Atitudine crestina fata de ceilalti

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Si uita si raul pe care (crede ca) i l-au pricinuit altii. Ca sa poata spera ca va indepini poruncile Domnului :).

Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam. Nu ierta doar din ascultare fata de Dumnezeu, ci din placere pentru ceilalti. (…) Dar, acela care se împaca cu ceilalti spre a fi laudat, acela îsi face rau singur.
Când nu-l ierti pe altul, tu nu-l amarasti atâta pe el, pe cât te jignesti pe tine însuti. (Sfântul Ioan Gura de Aur)

[Floare alba]

În prealabil postat de cristiboss56

Noi nu trebuie doar sa iertam, ci sa si uitam.

Intrutotul de acord cu tine Cristi, iertarea fara uitare este nula din punct de vedere crestinesc. Este greu (o spun din proprie experienta) si de aceea ma rog la Dumnezeu sa-mi dea ani sa pot uita. Sta in firea omului (cazut) sa nu uite, de aceea trebuie sa cerem intotdeauna ajutorul Domnului ca sa putem uita. Singuri noi, nu reusim.
Dar cum ne dam seama ca am uitat?

În prealabil postat de Floare alba

Dar cum ne dam seama ca am uitat?

Atunci cand persoana care ne-a gresit ne apare in fata si noi suntem capabili sa-i admiram calitatile, iar prezenta ei nu ne mai streseaza, da, eu cred ca atunci am uitat ce a facut rau. Adica atunci iertarea si uitarea si-au dat mana.