Ce masuri putem lua pentru a supravietui acestor vremuri aspre?

În prealabil postat de ovidiu b.

Referitor la subiectul acestui topic, consider că în primul rând noi ar trebui să alegem simplitatea care nu este alteceva decât primul vlăstar al smereniei. Şi când amintesc de simplitate mă refer la simpliate în cuvinte, în fapte, în gânduri, simplitate în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, simplitate în îmbrăcăminte, simplitate în alimentaţia de zi cu zi etc... Simplitate să existe în orice şi prin acestea, noi nu facem decât să-l imităm pe Domnul nostru Iisus Hristos. Simplitatea îl odihneşte pe om, dar şi pe cei din jur. Prin simplitate ne eliberăm de griji, iar când în om există simplitate, există şi dragoste, jertfă, bunătate, mărinimie sufletească. Prin simplitate ne jertfim sub orice formă, ajungem să renunţăm la multe lucruri şi obiceiuri care de fapt nu erau folositoare. Prin simplitate am dobândi curăţie sufletească şi o încredere neiscoditoare în Dumnezeu. Prin simpliatate toată nădejdea noastră ar fi îndreptată către Dumnezeu aşa cum Adam înainte de cădere era unit cu Dumnezeu în toate. Simplitatea a fost starea lui Adam înainte de cădere, când le vedea pe toate curate. În Rai animalele îl recunoşteau pe Adam ca stăpân al lor. După călcarea poruncii însă, au ieşit şi ele din Rai, fără să fie de vină, şi nu l-au mai recunoscut pe Adam ca stăpân al lor, ci se repezeau să-l sfâşie. Era ca şi cum i-ar spune: „Eşti rău. Nu eşti stăpânul nostru”. Animalele ne-au întrecut în neagoniseală şi în răbdare şi în ascultare, să nu mai vorbim de jertfă...ele mereu se jertfesc pentru noi. Dacă vom cerceta cu de-amănuntul nobleţea sufletească pentru întreaga zidire a lui Dumnezeu, atunci vom găsi ascunsă în ea măreţia lui Dumnezeu.

În concluzie prin simplitate vom putea trece mult mai uşor peste problemele vremurilor noastre, spre exemplu creşterea preţurilor, căci prin simplitate suntem pregătiţi mereu să renunţăm şi să ne jertfim, mereu vom avea dragostea aprinsă faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţa de întreaga zidire, mereu vom avea bunătate şi nobleţe sufletească, toate făcute cu dicernământ, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru toate câte ni le-a dat şi ni le dă.

Corect. Un raspuns frumos.

Aceste cuvinte mi-au adus aminte de ce a zis bunul Pr.Iustin Parvu: "Sărăcia este un lucru firesc pentru creştini. Societatea modernă ajunge la un apogeu în care omul vrea şi mai mult lux, teribilism, plăcere. Această criză e necesară să ne smerim în faţa lui Dumnezeu." [...] "Dar aceasta este taina dăinuirii neamului nostru – suferinţa. Prin suferință ne vom izbăvi."