Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

[antiecumenism]

DESPRE HIPNOZA SI ALTE RATACIRI

https://carteromaneasca.wordpress.co...alte-rataciri/


“Hipnoza este una din metodele de „spălare şi întunecare a minţii” şi de pregătire a ei pentru implantul sugestiilor şi duhurilor demonice.„Toţi dracii se luptă să întunece mintea noastră, apoi îi insuflă cele plăcute lor.


Faptul că hipnoza a apărut tocmai în medicină nu înseamnă încă faptul că ea se deosebeşte de vechile practici ale descântătorilor şi făcătorilor de vrăji, sau de tehnici utilizate mai recent de către vindecători ori hipnotizatori oculţi. Weldon şi Levitt spun că chiar şi “o dezbatere strict ştiinţifică a fenomenelor oculte nu oferă o protecţie suficientă în faţa influenţei demonilor. Judecata lui Dumnezeu nu face nici o deosebire între preocuparea ştiinţifică şi neştiinţifică cu forţe care sunt contra Lui”.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Da prietene, acestea sunt argumentele tale obisnuite, prin care ii pui in lupta cu Sfintii pe fratii tai de credinta. Invrajbesti pe crestin contra altui crestin.
Dezbinatori de acest gen, ca Alchidin et. comp, au fost si vor fi mereu.
Imi pare rau ca alegi mereu sa te comporti distructiv, dupa o formula pe care ti-o cunoastem deja cu totii, cei care suntem de mai multa vreme pe forum.
Eu nu mai intervin sa dau apa la moara tertipurilor tale cu totul lipsite de onoare si camaraderie. Iti spun doar ca: asa ceva nu se face intre gentlemani, intre oameni de omenie, intre crestini adica.
Iti urez toate cele bune, Domnul sa ne ocroteasca pe fiecare si pe toti impreuna!

Iar te-ai apucat sa judeci si sa condamni exclusiv pe baza gandirii tale influentata de conceptiile moderniste. Desigur, tu consideri ca ratiunea ta si modul de gandire e cel mai corect si nici macar un duhovnic sau sfant nu se ridica la nivelul tau.
Arata-mi te rog unde am fost eu nepoliticos cu tine, unde am fost eu mai intai agresiv. Intotdeauna tu ai fost asa, tu ai inceput sa ma ataci, iar daca eu am raspuns te-ai suparat de ce raspund si nu vreau sa imi insusesc parerile tale. Si nu esti singurul, de obicei cei cu conceptii ecumeniste au sarit tot timpul la atac, dovada dragostei si tolerantei lor.
Ti-am mai spus, toate conceptiile tale si modul cum gandesti este gresit, distorsionat de aceseta conceptii moderniste, ecumensite. De fapt sunt conceptii protestante, dar tu crezi ca sunt ortodoxe si te superi ca eu nu le marturisesc. Intege, niciodata n-o sa imi insusesc conceptiile acestea, protestante, nu mai fa presiuni si discreditari din aceasta cauza. Consider ca sunt gresite, tu oricum nu iti dai seama, din ce am vazut de cand sunt pe forum nu ti-ai schimbat vreodata vreo conceptie, sunt aceleasi de la inceput. Nu ma intereseaza ce conceptii ai, ce pacate ai, eu scriu despre ortodoxie dand si citate din sfinti, nu expun parerea mea, nu am ce sa-ti fac daca tu ai tagenta cu ceea ce scriu, nu stau sa cercetez ce ai mai facut ca sa nu cumva sa nu scriu ceva sa te super. N-am stiut ca ai facut hipnoza, mesajul asta l-am mai scris pe forum, eu nu stau sa-ti urmaresc toate mesajele. Din cauza acestei conceptii deformate tu cand vezi ca sunt atacat vezi ca eu atac, ca si acum. Daca nu vrei sa devii tolerant incearca macar sa nu devii agresiv, sa fii om.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Ca o neiniţiată în domeniul psihologiei, postez o întrebare... probabil simplistă. Întreb din pură curiozitate: hipnoza chiar se practică în psihoterapie?
Întreb pentru că... îmi pare aproape neverosimilă ideea că o persoană poate induce unei alte persoane stări de transă doar prin cuvinte şi că, mai mult decât atât, o poate determina să şi relateze, în această stare de inconştienţă, diverse întâmplări. Dacă da, cum este posibil aşa ceva? Există tehnici speciale... sau cum? De exemplu, stăteam şi mă gândeam că, oricât ar încerca cineva să mă hipnotizeze, cred că aş putea rezista. :) Adică ce mi-ar putea face? Mi-ar spune diverse lucruri, iar eu m-aş gândi în altă parte şi aş rămâne perfect conştientă. :) Ştiu că este un topic destul de copilăresc, dar sunt curioasă dacă există, într-adevăr, posibilitatea ştiinţifică de a manipula într-o atât de mare măsură mintea cuiva, doar prin cuvinte. :)
Evident, n-am intenţia de a apela la astfel de practici pentru că, aşa cum se ştie, părinţii noştri duhovniceşti ne sfătuiesc, fără excepţie, să le evităm. De asemenea, ştiam că hipnoza este proprie anumitor practici ezoterice (deci, necreştine). Există şi o hipnoză de tip ştiinţific, practicată în psihologie?
Întrebam din pură curiozitate.
O absolventă de Psihologie mi-a relatat faptul că, în perioada studenţiei ei, a asistat la o hipnoză în grup realizată chiar de către unul dintre profesori. Spunea că studenţii (cei care au acceptat) chiar au devenit inconştienţi în mod real, doar în urma respectării indicaţiilor profesorului hipnotizator. După aceea, unul dintre ei nu s-a mai putut trezi până la finalul cursului. :) Personal sunt sceptică faţă de astfel de întâmplări. Am încredere în persoana care mi-a relatat, dar tind să cred că acei studenţi au simulat starea de transă pentru a-i face pe plac profesorului cu veleităţi de hipnotizator. Cred că putem dispune liber de propriile stări psihice.
Voi ce ştiţi? Ce credeţi? :)

O noapte binecuvântată!

Mai intai, Laura, as vrea sa iti ofer o mica informatie: in psihologie vorbim, printre multe altele legate de sugestie, de doua feluri de hipnoza: paterna si materna. Nu e foarte exact ce o sa spun, insa atat cat intuiesc/presupun despre nevoile tale de informare legat de subiect, cred ca e binevenit sa spun ca tu te referi de fapt la hipnoza paterna.
Ce insemana asta, in doua vorbe si nu foarte exact: ca persoana care induce transa intervine oarecum in forta, bazindu-se pe autoritate si fiind foarte directiv, sa zicem poruncitor (desi nu e prea corect termenul). O astfel de abordare intalnim in practica judiciara cand un suspect refuza sa fie compliant si avem indicii ca ascunde date relevante pentru rezolvarea unui caz. In general oamenii vad in hipnoza tocmai acest gen de interventie, de infringere a vointei celui hipnotizat.
Exista insa si hipnoza materna: aceasta tine mult de dorinta expresa a persoanei de a fi hipnotizata, de convingerea ei ca va intra in starea de transa cu ajutorul terapeutului, de increderea totala ca sugestia va functiona spre binele propriu etc. Sugestiile solicita din plin colaborarea celui care doreste sa intre in transa, acordul e total, se lasa libertatea deplina subiectului de a construi asa cum doreste lumea subiectiva a transei, mizam pe participarea lui deplina. Nu suntem directivi ci folosim sugestii de constructie activa a starii proprii din partea subiectului. Evident tonul e cald, vocea blanda (mai ales cand lucram cu oameni grav traumatizati).

Dar pentru ce folosim hipnoza?
Uneori in scop diagnostic, pentru a descoperi o informatie inaccesibila in starea de constiinta lucida. Foarte frecvent, aceste discutii sunt inregistrate, nu numai din motive care tin de etica, cat si pentru a comenta apoi pe marginea lor impreuna cu clientul.
Dar ce fel de continuturi psihice voim sa obtinem prin hipnoza? Evident, continuturi latente, adinc tainuite in inconstient (nu in subconstient!). Care sunt deci inaccesibile constiintei in mod direct, intrucat daca ar fi constiente, nici nu am mai numi inconstientul ca inconstient...
Lucruri uitate, din varii motive, pot iesi la suprafata prin hipnoza: informatii simple si seci (unde am pus cheile sau scrisoarea sau banii etc.; ce am spus, cu exactitate, intr-o anumita imprejurare etc.). Uneori stari mai complexe, trairi emotionale, atitudini bine tainuite in inconstient din varii motive care tin de iconomia vietii psihice personale. Evenimente importante insa care sunt insuportabile emotional in starea de constiinta deplina, lucida.

In hipnoza, constiinta nu este cu totul abolita, cum zicea absolventa de psihologie pe care o aminteai (a comis o inexactitate importanta) ci este modificata, sau "alterata" (termen nefericit). Adica, desi omul e deplin constient de ce i se intampla (isi da seama, functia cognitiva e pastrata integral), functia volitiva a constiintei este pasata in responsabilitatea terapeutului. Cel hipnotizat ar putea sa aleaga sa refuze transa, dar prefera sa n-o faca. Asista la ce traieste, oarecum in surdina, inmanusat ca-n vata, e un fel de spectator relativ pasiv la ceea ce traieste in planul constiintei sale. Seamana cu visul, cand sunt constient ca visez si ce visez, insa nu pot schimba derularea faptelor, nu impun eu traiectoria visului intrucat in starea de somn paradoxal vointa mea e neputincioasa, astfel incat eu doar asist ca un spectator la propriul vis. Seamana, din cate stiu si cu extazul, cel putin in parte.

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mai intai, Laura, as vrea sa iti ofer o mica informatie: in psihologie vorbim, printre multe altele legate de sugestie, de doua feluri de hipnoza: paterna si materna. Nu e foarte exact ce o sa spun, insa atat cat intuiesc/presupun despre nevoile tale de informare legat de subiect, cred ca e binevenit sa spun ca tu te referi de fapt la hipnoza paterna.
Ce insemana asta, in doua vorbe si nu foarte exact: ca persoana care induce transa intervine oarecum in forta, bazindu-se pe autoritate si fiind foarte directiv, sa zicem poruncitor (desi nu e prea corect termenul). O astfel de abordare intalnim in practica judiciara cand un suspect refuza sa fie compliant si avem indicii ca ascunde date relevante pentru rezolvarea unui caz. In general oamenii vad in hipnoza tocmai acest gen de interventie, de infringere a vointei celui hipnotizat.
Exista insa si hipnoza materna: aceasta tine mult de dorinta expresa a persoanei de a fi hipnotizata, de convingerea ei ca va intra in starea de transa cu ajutorul terapeutului, de increderea totala ca sugestia va functiona spre binele propriu etc. Sugestiile solicita din plin colaborarea celui care doreste sa intre in transa, acordul e total, se lasa libertatea deplina subiectului de a construi asa cum doreste lumea subiectiva a transei, mizam pe participarea lui deplina. Nu suntem directivi ci folosim sugestii de constructie activa a starii proprii din partea subiectului. Evident tonul e cald, vocea blanda (mai ales cand lucram cu oameni grav traumatizati).

Dar pentru ce folosim hipnoza?
Uneori in scop diagnostic, pentru a descoperi o informatie inaccesibila in starea de constiinta lucida. Foarte frecvent, aceste discutii sunt inregistrate, nu numai din motive care tin de etica, cat si pentru a comenta apoi pe marginea lor impreuna cu clientul.
Dar ce fel de continuturi psihice voim sa obtinem prin hipnoza? Evident, continuturi latente, adinc tainuite in inconstient (nu in subconstient!). Care sunt deci inaccesibile constiintei in mod direct, intrucat daca ar fi constiente, nici nu am mai numi inconstientul ca inconstient...
Lucruri uitate, din varii motive, pot iesi la suprafata prin hipnoza: informatii simple si seci (unde am pus cheile sau scrisoarea sau banii etc.; ce am spus, cu exactitate, intr-o anumita imprejurare etc.). Uneori stari mai complexe, trairi emotionale, atitudini bine tainuite in inconstient din varii motive care tin de iconomia vietii psihice personale. Evenimente importante insa care sunt insuportabile emotional in starea de constiinta deplina, lucida.

In hipnoza, constiinta nu este cu totul abolita, cum zicea absolventa de psihologie pe care o aminteai (a comis o inexactitate importanta) ci este modificata, sau "alterata" (termen nefericit). Adica, desi omul e deplin constient de ce i se intampla (isi da seama, functia cognitiva e pastrata integral), functia volitiva a constiintei este pasata in responsabilitatea terapeutului. Cel hipnotizat ar putea sa aleaga sa refuze transa, dar prefera sa n-o faca. Asista la ce traieste, oarecum in surdina, inmanusat ca-n vata, e un fel de spectator relativ pasiv la ceea ce traieste in planul constiintei sale. Seamana cu visul, cand sunt constient ca visez si ce visez, insa nu pot schimba derularea faptelor, nu impun eu traiectoria visului intrucat in starea de somn paradoxal vointa mea e neputincioasa, astfel incat eu doar asist ca un spectator la propriul vis. Seamana, din cate stiu si cu extazul, cel putin in parte.

Doamne ajută!
Vă mulţumesc mult pentru răspuns, mi-aţi clarificat toate nelămuririle.
În legătură cu ceea ce m-aţi întrebat într-un mesaj precedent (ce mi-a venit să iniţiez topic-ul...), da, îmi dau şi eu seama că a fost o idee nepotrivită, am creat polemici total inutile. De acum înainte voi fi mai atentă la temele pe care le abordez pe forum.

Doamne ajută!

[stefan florin]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Ca o neiniţiată în domeniul psihologiei, postez o întrebare... probabil simplistă. Întreb din pură curiozitate: hipnoza chiar se practică în psihoterapie?
Întreb pentru că... îmi pare aproape neverosimilă ideea că o persoană poate induce unei alte persoane stări de transă doar prin cuvinte şi că, mai mult decât atât, o poate determina să şi relateze, în această stare de inconştienţă, diverse întâmplări. Dacă da, cum este posibil aşa ceva? Există tehnici speciale... sau cum? De exemplu, stăteam şi mă gândeam că, oricât ar încerca cineva să mă hipnotizeze, cred că aş putea rezista. :) Adică ce mi-ar putea face? Mi-ar spune diverse lucruri, iar eu m-aş gândi în altă parte şi aş rămâne perfect conştientă. :) Ştiu că este un topic destul de copilăresc, dar sunt curioasă dacă există, într-adevăr, posibilitatea ştiinţifică de a manipula într-o atât de mare măsură mintea cuiva, doar prin cuvinte. :)
Evident, n-am intenţia de a apela la astfel de practici pentru că, aşa cum se ştie, părinţii noştri duhovniceşti ne sfătuiesc, fără excepţie, să le evităm. De asemenea, ştiam că hipnoza este proprie anumitor practici ezoterice (deci, necreştine). Există şi o hipnoză de tip ştiinţific, practicată în psihologie?
Întrebam din pură curiozitate.
O absolventă de Psihologie mi-a relatat faptul că, în perioada studenţiei ei, a asistat la o hipnoză în grup realizată chiar de către unul dintre profesori. Spunea că studenţii (cei care au acceptat) chiar au devenit inconştienţi în mod real, doar în urma respectării indicaţiilor profesorului hipnotizator. După aceea, unul dintre ei nu s-a mai putut trezi până la finalul cursului. :) Personal sunt sceptică faţă de astfel de întâmplări. Am încredere în persoana care mi-a relatat, dar tind să cred că acei studenţi au simulat starea de transă pentru a-i face pe plac profesorului cu veleităţi de hipnotizator. Cred că putem dispune liber de propriile stări psihice.
Voi ce ştiţi? Ce credeţi? :)

O noapte binecuvântată!

DA, se foloseste

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Evident, n-am intenţia de a apela la astfel de practici pentru că, aşa cum se ştie, părinţii noştri duhovniceşti ne sfătuiesc, fără excepţie, să le evităm. De asemenea, ştiam că hipnoza este proprie anumitor practici ezoterice (deci, necreştine).

Acum am vazut pasajul acesta, e foarte bine ce spui. Niciun ortodox nu e bine sa se supuna acestei practici, care provine din practicile pagane. Chiar daca in ultimul timp i s-a dat si o conotatie "stiintifica", la fel ca altor pratici oculte, nu inseamna ca nu a ramas acelasi lucru. Noi suntem obligati sa spunem aceste adevaruri, ca sa nu aiba altii de suferit. dar cei ce vor sa practice asa ceva nu-i impiedica nimeni, e pe propria raspundere.