Suferinta fetei nemaritate

[AlinB]

În prealabil postat de aurelia1984

glykys, nu as vrea sa ma crezi rautacioasa, dar povestile cu doamne care s-au casatorit bine merci la 35 de ani, sau la 45 nu ma incanta foarte tare. Le respect si le salut cu drag, daca au luciditatea si smerenia sa multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce le da. Sunt minunate. Din pacate eu nu sunt asa. Vreau sa ma bucur si de tinerete, nu numai de batranete. Si vreau sa fiu un sprijin tanar si plin de viata pentru copiii mei. Copiii cu mame batrane sunt de multe ori batraniciosi si lipsiti de vlaga si crede-ma ca vorbesc in cunostinta de cauza.

Eu cred ca a fi casatorita la 35 ani si avea deja doi copii cativa ani mai tarziu (tot doi au si majoritatea carea au inceput chiar cu 10 ani mai devreme drumul asta) e o situatie de invidiat in ziua de azi, mai ales de persoane care se afla in situatia ta.

Legat de observatia ta (simt o nuanta de autojustificare) - depinde in ce varsta crezi, cea biologica sau cea sufleteasca.
Chiar si tu lasi impresia ca te simti cu cel putin 5-10 ani mai in varsta decat esti de fapt.

Sunt oameni care chiar la 50+ fac lucruri tineresti carora celor 30 ani mai putin nu le stau in caracter, acesti tineri in schimb practic vegetand si traind de pe o zi pe alta.

In plus, vad ca te ispiteste ideea cum "cumintenia excesiva" ar fi un impediment in calea casatoriei.
Ei bine, tradus in fapte acest concept ar inseamna cum ca daca faci o demonstratie de virtuozitate sexuala intr-un fel sau altul ai mai multe sanse sa-ti gasesti un sotz care, atentie, sa fie si bun, iubitor, fidel, fara vicii, etc.

Sau deja ce urmeaza dupa sotz sunt detalii care nu mai sunt atat de "prioritare", ideea absoluta de sotz avand prioritate.

Ei bine, daca ai asa spirit de observatie aprop de "mamele batrane" poate ar fi fost cazul sa observi ca nici pe departe toate care au incercat calea asta nu si-au atins scopul in sensul dorit si de tine iar majoritatea celor care si-au gasit "perechea" prin diverse "concesii" nu sunt neaparat si foarte fericite sau daca sunt intru cumva, au reusit exclusiv reducand sfera asteptarilor la minim, aceeasi contractie suportand-o (daca a existat vreodata) inclusiv sistemul de valori.

Si ca sa inchei, ca e prea tarziu, cumintenia fizica nu e totul - daca nu provine dintr-o credinta autentica si daca nu e dublata de un caracter pe masura, mod de a fi fata de celalalt, etc. nu e mare lucru, ba uneori da combinatii si rezultate chiar ciudate.

Si inca ceva, ganduri de genul: mai bine pacatuiam asa ca sa nu pacatuiesc asa..cred ca nu denota santate spiritualai se fapt s-ar putea sa va treziti intr-o buna zi ca le faceti si pe acelea si pe celelalte.

[maria32]

În prealabil postat de glykys

Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

si eu m-am casatorit la 34 de ani si desi regret uneori anii tineretii de la 20 si un pic, acum realizez ca aceasta asteptare nu mi-a fost fara rost. Domnul le oranduieste pe toate la timpul potrivit fiecaruia si atunci cand stie EL ca este mai bine. Si singuratatea in viata isi are rostul ei pana la un punct pentru ca ne da ocazia de a ne cladi interiorul, de a ne cizela calitatile si de a spori talantii cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, pentru a avea apoi ce darui sotului/sotiei.

[Fani71]

În prealabil postat de glykys

Eu am aproape 24.
Acum, sa stii ca nu ne casatorim asa, ca sa intram in randul lumii cu toate cele si sa fim fericite. Casatoria crestina nu e lapte si miere, e cruce in doi, e o jertfa continua - si trebuie sa ai atatea exemple in jurul tau. Eu am credinta ca atunci cand vom ajunge sa intelegem acest lucru pe deplin si mai ales, cand vom fi pregatite pentru tot ceea ce presupune aceasta jertfa, ni se va implini si aceasta dorinta.

Singura nu poti fi niciodata, cat timp Il ai pe Hristos in suflet, chiar daca nu mai esti indragostita si nu mai ai fluturasi in stomac. Eu inteleg ce simti tu, dar adevaratul sens al vietii numai Hristos il poate da. Adica nu e cazul sa te gandesti ca toti anii acestia au fost irositi, pentru ca ai trait fara sot. Nu! Cum spunem la biserica: "Pe noi insine si unii pe altii si TOATA VIATA NOASTRA lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Toti suntem chemati sa ii slujim cumva lui Dumnezeu, din postura noastra, din patratica noastra si din conjuncturile in care ne aflam si mi se pare ca tineretea noastra, asa cum este ea, mai mult sau mai putin fericita, cu mai multe sau mai putine lipsuri de orice fel, daca este traita cu gandul la Hristos, este cel mai frumos dar pe care I-l putem face.


Uite, Fani 71 de pe forum s-a casatorit la o varsta mai inaintata decat a ta, pe la 35 de ani. A avut rabdare si acum are un sot si doi copii draguti - cred ca de asta nu a mai intrat.

Am fost foarte miscata ca m-ai pomenit asa.. Am dat de firul asta din intamplare. Nu numai din cauza ca sunt ocupata, dar si din cauza ca nu imi faceau bine polemicile nesfarsite am cam reununtat la forum.

Pai, de fapt, si mie mi-a fost greu si nu pot spune ca am avut intotdeauna rabdare. Dar ce poate spune experienta mea ca incurajare este ca Dumnezeu incununeaza si suferinta asta, si cl putin mie mi-a pus in cale alte lucruri de facut inainte sa imi vina randul cu viata de familie. Nu le-as mai fi facut, daca a casatoream mai devreme, si in acelasi timp chiar ele m-au dus la locul, timpul si starea entru a ma intalni cu sotul meu.
Alt lucru pe care il pot spune retrospectiv este ca eu, personal, nu eram inca pregatita pentru casatorie, si ca probabil de asta nu m-am casatorit mai devreme.
Alt lucru ar mai fi si ca mi se pare ca vad un fir rosu in viata mea, care arata ca Cineva a calauzit multi din pasii mei ca sa ma intalnesc chiar atunci cand m-am intalnit cu cel cu care trebuia sa ma intalnesc. Mai devreme ar fi fost nepotrivit pentru amandoi. Si chiar ne-am fi putut intalni cu cativa ani inainte, in TREI ocazii am fost la acelasi congres si nici macar nu am vorbit unul cu altul!
Viata e o aventura 'pe care ne-o trimite Aslan' (Narnia). Iar aventura continua, si dupa casatorie, si inca cum..
Daca experienta mea poate sa va ajute, m-as bucura.

[moldoveanu]

Din cate imi dau eu seama, inclusiv din propria experienta, ne-casatorirea poate avea doua scenarii posibile.

Unul este ca Dumnezeu nu considera ca este cazul. Se aplica inclusiv pt cazurile cand persoana aleasa este daunatoare pentru mantuire si nu ai binecuvantare de sus.
Al doilea caz este cand persoana nu vrea/poate sa se casatoreasca. Aici Dumnezeu ajuta dar datorita unui fond de probleme psihologice/spirituale sau de alta natura acest lucru nu se intampla.

[Solveig]

În prealabil postat de Fani71

Am fost foarte miscata ca m-ai pomenit asa.. Am dat de firul asta din intamplare. Nu numai din cauza ca sunt ocupata, dar si din cauza ca nu imi faceau bine polemicile nesfarsite am cam reununtat la forum.

Pai, de fapt, si mie mi-a fost greu si nu pot spune ca am avut intotdeauna rabdare. Dar ce poate spune experienta mea ca incurajare este ca Dumnezeu incununeaza si suferinta asta, si cl putin mie mi-a pus in cale alte lucruri de facut inainte sa imi vina randul cu viata de familie. Nu le-as mai fi facut, daca a casatoream mai devreme, si in acelasi timp chiar ele m-au dus la locul, timpul si starea entru a ma intalni cu sotul meu.
Alt lucru pe care il pot spune retrospectiv este ca eu, personal, nu eram inca pregatita pentru casatorie, si ca probabil de asta nu m-am casatorit mai devreme.
Alt lucru ar mai fi si ca mi se pare ca vad un fir rosu in viata mea, care arata ca Cineva a calauzit multi din pasii mei ca sa ma intalnesc chiar atunci cand m-am intalnit cu cel cu care trebuia sa ma intalnesc. Mai devreme ar fi fost nepotrivit pentru amandoi. Si chiar ne-am fi putut intalni cu cativa ani inainte, in TREI ocazii am fost la acelasi congres si nici macar nu am vorbit unul cu altul!
Viata e o aventura 'pe care ne-o trimite Aslan' (Narnia). Iar aventura continua, si dupa casatorie, si inca cum..
Daca experienta mea poate sa va ajute, m-as bucura.

Prin curaj si eu si iti spun ca mi-au lipsit foarte mult postarile tale!
si eu m-am gandit la tine cand vedeam ca nu-mi gasesc sotul. Acum m-am maritat cam de un an dar iarasi trebuie sa ma inarmez cu rabdare pentru ca (inca) intarzie bebe si ne dorim tare mult. Deci fiecare etapa ca asteptarile ei...
Te imbratisez (timid) si iti doresc tot binele de la Bunul Dumnezeu!

[Profetul de carton]

În prealabil postat de aurelia1984

dar mi-as dori si eu ca tot omul sa fiu mama tanara, sa aiba si copiii mei bunici, sa-mi aduc aminte cu drag de anii tineretii, nu cu tristete, ca au fost urati si singuri si presarati cu prea putine lucruri care te-ar face sa te simti tanar cu adevarat.

tu iti doresti sa iti ramana niste amintiri frumoase, dar poate alta fata de varsta ta si-ar dori sa manance o ciorba si nu o are! gandeste-te deci, ca nu esti in cea mai neplacuta situatie !

[aurelia1984]

În prealabil postat de Profetul de carton

tu iti doresti sa iti ramana niste amintiri frumoase, dar poate alta fata de varsta ta si-ar dori sa manance o ciorba si nu o are! gandeste-te deci, ca nu esti in cea mai neplacuta situatie !

Poate acea fata de varsta mea ar putea fi maritata si daca s-ar plange ipotetic pe un forum ca nu are o ciorba, multi ar certa-o si i-ar zice: zi mersi ca are cine sa te iubesca, poate alta fata nu are avantajul asta.

E clar ca intotdeauna cand noi avem o suparare, altul are o suparare si mai mare, sau macar altfel de suparare. Eu sper sa ajung la masura la care voi uita de supararile mele cand ma gandesc la ale altora.

În prealabil postat de aurelia1984

Bine v-am regasit pe forum.

Am o intrebare pentru cine ma poate ajuta. Am gasit si pe internet si in afara lui o multime de carti/articole cu sfaturi pentru oamenii casatoriti, sau pentru tinerii adolescenti intragostiti (intotdeauna reciproc), sau pentru tinerii care vor sa aleaga fecioria, in sensul de calugarie.

Exista, totusi, o categorie destul de mare de tineri, fete in special, care fac tot posibilul sa respecte legile, care-si pazesc fecioria, care nu umbla in discoteci si nu se machiaza, nu-si doresc sa se calugareasca, ci vor casatorie. Totusi, multi dintre ei nu se pot casatori.

Exista vreo carte cu sfaturi si vorbe de alinare si pentru ei? Special pentru ei? Eu sunt o tanara de acest fel si cateodata starea aceasta a lucrurilor ma doare atat de tare incat am nevoie sa citesc ceva care sa ma mai linisteasca. Nu pot alerga de 7 ori pe saptamana la preotul duhovnic sa-l bazai cu aceleasi dureri, asa ca as dori stiu daca exista texte care sa ma intareasca, pe mine si pe cei ca mine, ca nu suntem deloc putini.

Se spune ca in viata avem de ales intre casatorie si calugarie. Se pare ca unii nu au de ales... Si despre ei se vorbeste cel mai putin.

Va multumesc pentru rabdare!

Salut,

Dacă o să te uiţi cu atenţie, - şi rugându-te înainte din toată imima Domnului să te elibereze de orice prejudecăti şi idei eronate, pe care lumea de azi le ia drept adevar, doar pentru că : 'aşa este de mult timp", şi :"aşa face toată lumea" etc. - în capitolul 7 al Apostolului (din prima scrisoare a sa catre cei din corint,
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12∩=7
vei vedea că, el recomandă, cu dragoste, ca unul 'vrednic de crezare', si 'ce are Duhul lui Dumnezeu, că, 'pentru vremurile de acum', care 's-au scurtat', spre folosul nostru, (pentru ' a ne scuti de suferinţa ') mai bine este omului să rămână omul 'aşa cum este'.
El subliniază necesitatea stringentă a vremurilor de acum, de a ne ocupa fiecare de noi înşine, în sensul cel bun, adică pentru a reface şi restabili relaţia noastră interioară cu Divinitatea, cu Dumnezeu şi Tatăl nostru. Căci ea (această relaţie desăvârşită) este singura ţintă a vieţii de care trebuie să se preocupe omul, pe care dacă nu conştientizeaă şi nu o dobândeşte ,(la modul perfect - comuniune interioară, spirituală şi vie cu Dumnezeu ) nu poate să îşi ajute de fapt semenul , şi nici fi de folos real în vreun fel celui de lângă el, căci nu are de unde ,şi nici ce da de la el înşuşi.
Chiar şi căsătoria este un mijloc, nu un ţel în sine, de a atinge îndumnezeirea. Iar faptul că atâţia au atins'o necăsătoriţi fiind este evident că ea nu este singura condiţie şi cale prin care cineva poate ajunge la Fericire.
Este fericit cine îşi găseşte înlăuntru Comoara, pe care El a pus-o , de la început, acolo, ca să fim pe deplin fericiţi, şi tot El ne'a spus că doar acolo o găsim, pentru că numai acolo este şi aşa va rămâne în eternitate. Căci poate fi cineva mai fericit decat atunci când are chiar în el însuşi sursa Fericiri , în punctul cel mai interior şi tainic al fiinţei sale?
Dacă Împărăţia lui Dumnezeu este Înlăuntrul nostru, atunci Împăratul este şi mai înlăuntru, căci poate locui vreun împărat în afara Împărăţiei sale?
Cel care a facut omul este sigur mai Mult decât el, ca şi decât orice alt lucru făcut, şi deci este de aceea singurl care îl poate ferici pe om, relaţiile omeneşti fiind doar în scopul de a trezi şi a trăi,până la comuniunea perfectă, această Fiinţă interioară intimă, a cărei esentă este Dragostea altruistă - care se împlineşte pe sine şi se simte fericită- doar atunci când slujeşte si le foloseşte, găsindu-şi fericirea ultimă în fericirea celorlalţi.
Domnul Însuşi ne-a revelat acest adevăr, în învăţăturile sale, spunându-ne că, comuniunea cu El- şi deci mântuirea şi fericirea ce decurge din ea- se poate atinge renunţând(interior) la tot ce e creat la cei apropiati , frati, surori, parinti, sotie, şi inclusiv şi in principal la noi Înşine.Căci doar dacă renunţăm la tot, adica ne golim inima de orice iubire intoarsa spre orice inseamnă zidire, îl putem iubi 'Mai Presus de Orice pe Ziditor'. Şi numai atunci, când cel care a atins această comuniune desăvărşită cu El, prin renunţarea desăvărşita de sine, va putea spune că îi iubeşte cu adevrărat pe ceilalţi, căci atunci, de fapt, Dumnezeu-care este IUbirea reală, Singura posibilă -îi iubeşte pe ceilalţi prin el. Astfel , omul în final renunţa(interior) la ei, din punct de vedere personal, pentru a-i oferi astfel lui Dumnezeu, şi nu o face pentru sine ,(că să se îngijească mai bine de sine, sau să îi fie mai usor).
Aceasta socotesc a vrut să spună si Aposolul privind relaţia de căsătorie , atât de pasibilă de ataşament, mai mult ca din toate celalate relatii omenesti , când a recomandat, ca , ''cei care sunt căsătoriţi, să fie ca şi cum nu ar fi''.

[Profetul de carton]

domnisoara Aurelia1984, nu vreau sa fac o aluzie la dumneavoastra pentru ca nu va cunosc, insa toate domnisoarele pe care le stiu, au ramas asa (adica au trecut de 30 de ani fara sa se marite) nu pentru ca nu au avut pretendenti, ci pentru ca erau nemultumite de starea materiala a viitorului sot.

[aurelia1984]

În prealabil postat de Profetul de carton

domnisoara Aurelia1984, nu vreau sa fac o aluzie la dumneavoastra pentru ca nu va cunosc, insa toate domnisoarele pe care le stiu, au ramas asa (adica au trecut de 30 de ani fara sa se marite) nu pentru ca nu au avut pretendenti, ci pentru ca erau nemultumite de starea materiala a viitorului sot.

:) Nu am facut niciodata din bani o intaietate, chiar deloc, dar cunosc si persoane care afirma cu toata sinceritatea ca fac din asta un criteriu. Va multumesc.