte de-a muri, de pilda, Parintele Arsenie m-a chemat la Prislop, impreuna cu preoteasa mea, ca sa schimbam, pe indelete, o vorba. Atunci am vazut si eu, cu ochii mei, crucea de lemn, pe care Parintele pusese sa i se ciopleasca data mortii, cu sase luni inainte de a muri. Stiuse exact cand va merge la Domnul. Iar cand a murit, copiii mei s-au numarat printre cei care i-au sapat groapa.