|
#21
|
|||
|
|||
copiii nebotezati si o rugaciune la inmormantare
Vis-a-vis de inmormantarea copilasilor care mor si nu mai apuca sa fie botezati...Cred ca nu este ceva in regula aici... Vorbesc in primul rand din perspectiva unei mame care stie ce inseamna 9 luni de lupta zi si noapte pentru a aduce pe lume un copil: spitalizari, perfuzii ca sa traiesc eu si copilul, o lupta inimaginabila pentru a ajunge la 38 de saptamani de sarcina -pentru cine nu a trecut prin acest lucru, un efort considerabil din partea intregii familii la purtarea sarcinii, in sensul ca insarcinata cu mine a fost si familia mea: sotul, parintii, prietenii...E greu de inchipuit pentru cine nu a trecut printr-o asemenea experienta, dar poate Dumnezeu a vrut asta ca sa pot vorbi si sa trasnmit si altora ce am trait. E adevarat ca termenii medicali nu cred ca intereseaza pe cineva; important e ca azi traim si eu si copilul, care este perfect sanatos, multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Azi, cand scriu acest mesaj ma aflu destul de aproape de momentul aducerii pe lume celui de-al doilea copil, desi majoritatea celor din jurul meu m-au incadrat undeva la limita intre curaj si inconstienta ca am luat decizia de a mai trece inca o data prin calvarul de care am scapat VIE in urma cu un an. Si sarcina cea de a doua e la indigo cu prima! Dar, Dumezeu e mare si voi scapa si de data asta! Dar, traind atata timp prin spital, vazand durerea unei femei care isi pierde copilul la un anumit moment al sarcinii sau la scurt timp dupa nastere nu sunt de acord cu ceva... Nu mi se pare normal si uman fata de suferinta unei mame si a familiei ca bietul copil sa nu beneficieze de o minima rugaciune din partea bisericii... Ok, dogmele spun ca omul are suflet din momentul conceptiei, ca a aduce pe lume un copil te face colaborator cu Dumnezeu Insusi, ca e pacat sa avortezi, dar daca copilul moare la un anumit momet al evolutiei sale intrauterine, se naste mort sau traieste putin dupa nastere si nu mai apuca sa fie botezat, il aruncam ca pe un catel la marginea cimitirului , argumentand faptul ca "nu este fiu al bisericii"... Mi se pare inuman, sincer! Nu exista nici o diferenta intre un spital care , printr-o semnatura a parintilor, incinereaza "avortonii"-asa li se spun copiilor avortati sau "fetusii"-bebelusii care mor inainte sau post partum, si biserica care in loc sa zica o mica rugaciune pentru sufletelul lor care NU ARE PACATE PERSONALE, il arunca la o margine de cimitir ca pe un pui de pisica sau de caine unde se ingroapa sinucigasii...E adevarat ca fiecare om se naste cu pacatul stramosesc si ca botezul sterge acest pacat si ca aceasta este calea naturala de mantuire de urmat pentru noi care suntem botezati, dar eu cred din tot sufletul ca DUMNEZEU NU SE IMPIEDICA DE ASA CEVA,si ca intervine in astfel de cazuri exceptionale, LA EL TOTUL E CU PUTINTA SI EU NU CRED CA EL NU PRIMESTE ACESTE SUFLETELE IN LUMINA LANGA EL...Ar fi absurd... Ce vina are un copil care este avortat la cerere de mama lui? Ce vina are el ca i s-a negat dreptul la viata? Eu cred ca acel sufletel e martizat de proprii parinti. Nici Dumnezeu sa nu il primeasca langa El in lumina? Nu cred, desi dogma spune altceva... Sa ne gandim la pruncii ucisi de Irod, pe care biserica i-a declarat sfinti martiri sau la toti "crestinii" - am pus ghilimele de rigoare pentru ca vorbesc de persoane care nu au mai apucat botezul-care au murit martirizati pentru simplu motiv ca l-au marturisit pe Hristos si au spus "Sunt crestin"! Credeti ca Dumnezeu a asteptat un sinod ecumenic ca sa fie declarati sfinti martiri, cu botezul sangelui si sa ii primeasca in Imparatia Lui? Dumnezeu care e Iubirea Absoluta care l-a iertat pe un talhar? Cred ca lucrurile trebuie simtite in profunzimea lor si ar trebui remediate niste lucruri care nu ne fac cinste! Imi amintesc ca am ascultat marturisirea unei mame care intamplator este persoana publica, desi acest lucru chiar nu conteaza, care m-a impresionat enorm pentru ca si eu am trecut prin multe pana mi-am adus pe lume puiutul. Din pacate pentru ea, povestea nu e cu final fericit... Ideea e ca fetita pe care urma sa o aiba a murit cu o zi inainte de nastere...Mama dorea ca un preot sa spuna o rugaciune si pentru sufleteul micutei si nu a gasit pe nimeni dispus...A gasit intr-un final un preot cu inima care a inteles-o si a acceptat sa spuna cateva rugaciuni ca sicriul minuscul al fetitei...In mometul in care au intrat in biserica, a intrat impreuna cu fetita o randunica pe care nu au putut-o scoate afara si care a atat mereu pe sicriu. La final randunica a iesit singura o data cu sicriul...Preotul , impresionat, a spus ca randunica a fost sufleteleul fetitei si a rugat-o pe mama sa pastreze secretul vis-a-vis de ce a facut ca sa nu aiba probleme cu "superiorii" lui. Ce spuneti de cei patru bebelusi de o zi-doua care au murit in tragedia de la Maternitatea Giulesti? Ei nu pot beneficia de un minim serviciu religios pentru ca nu au fost botezati? Noi ne mai numim "crestini"??? Nu exista un minim respect si compasiune fata de tragedia care li s-a intamplat pe langa ca s-au nascut micuti si prematur si au murit sarmanii in conditii greu de imaginat pentru un adult, nu pot beneficia de o mica rugaciune?Credeti ca pe acesti ingerasi nu ii primeste Dumnezeu pentru ca nu s-a implinit din motive tragice botezul? Nu exista un minim respect pentru corpusoarele lor care au fost crescut tot din mila lui Dumnezeu? Si paganii au ritualuri pentru ingroparea mortilor lor! Noi crestinii ii aruncam ca pe catei la marginea cimitirului, pe motiv ca "nu au fost fii ai Bisericii",dar copiii lui Dumezeu au fost cu siguranta! Cred ca multe chestiuni ar trebui remediate, pentru ca nu ne fac deloc cinste si ii indeparteaza pe oameni de credinta!
|
#22
|
|||
|
|||
Citat:
"But the souls of those who depart this life in actual mortal sin, or in original sin alone, go down straightaway to hell to be punished, but with unequal pains." sursa: Conciliul de la Florența - sesiunea a VI-a (1439) Dacă dumneavoastră tăgăduiți că respectivii nu mor în păcatul originar, atunci opinia mea este că dumneavoastră tăgăduiți dogma păcatului originar definită la Sinodul de la Trento. Deasemenea dacă dumneavoastră acceptați învățăturile unui catehism care falsifică învățătura definită la Sinodul de la Florența, învățătură pe care v-am citat-o mai sus, atunci tăgăduiți pe față infailibilitatea Bisericii romano-catolice și a Sinodului de la Florența. La noi se numește milostivire dumnezeiască. Last edited by Decebal; 22.08.2012 at 19:24:27. |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
Sunt peste 200 de interpretari ale acestui verset care,dus la extrem si interpretat ad-literam,rupt de contextul sau biblic,poate duce la anomalii precum in cazul interpretarii sale de catre mormoni.Totusi privind la explicatia pertinenta a parintelui Anania am gasit o intrepretare similara,pana la un punct, care lansa ideea(plecand de la I Corinteni 1,12-17)conform careia intre corinteni aparuse tendinta eronata de a crede ca botezul aplicat de catre un lider semnificativ al comunitatii are o mai mare importanta decat unul facut de catre un alt lider,poate cu o mai mica influenta(a se vedea posibila radacina a acestui posibil conflict in I Corinteni 1,11-15).Prin urmare intrucat in aceiasi casa putea exista doi crestini botezati de doi lideri diferiti,sau unul era catehumen,erau unii care dupa ce le mureau rudele,mai ales daca erau catehumeni,considerand ca liderul care il botezase pe el era mai important,mai apropiat cumva de Hristos,se reboteza cumva in numele celui mort pt a-i asigura acestui un botez ,,mai cu greutate". Acesta tendinta este retezata,daca a fost reala,destul de abrupt de catre apostol prin precizarea parti celei mai importante a menirii sale:,,Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înțelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos."(I Corinteni 1,17) in comparatie cu ritualul botezului savarsit de catre apostol(I Corinteni 1,14-16),precizare ce avea darul de a arunca in nesemnificativ orice disputa cu privire la o pretinsa intaietate cu privire la acest aspect intre diferinte tendinte existente intre credinciosi.Nu se stiu prea multe despre acesta tendinta dar se pare ca a existat intr-o forma greu de analizat pt ca sunt doar informatii indirecte. Am mai gasit doua explicatii.Una spune ca in perioada in care Apostolul le scria acesta epistola incepuse o prigoana contra crestinilor corinteni(am putea banui ca era orchestrata de iudaizatori sau de catre diversele tabere iudaice din Diaspora)si se intimpla ca unii sa fie retinuti exact in momentul botezului.Cei ce veneau apoi sa se boteze erau botezati pentru sau in locul(hyper)celor care pierisera marturisind credinta,ca un fir neintrerupt al marturisirii pentru cei ce nu apucasera Botezul pana la capat,Apostolul argumentand ca o asemenea practica ar fi fost inutila daca nu ar fi existat o inviere a mortilor in sensul ca daca cel mort nu invie pentru ce sa te mai botezi pentru el. Ultima explicatie care mi-a retinut atentia se refera la faptul Apostolul Pavel ar fi fost de fapt in opozitie fata de aceasta invatatura pentru urmatoarele motive.Dincolo de Golful Salonic,la nord de Corint,se afla Elesius,centru unei stravechi religii antice a misterelor,mentionata atat de Homer cat si de Cicero,un initiat al ei.O parte a ritualului initial de purificare consta intr-o baie in mare fara de care,spuneau ei,nimeni nu putea spera la o stare de fericire in viata de apoi(atat Pindar cat si Sofocle mentioneza acest aspect).Insa se admitea cumva(mentiune in Orphic Fragments) si o participare substitut iar corintenii, care aveau cumva o inclinatie spre denaturare,sub influenta acestor invataturi care circulau sau circulasera anterior aparitiei crestinismului,fara a disparea cu totul,sa fi incercat o combinatie intre vechea ideea pagana si practica crestina.Pentru unii dintre ei ruperea de traditiile pagane stravechi era dificil de realizat asa ca,posbil,cautau o cale de mijloc.Nu este un aspect cu care s-a confruntat doar crestinismul,in general orice credinta noua intra in conflict,asimilare sau un fel de existenta paralela cu vechile credinte ce au precedat-o,mai ales in situatia in care acestea fusesera unele larg acceptate si practicate.Apostolul Pavel incerca sa le atraga atentia ca degeaba combinau o practica ancestrala cu noua invataura radical diferita intrucat,intre botez si inviere in crestinism,era un raport cu mult mai complex,cu o alta semnificatie,importanta si efecte, fata de sensul si semnificatiile ritualului eleusian cu privire la fericirea vesnica. Ramine un verset extrem de dificil,parerea mea,intrucat lipsesc toate datele acelor timpuri pentru a reconstitui imaginea completa,de ansamblu.Orice inceput al unei credinte religioase presupune si asemenea aspecte,rar clarificate pe deplin si ramase intr-un fel de zori de zi al inceputurilor,cand practica si ideea isi cauta inca drumul de simbioza perfecta,ca orice demers in care este implicat si factorul uman. Doamne ajuta!+ Last edited by Pelerin spre Rasarit; 22.08.2012 at 21:39:11. |
#24
|
|||
|
|||
Citat:
|
#25
|
||||
|
||||
Eu asta nu înțeleg: de unde asemenea siguranță ? Unde spune credința noastră că toți (ne)născuții nebotezați sunt fiii lui Dumnezeu ? Mă refer, desigur, la "fii lui Dumnezeu" după adopție, fiindcă după creație, desigur că toți oamenii sunt fiii lui Dumnezeu.
Constat că, mai ales în vremea din urmă, mulți socotesc că destinația normală a oamenilor este raiul și că ne-am mântui by default, eventual pierzând mântuirea ulterior, din cauza greșelilor noastre. Nu acesta este tezaurul credinței, nu asta este viziunea tradițională a Bisericii, nu asta este credința mea. Eu cred că oamenii se nasc în cea mai mare mizerie. Inter feces et urinam nascimur: la propriu și la figurat. Din această mizerie inițială, de la statutul de viermi mizerabili născuți (sau embrionați) într-o lume mizerabilă, într-o "vale a plângerii", al căror statut prezent și al căror destin normal este căderea perpetuă de la fața lui Dumnezeu, noi nu ne putem smulge decât prin Grația Sfințitoare. Eu cred că raiul (definit ca viziune beatifică) nu este locul celor mulți, ci locul celor puțini. Nici pe departe nu toți "oamenii de bine" și nu toți copiii, născuți ori nenăscuți, ajung în rai, ci eu cred că acolo ajung numai catolicii care mor în stare de grație sfințitoare. Dacă nu ar fi așa, atunci ce rost ar avea să ne grăbim să botezăm copiii ? Nu ar avea dreptate protestanții (în fine, majoritatea dintre ei) să boteze copiii abia la vârsta înțelegerii ? Și, de fapt, ce importanță ar mai avea botezul, chiar și făcut atunci ? Nu am ajunge la aceeași viziune cu a lor, care consideră Botezul un fel de ceremonial care marchează intrarea oficială în Biserică ? Vedeți cum Dogma Păcatului Ancestral ține de fundamentul credinței noastre. Luați-o de la locul ei și se va prăbuși tot eșafodajul. Citat:
În sfârșit, nu cred că există ceva precum "dreptul la slujbă" ori "dreptul la Sfintele Sacramente". Asta îmi sună mai mult a ceva venit de la "drepturile omului" decât de la tezaurul credinței. Toți ne-am născut în întinăciune, dreptatea noastră este o cârpă lepădată.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#26
|
|||
|
|||
Sa intreb altfel. Dintre dumneavoastra, daca ati trece printr-o pierdere de sarcina:
1. Ati cere corpul fătului, în vederea înmormântării? 2. Ati face demersuri necesare, deși quasi imposibile, pe langa autoritatile civile (Primărie, administrația cimitirelor), pentru a avea dreptul sa inmormantati copilul (cât de cât legal)? 3. Ati cere unui preot sa vina sa oficieze slujba de inmormantare a copilului? Si, ultima intrebare, doar pentru cine stie: cum se petrec lucririle in BC, BGC, BOR, daca un enoriaș vine și cere oricărui preot din România să-i înmormânteze copilul nenăscut? Vin toți fără excepție? Sau vor fi unii care, în lipsa unei legiferări în domeniu, vor invoca fel și fel de motive pentru a nu face și a nu participa la înmormântare? Care este legea (nu cutuma) în acest punct? PS Am mari rezerve în privința oricărei optici exclusiviste asupra mântuirii, pe care am văzut-o vehiculată în interiorul acestui topic. Cel puțin din punctul de vedere al BC, eu știu că există document clar în acest sens, adică mântuirea este accesibilă și în afara zidurilor bisericii (catolice, în cazul nostru). Dezbaterea este interesantă și importantă, refuz însă intervențiile pasionale, fără argument și trimitere clară la document. |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
|
#28
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#29
|
|||
|
|||
Citat:
|
#30
|
|||
|
|||
S-a mai ridicat aceasta problema in cadrul "Provita" dar data fiind anemia societatii civile vizavi de aceasta problema - sau chiar mai rau, dat fiind ca s-ar confrunta astfel cu faptele trecutului + anemia organizatiilor romanesti de tip "Provita" - majoritatea ortodoxe iar cele neoprotestante nu sunt preocupate de problema avortului asa cum o fac in occident de ex., nu s-a facut nimic concret pe directia asta din cate stiu.
Desi ar fi o cale inclusiv de a trezi niste constiinte si poate chiar a revizui pozitia legii fatza de chestiunea avortului, desi in mod sigur, daca s-ar da o lege favorabila pentru cei aflati in aceasta situatie dificila in mod sigur nu va fi de pe bazele recunoasterii statului de persoana a celui nenascut, mai ales inainte de cele 12(?) saptamani cat avortul e permis. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
inmormantarea celor ucisi | ralucapurcel | Slujba inmormantarii | 7 | 14.09.2012 20:33:01 |
Copilul trebuie sa participe la inmormantarea celor dragi | costel | Slujba inmormantarii | 36 | 22.06.2012 17:36:59 |
Inmormantarea la crestin-ortodocsi | silverstar | Generalitati | 27 | 10.06.2012 02:36:37 |
Care este rostul pe pamant a celor necasatoriti si a celor fara copii? | sophia | Nunta | 52 | 18.10.2010 12:02:02 |
Inmormantarea la evrei. | Evreulcelales | Iudaismul | 9 | 17.12.2009 18:44:18 |
|