De ce Biblia?

[andravenache]

În prealabil postat de ioan cezar

Sfintenia este, in primul rand, atributul Divinitatii. Dumnezeu este Sfant si Sfintenie si totodata Izvor nesecat al sfinteniei. De aici decurge ca nimic nu poate fi sfant sau sfintit fara interventia Divinitatii, fara lucrarea Harului.
Spunem despre un om sau despre orice lucru din lumea noastra ca este sfant, in masura in care omul sau lucrul respectiv (orice forma de materie si orice fenomen) sunt transfigurate prin Duhul Sfant Cel Vesnic.
Ce inseamna transfigurare? Ori, simplu spus, sfintire?
Inseamna, lapidar si oarecum simplist, ca un element al creatiei a capatat, sub puterea Duhului Sfant, insusiri NOI, de cu totul alta NATURA, care nu mai apartin ordinii/naturii lumii create si care, prin aceasta, dezvaluie ochilor nostri miopi si inimilor noastre impietrite, pe Insusi Dumnezeu. Inseamna, altfel spus, ca in istorie, in timp, a patruns Vesnicia lui Dumnezeu. De aceea, o simpla bucata de lemn sau o lingura de apa, prin sfintire nu mai e doar un ciob de materie trecatoare ci a devenit Vesnicie si "vehicul" al nostru intru Vesnicie. E drept ca luam avionul pentru a strabate intr-o ora drumul pana la Viena, dar cu o sorbitura din Sfanta Impartasanie "strabatem" insasi distanta (si bariera) de netrecut dintre istoria acestui timp si Vesnicia Insasi.
De pilda, sfanta este vorba proorocului, care, dincolo de puterea omeneasca obisnuita, razbate prin spatiu si timp mediind relatia dintre Dumnezeu si oameni, intervenind in ordinea lumii asa incat, iata, un oras poate fi salvat in mod cu totul miraculos de la pieire sau dimpotriva, pierdut pentru totdeauna.
Sfanta este vorba proorocului si atunci cand face accesibil Cuvantul lui Dumnezeu noua, muritorilor de rand. Dumnezeu vorbeste prin oamenii Lui, care Ii sunt "vas ales". Are loc astfel Revelatia. Fara Ea, Dumnezeu este incognoscibil noua.
Iar prin aceasta necunoastere, viata noastra este, in mod absolut, indiscutabil, ratata/cazuta, asadar sub ori in afara de demnitatea harazita noua de Creator. Traim, oricat pare de neobisnuit cuvantul acesta, in neant.
Sfant este Domnul Iisus Hristos Care calca moartea "cu moartea pre moarte calcind". Invierea nu este o insusire din ordinea acestei lumi, ci este o exprimare directa a Sfinteniei lui Dumnezeu in ordinea acestei lumi.

Asadar, Biblia este Cartea Sfanta deoarece continutul Ei nu este o expresie a ordinii lumesti, nu este scrisa de oameni obisnuiti, ci este rodul (fixat in texte scrise de oameni sfinti al) Revelatiei Divine. Autorii ei sunt Dumnezeu Cuvantul SI oamenii sfinti, in ingemanare tainica, de nespus. Nimic din Scriptura nu este omenesc in sensul acestei lumi, ci este omenesc SI Dumnezeiesc, in impreuna-lucrare.

Biserica nu s-a inselat in alcatuirea canonului Scripturii. Apocrifele au picat unul sau altul din testele infailibile la care au fost supuse scrierile-candidat.

Unul din cele mai tari criterii pentru selectia textelor din Scriptura este ca autorii sa fi fost impreuna-traitori cu Domnul Iisus Hristos sau ucenici ai Apostolilor. Mai sunt si alte criterii.

Biblia este Sfanta si pentru ca omul care traieste in duhul ei se sfinteste, devine co-participant, prin Har, la Dumnezeire, la Vesnicia Imparatiei lui Dumnezeu.
Reiese de aici ca omul lipsit de Evanghelie, in viata si duhul lui, ramane cu adevarat DOAR muritor. Om trupesc, tarina din tarina...

P.S. Biblia ne-a fost data, aminteste Sfantul Ioan Hrisostom, prin pogoramant. Daca vietile noastre ar fi fost curate (adica de-am fi trait in credinta si fapte bineplacute Domnului, implinind asadar poruncile lui Dumnezeu si astfel devenind dumnezei prin har) nu am fi avut nevoie de Scriptura. Dar pentru ca, in ciuda tuturor pataniilor si patimirilor, noi oamenii nu am pastrat viu si nestirbit in inimi Cuvantul lui Dumnezeu, atunci, ca legamant absolut indispensabil mantuirii, ca "fir al Ariadnei" pentru Intoarcerea Acasa, ca semn trainic al Dragostei lui Dumnezeu pentru om, din nespusa Sa Ingaduinta Dumnezeu ne-a lasat SI acest inegalabil semn sfant si sfintitor al Dragostei Sale: Sfanta Scriptura. Sa nu omitem insa faptul crucial ca Noul Testament este DOAR O PARTE, fixata in scris, din experienta vie, cu mult mai cuprinzatoare, a Sfintei Traditii a Bisericii.

Uau ... un raspuns destul de complet. Multumesc. Trebuie sa spun ca m-ai pus pe ganduri. Chiar daca mintea mea (logica, gandirea) nu inceteaza sa imi spuna mereu ca exista dubii, chestii nelamurite.... imi dau seama ca intr-adevar, atunci cand citesc Biblia, simt ca ma apropii de Dumnezeu, ca Il descopar, Ii descopar voia, dragostea, caracterul. Oare sa fie aceast ilogic sentiment de apropiere de Dumnezeu legat de sfintenia Bibliei? Se poate.... Oricum m-ai pus pe ganduri...

În prealabil postat de andravenache

atunci cand citesc Biblia, simt ca ma apropii de Dumnezeu

sentiment de apropiere de Dumnezeu legat de sfintenia Bibliei

Slava lui Dumnezeu, surioara!!!
Iata, ai prins "poanta"! Asta-i tot. Da-i bataie nainte!!!

Ce frumos se intampla cu tine, ce frumos lucreaza Bunul nostru Hristos, fericita surioara....
Cu toata dragostea,
Cezar Ioan

[andravenache]

În prealabil postat de ucenic

O consideram sfanta pentru ca in ea gasim Cuvantul inspirat de Dumnezeu in om.


Te-ai astepta ca Domnul Iisus sa vina si sa-ti spuna: "Putin credincioaso!"?

Draga Andra, care este marturia ta de credinta?

Hmm... raspuns clasic. Dar ... cum stii ca este intr-adevar "Cuvantul inspirat de Dumnezeu in om". Fac pariu ca daca intrebi un musulman va spune acelasi lucru despre Coran, de exemplu. Nu stiu care sunt cartile buddistilor, hindusilor sau altor religii, dar, daca exista, sunt sigura ca si ei gandesc la fel despre ele.

[ioanna]

În prealabil postat de andravenache

Si totusi ... cum de Biblia este Cartea? Dar Tora, Coranul, si altele? Si ce inseamna ca e Sfanta?

Scrierile confucianiste sunt tratate de etica, scrierile budiste sunt cautari filosofice in scopul desavarsirii omului, scrierile sintoiste sunt colectii de povestiri mitologice, scrierile iudeo-crestine sunt descoperiri dumnezeiesti si sunt Sfinte pentru ca ne vorbesc despre relatia vie si personala dintre Dumnezeu si oameni, despre istoria acestei relatii, Biblia avand pasaje pentru a consola toate conditiile si pentru a intimida toate conditiile, iar scrierea coranica este reflectia omului asupra scrierilor iudeo-crestine.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andravenache

Citesc peste tot despre "Sfanta Scriptura" si ... imi vine in minte o intrebare: de ce e sfanta?

Biblia Îl are ca autor pe Dumnezeu, Care a inspirat-o. Autorii ei nevăzuţi sunt oameni care au avut o viaţă curată, drepţi sau sfinţi ai lui Dumnezeu. Moise, profeţii, David, Solomon, apostoli care L-au cunoscut în mod nemijlocit pe Domnul: iată câteva exemple. În Biblie aflăm principalul temei al învăţăturii noastre. Nicio altă carte nu a avut atâtea ediţii, nici acelaşi tiraj total, nicio altă carte nu i-a susţinut pe creştini secol după secol.

Prin urmare, fiind o scriitură a unor oameni sfinţi, fiind inspirată de Dumnezeu care este Sfânt, expunând o învăţătură sfântă şi fiind toiag al sfinţilor din toate timpurile, avem motive să socotim Biblia ca fiind Cartea Sfântă.

Si totusi ... cum de Biblia este Cartea? Dar Tora, Coranul, si altele?

Tora este denumirea ebraică a corpului format din primele cărţi ale Bibliei. Fiindcă se păstrau scrise pe pergament în 5 suluri, se mai numea (în greacă) Pentateuh. Tora şi Pentateuh sunt unul şi acelaşi lucru.

Coranul nu îl are drept autor văzut pe vreun sfânt, ci pe un fals profet, din aceia despre care Domnul ne-a spus să ne ferim. Prin urmare, nu poate fi socotit sfânt.

Si ce inseamna ca e Sfanta? Cine a hotarat asta?

Sfânta Biserică a lui Cristos a hotărât aceasta. Numai ea are competenţa de a hotărî canonul Biblic şi numai ea are, în general, competenţa de a hotărî ce este sfânt şi ce nu este sfânt. Acest lucru se explică prin faptul că Biserica are autoritate superioară faţă de Biblie. Domnul Isus Cristos nu ne-a lăsat nicio Biblie, în schimb ne-a lăsat o Biserică ce străbate secol după secol, pe care nici porţile iadului nu o pot dărâma, care îi conduce pe oameni pe drumul mântuirii.

Ati auzit de scrierile apocrife? Ce parere aveti despre ele? Cine a decis care scrieri sunt canonice si care apocrife si dupa ce criterii?

Ceva-ceva am mai auzit. Unele apocrife sunt originale, adică au fost cu adevărat scrise de autori care au intenţionat să scrie Cuvântul Domnului sau care au trăit foarte aproape în timp de Domnul când se afla în misiune pe pământ (Evangheliile Apocrife). Dar nu sunt inspirate, adică nu Îl au drept autor nevăzut pe Dumnezeu.

Insa nu pot sa nu ma intreb: oare daca m-as fi nascut in China, in India sau in Iran?

Dacă v-aţi fi născut în China, în India sau în Iran, precis în satul dv, sau foarte aproape de satul sau oraşul dv ar fi predicat Cuvântul lui Dumnezeu vreunul dintre oamenii despre care citim în Biblie că au fost trimişi de Dumnezeu ca să predice Cuvântul şi ca să boteze popoarele. Desigur că aţi fi auzit de mărturisirea cu sânge pe care martirii de azi, ca şi martirii de ieri ai Bisericii o dau în această privinţă: jertfa lor, care este sămânţă pentru generaţiile viitoare, v-ar fi cutremurat sufletul şi ar fi făcut să se nască unele întrebări: oare ce fel de oameni sunt aceştia ? Cine este Acela care le dă lor asemenea tărie de a prefera să fie împuşcaţi, arşi de vii, împroşcaţi cu vitriol, decât să renunţe la credinţa lor ? Oare nu este supra-umană o asemenea credinţă ?