Inchisa in intuneric

În prealabil postat de ilinca_m

Ah, si inca ceva ce am uitat sa va intreb...chiar de as reusi sa trec peste acest impas; ei tot imi vor face in continuare multe rele, pentru ca asa este felul lor, nu imi fac numai mie rautati, ca sa nu ma intelegeti gresit; asa este firea lor, le mai fac si altora. Cum sa fac sa trec peste tot si sa nu mai dau atata importanta?

Trece cu vederea, treci peste....
Rugaciune...si pentru ei, sa-i intoarca Dumnezeu la blandete si bunatate. Toate spre Slava Sa.

[Mihailc]

În prealabil postat de ilinca_m

Ah, si inca ceva ce am uitat sa va intreb...chiar de as reusi sa trec peste acest impas; ei tot imi vor face in continuare multe rele, pentru ca asa este felul lor, nu imi fac numai mie rautati, ca sa nu ma intelegeti gresit; asa este firea lor, le mai fac si altora. Cum sa fac sa trec peste tot si sa nu mai dau atata importanta?

Nu-ți va fi ușor dar caută să le vezi pe ale tale întâi. Răutatea e un carusel care prinde în cercul lui vicios și pe călăi și pe victime, până ajungi să nu-i mai distingi pe unii de ceilalți.

[ilinca_m]

Va multumesc din suflet; m-am mai linistit! Trebuie sa incerc sa fac tot ce imi sta in putere pentru linistea familiei mele si asta doar cu ajutorul lui Dumnezeu se poate realiza; nu stiu cum am facut de am uitat de El. Imi este tare rusine!

Dar oare, daca nu am tinut tot postul Pastelui as putea sa imi curat sufletul acum, inainte de marea sarbatoare? Pot sa tin post cateva zile inainte de a ma spovedi?

din Predica la Invierea Domnului de Sf. Ioan Gura de Aur

""..........
Cei ce au muncit cu ravna inca din cel dintai ceas,
Sa-si primeasca rasplata ce li se cuvine;
Cel care a venit dupa al treilea ceas,
Sa se bucure si acela de marea Sarbatoare!
Si cel ce a venit dupa al saselea ceas,
Sa nu se indoiasca; pentru ca nu va ramane pe dinafara!
Iar cel ce a sosit in cel din urma ceas,
Sa nu-i fie frica de intarzierea sa!

............

Cel ce a postit cat si cel ce nu a postit
sa se bucure azi de Masa cea plina de bunatati!
............""

Ar fi bine.... Oricum parintelui ii vei marturisi toate acestea.. De fapt nu parintelui...

[Padureanca Maria]

Nu esti singura Ilinca, ca tine sunt multi, tu ai curajul s-o recunosti:
"De ceva timp, cativa ani as putea spune, sunt inchisa in intuneric. M-am imprietenit cu frustrarea, ura, incapatanarea si patima; nu vad mai departe de ele. Toate acestea m-au adus intr-un punct mort, din care nu mai pot iesi. Sunt mandra si nu vad prea departe!"
Dar acest intuneric este intretinut si de suvoiul de ura arata de acele persoane catre tine; am trecut si eu printr-o expierenta aemanatoare, mi-au facut bine sa ascult conferintele Maicei Siluana Vlad:
O conferinţă excepţională susţinută de către maica Siluana - http://www.crestinortodox.ro/conferi...odern-718

[DragosP]

Si dacă dna Adriana spunea de trei ori rugăciune, dacă tot o praznuim azi pe Sf. Maria egipteanca eu îndrăznesc a adăuga: de trei ori smerenie!

[Ekaterina]

În prealabil postat de ilinca_m

De ceva timp, cativa ani as putea spune, sunt inchisa in intuneric. M-am imprietenit cu frustrarea, ura, incapatanarea si patima; nu vad mai departe de ele. Toate acestea m-au adus intr-un punct mort, din care nu mai pot iesi. Sunt mandra si nu vad prea departe!

Sunt constienta ca daca nu ma trezesc la timp, casnicia mea ar avea de suferit, deja este destul de zdruncinata si asa. Am o relatie extraordinar de proasta cu socrii si sora sotului; ii urasc enorm si tot ce fac, de fapt, fac doar impotriva mea; am deja un suflet bolnav. Nu am avut destula intelepciune sa trec peste probleme atunci cand trebuia; am vrut sa-mi demonstrez mie si intregii lumi ca EU AM DREPTATE, cand de fapt, nu am facut decat sa agravez lucrurile; eu si sotul meu aproape ca nu mai vorbim cu ei; am rupt orice relatie (am si un copil care nici nu prea ii cunoaste ); dar nu am obtinut nimic din asta, decat multa durere. Sunt obsedata de ei, nu pot sa ma desprind de trecutul greu care ma incarca si acum; au fost multe batalii intre noi, soldate de cele mai multe ori cu esecuri; eu sunt mandra, ei la fel; iar sotul meu e la mijloc si sufera ca un caine.

Ajutati-ma sa ma trezesc!

Am citit postarile incurajatoare, in care se vede multa bunatate, scrise cu marinimie de suflet, pentru a te ajuta sa depasesti aceasta situatie. Spovedania este si din punctul meu, prima solutie de luat in calcul.

Dumnezeu m-a lasat sa inteleg in relatia cu ceilalti, printre care si cu soacra mea, ca pacea este de patru ori mai mare decat dreptatea, asa cum spunea parintele Arsenie Papacioc.

P.S. Bartolomeu Anania spunea ca atunci cand nu putem ierta pe cineva il ducem in spate. Greutatea nu este usor de suportat, iar eliberarea nu vine decat atunci cand poti ierta.

O prietena imi spunea ca duhovnicul i-a spus ca atunci cand te mariti ii iei si pe socri la pachet, iar pentru ca nora sa se inteleaga cu soacra e nevoie de multa inteligenta din partea ei. Iti spun asta, pentru ca foarte des in jurul meu vad relatii tensionate intre nora si socri. Dar viata asta nu este perfecta, intotdeauna exista o pricina de suferinta, daca nu sunt socri, atunci cu siguranta poate fi altceva...

Singura solutie pe viitor este sa te raportezi la ei asa cum sunt si nu cum ar trebui sa fie. Este greu... si nu ma simt in masura sa mai spun nimic in afara de: rugaciunea le rezolva pe toate.

[adrian010155]

În prealabil postat de ilinca_m

De ceva timp, cativa ani as putea spune, sunt inchisa in intuneric. M-am imprietenit cu frustrarea, ura, incapatanarea si patima; nu vad mai departe de ele. Toate acestea m-au adus intr-un punct mort, din care nu mai pot iesi. Sunt mandra si nu vad prea departe!

Sunt constienta ca daca nu ma trezesc la timp, casnicia mea ar avea de suferit, deja este destul de zdruncinata si asa. Am o relatie extraordinar de proasta cu socrii si sora sotului; ii urasc enorm si tot ce fac, de fapt, fac doar impotriva mea; am deja un suflet bolnav. Nu am avut destula intelepciune sa trec peste probleme atunci cand trebuia; am vrut sa-mi demonstrez mie si intregii lumi ca EU AM DREPTATE, cand de fapt, nu am facut decat sa agravez lucrurile; eu si sotul meu aproape ca nu mai vorbim cu ei; am rupt orice relatie (am si un copil care nici nu prea ii cunoaste ); dar nu am obtinut nimic din asta, decat multa durere. Sunt obsedata de ei, nu pot sa ma desprind de trecutul greu care ma incarca si acum; au fost multe batalii intre noi, soldate de cele mai multe ori cu esecuri; eu sunt mandra, ei la fel; iar sotul meu e la mijloc si sufera ca un caine.

Ajutati-ma sa ma trezesc!

Iubeste-ti sotul si asculta-l pe el. Este un om minunat.