|
#391
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Cele două poziții de mai sus aduc în discuție o chestiune extrem de nuanțată. Să recapitulăm: (Ioan Cezar) - Biserica nu permite contracepția, ci doar unirea (aducătoare sau nu, după voia Domnului) de copii, sau abstinența totală, dacă nu se poate altfel. Argumentul este frumos și, cred, în linie cu învățătura Bisericii și a lui Dumnezeu, până la urmă. "Ceea ce Domnul a unit, omul să nu despartă" - cred că se referă și la unirea care poate să aducă viață nouă, și pe care omul este chemat să o respecte în integralitate, deci asumându-și inclusiv posibilele consecințe ale unirii trupești. Pe de altă parte, Cornel Urs spune că unii preoți, (cel puțin) în chestiunea pe care o discutăm noi, sunt mai îngăduitori, permițând un rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare. Am mai multe întrebări legate de această afirmație: 1. Concret, ce poate să însemne asta? Preotul va spune: din 10 întâlniri conjugale, 2 pot avea loc cu prezervativul? Rog pe Dl Urs să ne dea câteva scenarii posibile, în ce privește îngăduința unui rău mai mic. 2. Din câte știu eu, cerințele lui Dumnezeu sunt nediferențiate. Adică, ni se adresează tuturor (repet, tu tu ror) cu o chemare universală: să vă iubiți aproapele, fiți desăvârșiți precum Eu sunt șamd. Deci, dacă Dumnezeu cheamă pe toți la starea de sfințenie, să presupunem (cel puțin) că știe de ce face acest lucru, știe de ce creditează orice ființă umană cu posibilitatea de a se ridica la înălțimea chemării Sale. În aceste condiții, ca principiu, de ce mai vorbim de "căi diferite" care, mai grav, presupun înfăptuirea unui rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare? 3. Legat de punctul 2, există - din câte-mi amintesc - un principiu simplu și larg recunoscut în logica elementară, care spune că un scop bun nu este niciodată justificat printr-o acțiune rea. Exemplu: fur de la cineva ca să dau la altcineva mai sărac. La fel și în cazul nostru: ca să ajung la un anumit grad de înălțare sufletească, preotul îmi permite să înfăptuiesc un rău mai mic, ca să nu înfăptuiesc unul mai mare. Oare acest principiu de viață spirituală nu este complet greșit? Cu alte cuvinte, în rândul tuturor duhovnicilor (cel puțin la capitolul de care vorbim noi), nu ar trebui să găsim o poziție unanimă și fermă, care să spună "nu contracepției", indiferent de situație? Nu putem spune că ceva este rău într-un anumit context, și mai puțin rău în alt context. Dacă ceva este rău, atunci este rău de la început la sfârșit, și pentru toată lumea. Sau nu este așa? Tind să cred, mai degrabă, că permisivitatea duhovnicului nu se referă la acceptarea unui rău mai mic pentru evitarea unui păcat mai mare, ci la pașii care trebuie parcurși pentru a atinge cel mai înalt grad de calitate spirituală și sufletească pe care o anumită persoană o poate atinge. Dar asta este o altă chestiune. Extrapolând, eu văd rolul duhovnicului în acest sens: este un îndrumător, este o persoană cu experiență pe drumul de creștere spirituală. Ca un ghid de munte, care spune: acum ia-o mai încet, acum te odihnești, acum pornești din nou. Dar asta nu are nimic de-a face cu regulile de bază pentru urcarea muntelui: trebuie să ai rucsac, trebuie să ai bocanci, trebuie să ai pelerină de ploaie. Dacă vrei să urci. Dar nu cred că poți păcăli pe cineva și, ca să aibe un rucsac mai ușor cu 2 kg, îi spui: da, poți lăsa la bază pelerina, lasă la bază și cortul, că dacă văd că-ți dorești așa mult să urci acest munte, atunci am găsit soluția asta. Nu e bine așa, fiindcă va veni momentul când drumețul va avea nevoie de acele instrumente și, mergând pe ideea lui Cornel Urs că este admisibil un rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare, drumețul va avea un rucsac mai ușor, dar nu va avea elemente cu care să se adăpostească de ploaie, vânt și vijelie. Se va îmbolnăvi, și va rata întâlnirea cu ceilalți pe vârful muntelui. Învățătura Bisericii trebuie să fie aceeași, după opinia mea, indiferent de duhovnic. Modul în care aplici și tinzi către acea învățătură - iată marele merit și rol al duhovnicilor. Cum se mai împacă ideea acceptării unui rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare, cu toate cele spuse mai sus? Dacă s-ar întâmpla asta în realitate, cred că s-ar ajunge la migrații de la un duhovnic nepermisiv la unul permisiv, dar asta înseamnă, cum am spus mai sus prin analogia cu urcarea muntelui, să ne furăm căciula reciproc. Spuneți-mi, vă rog, se întâmplă astfel de lucruri în BOR? Dacă se întâmplă, este ok să se aplice ideea de rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare? Credeți că chemarea lui Dumnezeu face diferență între unii și alții? Sau se referă, mai degrabă, la metoda de a urca drumul spiritual? În acest ultim caz, învățătura Bisericii despre viața conjugală ar trebui să fie una. Care este aceasta? Există un document comun al Bisericii, sau sunt doar păreri diferite, la diverși Sfinți Părinți, pe această temă? În acest caz, ce repere mai pot avea cuplurile creștine? Adică, pe cine să creadă (dacă-mi permiteți această formulare)? Din moment ce există mai multe poziții oficiale pe un subiect? |
#392
|
||||
|
||||
Slava Domnului si Sfintilor Sai frate Ioan Cezar.
Sa le multumim asa cum se cuvine. Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#393
|
||||
|
||||
Citat:
trebuie sa recunoastem realitatea, ca marea majoritate, majoritatea covarsitoare a crestinilor ortodocsi, foloseste metode contraceptive care nu distrug celula-ou. sunt de acord ca nu este nivelul de maturitate maxim, atins poate doar de catre unii pe care-i felicit, insa trebuie si voi sa recunoasteti ca una este sa ai relatii intime cu sotia folosind metode contraceptive care nu distrug celula-ou si alta sa violezi sau sa comiti pedofilie, adica nu putem sa punem toate aceste acte pe acelasi nivel. suntem pacatosi si cand ne enervam, vociferam, totusi asta e una si alta sa comiti o crima. la fel si cu relatiile intime...de aceea, unii preoti sunt ingaduitori stiind ca nu toti crestinii ortodocsi pot sa practice abstinenta totala in cadrul casatoriei, dupa ce au avut numarul dorit de copii. |
#394
|
||||
|
||||
Citat:
dar daca nu le spune, aceia neavand cunostinta pot pacatui, insa daca le spune si le atrage atentia, nu se cheama ca a intrat cu bocancii in dormitorul lor ci ca s-a preocupat ca proaspatul cuplu sa duca o viata dupa legile crestine. stiu ca catolicii si musulmanii admit perversiunile in cadrul casatoriei, dar nu va luati dupa acestia ca sunt rataciti, ramaneti la ce invata Ortodoxia. |
#395
|
|||
|
|||
Citat:
Ma alatur din toata inima acestui gand! Multumesc, Andrei, Domnul sa ne miluiasca! AMIN+ |
#396
|
||||
|
||||
Frate Ioane, de aceea ti-am lasat citatele fratiei tale, ca sa vezi de ce anume m-am legat si am comentat! ATAT! Nu am spus alte lucruri in afara celor de la citatele fratiei tale! Si concluzionez ideea principala ca Dumnezeu este IUBIRE rezultand ca El nu (Se) impune cu nimic, si numai "cine vrea"! Dar legat de relatiile intime si 'programul/programarea' lor, NU TINE DE DUMNEZEU CEL LIBER care l-a creat pe OM tot liber! Deci NU "harazeste" si nici NU "planuieste"! Iertare!
__________________
Cuviosul Paisie: http://www.youtube.com/watch?v=pR6n0F1TfeY Byzantion: http://www.youtube.com/watch?v=BIa-c...eature=related |
#397
|
|||
|
|||
Citat:
Problema cu omul acesta liber e mare... Mai intai ca omul a fost creat liber, e drept, insa dupa caderea protoparintilor fiinta umana a fost grav ranita iar libertatea a devenit o mare problema. Inclusiv in Biserica avem o situatie asemanatoare: pacatele ne sunt la tot pasul iar nevointele sunt grozav de dificile uneori. Asta in cazul cel mai bun, pentru ca in cazul opus nu e nici o nevointa. Dumnezeu a harazit multe si planuieste mult. Inutil sa insist acum. A harazit si planuit insasi libertatea noastra, precum si Golgota. Drept Cale pentru mantuire. A harazit fericirea noastra, a harazit si planuit Biserica etc. Nu putem intelege corect viata si rostul nostru, inclusiv libertatea DACA NU REMARCAM LIMITELE PUSE DE DUMNEZEU. Ma tem ca vine vremea sa discutam foarte serios despre rebel si rebeliune. Sau despre inselare. Ma tem intrucat aceste dezbateri sunt cele mai delicate cu putinta iar eu nu ma simt pregatit pentru ele. Deocamdata mai spun doar ca perspectiva deschisa de Dumnezeu pentru ca omul sa aiba prunci, atunci cand sotii intra in Taina Cununiei, NU TREBUIE BLOCATA CI FRUCTIFICATA. Intru bogatia deplina a vietii crestine, intru bucurie si tot folosul pentru mantuire. Asemenea oricarei alte Taine, dealtfel, care nu ne e data ca bici sau frana ci dimpotriva, ca mod de fiintare omeneasca si ca zare noua pentru petrecere deplina intru Hristos. |
#398
|
||||
|
||||
Citat:
Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#399
|
|||
|
|||
Am citit ieri in vietile Sf Mucenici Ciprian si Iustina ceva interesant cum 2 diavoli mai mici in ierarhie nu au putut cu aprinderea direct sa o biruiasca pe sfanta si apoi s-a dus unul mai mare care numa cu vorbe cauta sa o amageasca :
http://www.crestinortodox.ro/calenda...fil-36419.html citat: Iar diavolul, descoperindu-si nerusinarea, cu mestesug a inceput a o amagi, zicandu-i: "Apoi in ce chip ar putea sa fie lumea si cum s-ar naste oamenii? De ar fi pazit Eva curatia, apoi de unde s-ar fi inmultit neamul omenesc? Cu adevarat, buna este insotirea, pe care singur Dumnezeu a randuit-o, si Sfanta Scriptura o lauda, zicand: "Cinstita este nunta intru toate si patul nespurcat. Multi sfinti ai lui Dumnezeu oare nu au fost intru insotirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mangiierea omului, ca spre copiii sai cautand sa se inveseleasca si sa laude pe Dumnezeu?" Acuma nu ca nu ar fi corect ce zice insa pe Eva si chiar pe Domnul in pustie cu citate din Scripturi incerca sa il impinga la greseala. Corect daca Eva traia in feciorie nu mergea planul de mantuire. Dar viclenia consta in faptul ca nu toti au de la Dumnezeu dupa planul Lui casatoria sau nasterea de prunci la unii le e dat la unii nu , unii au o chemare altii alta fiecare cu randuiala lui.Si apoi vine o vreme cum spune si Sf Ap Pavel in 1cor7 cand se scurteaza zilele si omul incepe sa traiasca inca de acum viata ingereasca spre care indata va pasi . Inmultirea e buna dar cu randuiala si limita dupa care fecioria starea fireasca a creatiei cum spune Sf N. Velimirovici ramane vesnic. |
#400
|
|||
|
|||
Cand am citat fraza cu duhovnicul care nu intra in dormitor, eu nu am vrut sa spun ca preotul sau catehetul sau parintii nu ar trebui sa le explice oamenilor despre desfranare, despre perveriuni sau pornografie. Sigur ca ar trebui, la modul general.
Dar cred ca nu ese rolul duhovnicului de a intreba la spovedanie ce anume fac sotii in cadrul 'castitatii conjugale'. Ei ar rebui sa se cerceteze si sa stie daca au facut ceva care trebuie spovedit. Ese vorba de pacat aici, nu de relatiile conjugale in sine, de existenta si frecventa lor. Mi se pare o violare a intimiaii ca duhovnicul sa intrebe despre perioade de post conjugal sau folosirea unor mijloace de ferire neabortive, sau despre amanunele vietii lor intime. Ceea ce propun unii (nu zic neaparat de voi, care scrieti aici) este o infantilizare a crestinilor. Exemplul dat de Zaharia ese de tip hilar (as putea da si eu exemple hilare de duhovnici care dau idei de perversiuni sexuale credinciosilor prin intrebarile lor deplasate). Nu prin intrebarile duhovnicului ar trebui explicate lucrurile de baza, ci mult inainte, la scoala (acum se face religia la scoala, nu?) si la cateheza. Unde a ajuns Romania daca crestinii trebuie luati de manuta pana la varsa adulta si indrumati pas cu pas? Insasi conceptul de duhovnic are iti dirijeza viata intima si in general viata in silul unui guru este oribil penru mine. Ese o adevarata problema a ortodoxiei contemporane. Nu avem papa infailibil, avem mici papi la tot locul. Sigur, omul dupa cadere nu mai ese stapan al libertatii daruie de Dumnezeu. dar de la botez, el ar trebui tocmai sa incerce sa o redobandeasca. Nu prin tutelare se obine asta. Libertatea in duh aboleste Legea. Orice lege sau regula scrisa de Biserica candva este numai un indicator care araa drumul general. Penru o persoana anume, drumul poate fi mai ocoli, dar ese poae necesar acest ocol. Cred si ca rebuie sa ne asumam si riscul de a gresi. Nu sa dam toata responsabilitatea unui duhovnic.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Poate deveni abstinenta o problema? | teodoraianys | Generalitati | 110 | 21.09.2013 20:09:21 |
Cine da lui isi da, cine face lui isi face | spre_rasarit | Generalitati | 0 | 11.10.2011 13:18:21 |
Cine poate face o religie unica pe tot pamintul?? | Mihai36 | Generalitati | 14 | 28.07.2011 19:42:24 |
Educație sexuală în școli iar | Iustin32 | Generalitati | 21 | 28.09.2009 21:30:02 |
|