Atitudine crestina fata de ceilalti

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Si uita si raul pe care (crede ca) i l-au pricinuit altii. Ca sa poata spera ca va indepini poruncile Domnului :).

Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam. Nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti. (…) Dar, acela care se împaca cu ceilalti spre a fi laudat, acela îsi face rau singur.
Când nu-l ierti pe altul, tu nu-l amarasti atâta pe el, pe cât te jignesti pe tine însuti. (Sfântul Ioan Gura de Aur)

[Mena59]

În prealabil postat de iustin10

Cum dovedim ca suntem crestini in viata de zi cu zi?
Ma refer in situatii concrete :familie,prieteni,servicu ,poate chiar forumu asta.
Prin ce se diferentiaza un om care are credinta ? Cu ce anume ne ajuta credinta in relatiile cu ceilalti?
Daca aveti astfel de exemple concrete ar fi de apreciat,dar si consideratii generale ar fi interesante. Astept cu drag raspunsurile voastre

De ce simti nevoia sa dovedesti ca esti crestin? De ce simti nevoia unor exemple, altor exemple decat a lui Hristos ? sau a Sfintilor lui Hristos ?....

Si sectantii sunt zambitori si ei ne sar in ajutor fix cand avem nevoie, chiar inaintea ortodocsilor, si doctorii sectari si MAI ALES EI dau consultatii si tratamente gratuite, si sectanti, MAI ALES EI, sunt impotriva avorturilor si au grija de bietii, nefericitii, nostri handicapati…Si sectantii isi spun crestini, si ei au o credinta

Uite ce spunea cineva :
Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ,si pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Daca urmati aceste porunci,cele mai mari ,le veti urma de la sine si pe celelalte.
Si eu am cautat reguli si indreptare de viata .Si am realizat ca singura indatorire care o aveam,era sa iubesc si sa ma bucur de viata ca de un dar ,si de maretia lui Dumnezeu. Daca inima nu va e patrunsa de iubire ,orice alte infranari si reguli nu au scopul decat tocmai de a va duce in acest punct,sa invatati sa iubiti .
Asa ca de ce sa nu urmati de la inceput calea regala,a iubirii :) ?

[iustin10]

În prealabil postat de Mena59

De ce simti nevoia sa dovedesti ca esti crestin? De ce simti nevoia unor exemple, altor exemple decat a lui Hristos ? sau a Sfintilor lui Hristos ?....

Uite ce spunea cineva :
Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ,si pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Daca urmati aceste porunci,cele mai mari ,le veti urma de la sine si pe celelalte.
Si eu am cautat reguli si indreptare de viata .Si am realizat ca singura indatorire care o aveam,era sa iubesc si sa ma bucur de viata ca de un dar ,si de maretia lui Dumnezeu. Daca inima nu va e patrunsa de iubire ,orice alte infranari si reguli nu au scopul decat tocmai de a va duce in acest punct,sa invatati sa iubiti .
Asa ca de ce sa nu urmati de la inceput calea regala,a iubirii :) ?

Foarte folositoare pt mine postarea dv,really.
Adica atitudinea fata de ceilalti ,trebuie sa plece din iubire,caci acesta e punctul convergent unde se intalnesc cautarile personale ale mintii, cu aspiratiile sufletului ,cu stiinta de a ne comporta cu ceilalti,cu binele celorlalti,si cu Dumnezeu.
Credinta si regula se inatalnesc ambele in iubire.
Probabil ca alti frati de pe forum ,ar zice ca iubirea nu e ceva la care se ajunge asa usor,bineinteles calauziti de lectura patristica.
Totusi ,trebuie sa urmam intreaga lupta a despatimirii indicata de calea parintilor?
Sau putem incepe sa iubim chiar de maine ? Ma refer la iubirea asta partiala si mica (caci nu suntem desavarsiti si suntem f departe de ce ar trebui sa facem ) , dar reala, care ne sta in putinta ,si cu gandul in permanenta la Hristos.

Sau iarasi vreau prea mult ? Oare nu putem vorbi de iubire pina nu primim harul ,ca sa incepem lupta cu noi?
Oare nu putem ,in paralel sa inaintam pe acest drum al credintei,cu iubirea asta mai mica care o avem ( sa facem bine,sa ajutam pe ceilalti , sa nu facem observatii rautacioase etc) ,pina sa ajungem la iubirea cea adevarata calauziti de calea Bisericii ?
Pentru ca pentru unii,drumul catre Biserica e f simplu si il fac cu rapidictate,pentru altii insa e f lung . Oare in acest timp nu trebuie sa iubim ,bineinteles in numele Domnului, nu cu dragostea aceea care tine de fire?


P>S> Va rog sa nu intrati in disputa cu bietele mele intrebari si cautari. Nu ma declar detinatorul adevarului si oricand sund gata sa imi reconsider punctele de vedere,eu vreau sa ma gasesc , sa aud opinia altora ,sa o inteleg, nu sa arat altora ce destept sunt .

[Mena59]

În prealabil postat de iustin10

Foarte folositoare pt mine postarea dv,really.
Adica atitudinea fata de ceilalti ,trebuie sa plece din iubire,caci acesta e punctul convergent unde se intalnesc cautarile personale ale mintii, cu aspiratiile sufletului ,cu stiinta de a ne comporta cu ceilalti,cu binele celorlalti,si cu Dumnezeu.
Credinta si regula se inatalnesc ambele in iubire.
Probabil ca alti frati de pe forum ,ar zice ca iubirea nu e ceva la care se ajunge asa usor,bineinteles calauziti de lectura patristica.
Totusi ,trebuie sa urmam intreaga lupta a despatimirii indicata de calea parintilor?
Sau putem incepe sa iubim chiar de maine ? Ma refer la iubirea asta partiala si mica (caci nu suntem desavarsiti si suntem f departe de ce ar trebui sa facem ) , dar reala, care ne sta in putinta ,si cu gandul in permanenta la Hristos.

Sau iarasi vreau prea mult ? Oare nu putem vorbi de iubire pina nu primim harul ,ca sa incepem lupta cu noi?
Oare nu putem ,in paralel sa inaintam pe acest drum al credintei,cu iubirea asta mai mica care o avem ( sa facem bine,sa ajutam pe ceilalti , sa nu facem observatii rautacioase etc) ,pina sa ajungem la iubirea cea adevarata calauziti de calea Bisericii ?
Pentru ca pentru unii,drumul catre Biserica e f simplu si il fac cu rapidictate,pentru altii insa e f lung . Oare in acest timp nu trebuie sa iubim ,bineinteles in numele Domnului, nu cu dragostea aceea care tine de fire?


P>S> Va rog sa nu intrati in disputa cu bietele mele intrebari si cautari. Nu ma declar detinatorul adevarului si oricand sund gata sa imi reconsider punctele de vedere,eu vreau sa ma gasesc , sa aud opinia altora ,sa o inteleg, nu sa arat altora ce destept sunt .

:) Fii linistit. Nu vreau sa intru in disputa cu nimeni. Nu am nici timp, nici pregatire teologica si nici traire duhovniceasca veritabila

În prealabil postat de iustin10

Cum dovedim ca suntem crestini in viata de zi cu zi?
Ma refer in situatii concrete :familie,prieteni,servicu ,poate chiar forumu asta.
Prin ce se diferentiaza un om care are credinta ? Cu ce anume ne ajuta credinta in relatiile cu ceilalti?
Daca aveti astfel de exemple concrete ar fi de apreciat,dar si consideratii generale ar fi interesante. Astept cu drag raspunsurile voastre

Am şi eu un exemplu, al unei prietene, fostă colegă de serviciu:

am remarcat că ea avea doar vorbe bune despre ceilalţi oameni, scotea în evidenţă aspectele lor bune şi nu bârfea; ne contracara şi pe noi, ceilalţi, care mai criticam persoanele absente;

nu cârcotea la adresa sarcinilor de serviciu sau al programului prelungit (pe cât posibil) - nu avea pretenţii exagerate la salariu şi nici atitudine de genul "cât de bună sunt eu, profesional"... În final a ales un echilibru între muncă şi viaţă de familie, luând ca prioritate copiii/ familia şi nu cariera.

Am fost colege în perioada 1997-2000, şi pe atunci a fost primul om care m-a făcut atentă şi interesată la ce înseamnă a fi credincios.

Din păcate, mama ne-a învăţat mai mult că Dumnezeu este cel care ne ajută să rezolvăm anumite probleme sau să ne meargă bine în viaţă, nu şi cum ar trebui să fim noi bine plăcuţi lui Dumnezeu.

[iustin10]

În prealabil postat de Annyta

Am fost colege în perioada 1997-2000, şi pe atunci a fost primul om care m-a făcut atentă şi interesată la ce înseamnă a fi credincios.

Din păcate, mama ne-a învăţat mai mult că Dumnezeu este cel care ne ajută să rezolvăm anumite probleme sau să ne meargă bine în viaţă, nu şi cum ar trebui să fim noi bine plăcuţi lui Dumnezeu.

Asa e,adevaratii credinciosi stralucesc in lume prin atitudinea lor , si sunt o bucurie pt ceilalti.
Ei nu sunt credinciosi pt ei insisi,ci pentru Dumnezeu si pentru ceilalti

În prealabil postat de iustin10

Cum dovedim ca suntem crestini in viata de zi cu zi?
Ma refer in situatii concrete :familie,prieteni,servicu ,poate chiar forumu asta.
Prin ce se diferentiaza un om care are credinta ? Cu ce anume ne ajuta credinta in relatiile cu ceilalti?
Daca aveti astfel de exemple concrete ar fi de apreciat,dar si consideratii generale ar fi interesante. Astept cu drag raspunsurile voastre

Pe masura ce trece timpul, constat cat de multi mi-o iau inainte in toate. Am curajul sa observ asta, fara falsa modestie. Exista multi oameni deosebiti in jurul nostru. Exista chiar sfinti mari pe care, din ignoranta, i-am trecut cu vederea fara sa stiu cat de mult m-ar fi putut ajuta, daca i-as fi rugat.

Fiecare om este unic, iar imprejurarile si lectiile pe care le primim pentru mantuirea noastra sunt si ele ... mai diferentiate decat in cel mai importaant manual de pedagogie!

O batrana modesta care vinde flori si se roaga tot timpul prin rugaciuni simple are mereu fata luminata, vocea blanda si sare in ajutor sa-ti spuna ce leacuri naturiste a mai aflat, in speranta ca-i vor folosi cuiva.

[iustin10]

În prealabil postat de antoniap

Pe masura ce trece timpul, constat cat de multi mi-o iau inainte in toate. Am curajul sa observ asta, fara falsa modestie. Exista multi oameni deosebiti in jurul nostru. Exista chiar sfinti mari pe care, din ignoranta, i-am trecut cu vederea fara sa stiu cat de mult m-ar fi putut ajuta, daca i-as fi rugat.

Fiecare om este unic, iar imprejurarile si lectiile pe care le primim pentru mantuirea noastra sunt si ele ... mai diferentiate decat in cel mai importaant manual de pedagogie!

O batrana modesta care vinde flori si se roaga tot timpul prin rugaciuni simple are mereu fata luminata, vocea blanda si sare in ajutor sa-ti spuna ce leacuri naturiste a mai aflat, in speranta ca-i vor folosi cuiva.

Eu observ cum si necredinciosi mi-o iau inainte in ceea ce priveste comportamentul,ca sa nu mai vorbesc de cei care cred. Oamenii sunt minunati,si e f greu sa apreciem daca frumusetea lor vine din credinta sau e naturala. Caci poate noi judecam stramb ,ne luam doar dupa vorbe sau critterii rigide,dar nu stim ce e in adancul acelui om.
Cine vedea pe vames si pe fariseu,s-ar fi grabit sa spuna :iata un credincios si un necredincios. Dar de fapt era exact invers,si doar Dumnezeu stie adancul fiecaruia

[costel]

În prealabil postat de iustin10

Cum dovedim ca suntem crestini in viata de zi cu zi?

Neincercand sa luam locul lui Dumnezeu. E de ajuns sa ma gandesc la incercarea unora de a-i desparti pe cei rai de cei buni, cand acest lucru ii revine doar lui Dumnezeu. Mi-a placut ce a spus un parinte: "In clipa in care cineva vrea sa smulga neghina in locul lui Dumnezeu, atunci ii ia acelei persoane sansa de a deveni grau, ii ia sansa de a se transforma din lup in oaie, iar cine pretinde sa faca separarea sau judecata de pe acum, acela se substituie lui Dumnezeu si se opune rabdarii Lui". Sunt si alte motive prin care putem dovedi ca suntem crestini.

[Floare alba]

În prealabil postat de costel

Neincercand sa luam locul lui Dumnezeu. E de ajuns sa ma gandesc la incercarea unora de a-i desparti pe cei rai de cei buni, cand acest lucru ii revine doar lui Dumnezeu. Mi-a placut ce a spus un parinte: "In clipa in care cineva vrea sa smulga neghina in locul lui Dumnezeu, atunci ii ia acelei persoane sansa de a deveni grau, ii ia sansa de a se transforma din lup in oaie, iar cine pretinde sa faca separarea sau judecata de pe acum, acela se substituie lui Dumnezeu si se opune rabdarii Lui". Sunt si alte motive prin care putem dovedi ca suntem crestini.

Foarte frumos spus. Si inainte de a incerca sa smulgem neghina sa ne gandim ca de fapt neghina putem fi noi insine.