Postul Craciunului

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Acum sa nu va suparati pe mine, dar oare va sti nepotelul dvs., cand va creste mai mare, ca se cuvine sa posteasca, daca nu va vedea pe nimeni in jur facand asta, in prezenta lui? Eu, cand eram mica, ii vedeam pe toti ai mei ca tineau post si ca imi faceau mancare de dulce special pentru mine. Apoi ne ceream iertare unul de la altul, mergeam cu totii la spovedit si la impartasit. Cand am crescut mai mare, pe la 10-12 ani, desi nu imi spusese nimeni niciodata ca ar trebui sa tin post, am inceput sa ma simt prost ca bunica facea mancare special pentru mine si ca toti ceilalti mananca alta mancare. Asa ca le-am spus ca vreau si eu sa tin post cu ei, iar bunica a fost cea mai fericita. Eu ma simteam foarte bine, ca intrasem in randul lumii, cum se zice. Dar daca nu i-as fi vazut pe ai mei infranandu-se, in timp ce eu mancam ciocolata si carne de pui, nu cred ca as fi tinut.
Pana la urma, e si o parte didactica in actul postirii, in mod constient sau nu.

Aici trebuie sa-i dau dreptate lui Glykys,chiar daca la inceput mi-am aratat adeziunea pt Miha-Anca.
Desigur ca exemplul in familie conteaza foarte mult dar si suportul.Femeia tine casa,ea face mancarea,de multe ori ea impune ce se mananca.
Eu asa am inceput cu posturile de mic copil,pt ca la noi se tineau miercurile si vinerile.
Chiar daca unchiul meu nu dadea pe afara de credinta ,cel putin ,de voie de nevoie manca de post Miercurea si Vinerea pt ca mancare de post era pe masa.
Un singur lucru,m-au invatat gresit: sa nu tin posturile intregi,ci doar prima si ultima saptamana(probabil pt ca eram copil).

În prealabil postat de glykys

Acum sa nu va suparati pe mine, dar oare va sti nepotelul dvs., cand va creste mai mare, ca se cuvine sa posteasca, daca nu va vedea pe nimeni in jur facand asta, in prezenta lui? Eu, cand eram mica, ii vedeam pe toti ai mei ca tineau post si ca imi faceau mancare de dulce special pentru mine. Apoi ne ceream iertare unul de la altul, mergeam cu totii la spovedit si la impartasit. Cand am crescut mai mare, pe la 10-12 ani, desi nu imi spusese nimeni niciodata ca ar trebui sa tin post, am inceput sa ma simt prost ca bunica facea mancare special pentru mine si ca toti ceilalti mananca alta mancare. Asa ca le-am spus ca vreau si eu sa tin post cu ei, iar bunica a fost cea mai fericita. Eu ma simteam foarte bine, ca intrasem in randul lumii, cum se zice. Dar daca nu i-as fi vazut pe ai mei infranandu-se, in timp ce eu mancam ciocolata si carne de pui, nu cred ca as fi tinut.
Pana la urma, e si o parte didactica in actul postirii, in mod constient sau nu.

glykys, nu ma supar pe tine ci pe mine, dar asta e! Noi traim in alta tara, cu alte obiceiuri. Nepotelul meu va intelege intr-o zi, dar nu am mari pretentii la el acum, cand are doar 4 anisori, sa stie ce e acela post. Sper insa, ca atunci cand va fi mai mare sa ii pot explica ce si cum. E asa slabut incat nu cred ca trebuie sa il includem in postul nostru. Dealtfel sta cu parintii lui, nu cu noi. Singurul fel de mancare, care ii place sunt pastele cu sos de carne. Chiar azi a fost la noi si mi-a spus ca asta vrea sa mananace. I-am facut, bineinteles, si a mancat cu pofta; altfel nu manca deloc. Deci, iata, ca nu poti incepe cu anumiti copii prea repede cu postul.

[Yasmina]

În prealabil postat de Raoul

Si daca e ziua de nastere a cuiva in post, si suntem invitati, nu putem gusta o feliuta de tort? Adica refuzam omul chiar in acel moment, cand ne ofera acele bucate cu mare bucurie? Eu nu stiu ce sa fac, chiar imi spusese o prietena a carei zi de nastere urmeaza sa fie, ca "te astept la o felie de tort", sau ceva de genul. Sa gust sau sa refuz categoric? Evident, o va durea banuiesc, invitatia fiind facuta cu o mare dragoste si bucurie.

In Romania,postul nu este chiar un mister...multi stiu de existenta lui sau de existenta celor care tin post inainte de Craciun.
Astfel ca multe gazde,care pregatesc bucate pt o petrecere intreaba daca sunt printre invitati si dintre cei care postesc.
Acum depinde de gazde...
Sunt o gramada de torturi de post,ba sunt si mai bune,fara untul ala sintetic si frisca falsa care ti se rancezeste pe cerul gurii.

[Raoul]

În prealabil postat de Yasmina

In Romania,postul nu este chiar un mister...multi stiu de existenta lui sau de existenta celor care tin post inainte de Craciun.
Astfel ca multe gazde,care pregatesc bucate pt o petrecere intreaba daca sunt printre invitati si dintre cei care postesc.
Acum depinde de gazde...
Sunt o gramada de torturi de post,ba sunt si mai bune,fara untul ala sintetic si frisca falsa care ti se rancezeste pe cerul gurii.

Ma mir sa vad ca in opinia unora lucrurile sunt atat de roz in frumoasa Romanie. De parca toti ar fi crestini practicanti...
Pentru cei care nu stiu, amintesc inca o data ca eu sunt un tanar de doar 23 de ani. Cei din generatia mea (mai ales cei care sunt si mai tineri), NU au nicio treaba cu Biserica si mai ales cu postul. Probabil nici nu stiu ca ne aflam in post sau cel putin nu le trece prin cap ca cineva de varsta noastra ar putea posti. Vreti sa spuneti ca fetele care de la 13-14 ani fumeaza de rup, le sta gandul numai la baieti, umbla si pierd noptile prin baruri si diverse cluburi, mai au vreo notiune cu privire la post, si mai ales credeti ca ar constientiza in vreun fel acest aspect?? Daca da, atunci visati cu ochii deschisi, deci keep dreaming!

Tare curios sunt la onomasticile cator liceeni ati intalnit voi bucate (si mai ales tort) de post. Veniti mai oamenilor cu picioarele pe pamant!

[Yasmina]

În prealabil postat de Raoul

Ma mir sa vad ca in opinia unora lucrurile sunt atat de roz in frumoasa Romanie. De parca toti ar fi crestini practicanti...
Pentru cei care nu stiu, amintesc inca o data ca eu sunt un tanar de doar 23 de ani. Cei din generatia mea (mai ales cei care sunt si mai tineri), NU au nicio treaba cu Biserica si mai ales cu postul. Probabil nici nu stiu ca ne aflam in post sau cel putin nu le trece prin cap ca cineva de varsta noastra ar putea posti. Vreti sa spuneti ca fetele care de la 13-14 ani fumeaza de rup, le sta gandul numai la baieti, umbla si pierd noptile prin baruri si diverse cluburi, mai au vreo notiune cu privire la post, si mai ales credeti ca ar constientiza in vreun fel acest aspect?? Daca da, atunci visati cu ochii deschisi, deci keep dreaming!

Tare curios sunt la onomasticile cator liceeni ati intalnit voi bucate (si mai ales tort) de post. Veniti mai oamenilor cu picioarele pe pamant!

Mai frate,dar ce tare m-ai luat!!!De parca ti-am facut cine stie ce deserviciu cu raspunsul meu...

Saracutul de tine,ai ramas singurul credincios tanar in Romania,trebuie sa fii tare singurel pe acolo!!!

Apropos,sunt multi tineri care au habar de credinta,pe acest forum cat si in viata reala,depinde de tine prin ce medii te invarti.

Hai te las,si te rog nu ma baga in seama data viitoare cand mai incerc sa fiu draguta.

[glykys]

Raoul, vezi ca ai suparat-o pe Yasmina, care chiar are dreptate. Ar trebui sa mai schimbi putin mediul in care te invarti, ca sa vezi ca nu toti tinerii sunt la fel.

Ti-am zis si eu ca la onomastici (de persoane nu liceene, ce-i drept, dar tinere, de 25 ani), exista si dulciuri de post special pentru posticiosi (pofticiosii care tin post).

Acum, am uitat sa mai precizez un aspect: acele dulciuri de post exista, in magazine si la onomatici, pentru ca mereu a existat cerere, pentru ca mereu se gasea cate cineva care sa refuze mancarea de dulce. Si atunci oamenii s-au reorientat, in cunostinta de cauza, daca tineau sa ii multumeasca si sa nu ii puna pe "posticiosi" in situatii stanjenitoare. Daca exista bunavointa si intelegere de ambele parti - oaspete si gazda - lucrurile se rezolva si nu mai esti nevoit sa mananci ce ti se pune in farfurie. Si asa mai afla si oamenii ca e postul Craciunului si ca se cuvine sa manance si ei de post, daca tot ne numim crestini.

[sophia]

Exista situatii dificile cu postul.

Mai intai ca sunt persoane care sunt nascute in perioade de post, deci nu-si pot serba ziua niciodata. Unoeri nici aia de nume...Ajungi sa te gandesti cu tristete la ziua ta...

O prietena a mea are mai toata familia asa si este disperata pentru ca este greu si cheltuiala sa pregatesti doua feluri de bucate.
Si totusi aceste serbari constituie o socializare importanta, mai ales daca nu te afli in tara ta si esti si asa cam singur.

Pe urma in tara macar se stie de post si exista produse de post tot timpul.
Si lumea e si altfel obisnuita.

Aici este foarte greu. In primul rand ce vezi prin oras, ce ispite, numai bunatati pentru sarbatori, si asta cu multa vreme inainte.
Pe urma toate firmele si institutiile organizeaza serbarea de sfarsit de an sau de Craciun, cu toti salariatii, undeva la un local. Si ce faci? Lipsesti?
Si cum esti privit?
Ei nu stiu de post, nu asa cum este la noi, fara nimic. Toti mananca de toate si se bucura ca vin sarbatorile.

Si nu gasesti macar un biscuit de post (fara lapte, unt si oua).
Macar am posibilitatea sa cumpar de undeva dintr-un sat...zacusca si eugenii romanesti.
In rest nu sunt adepta produselor de inlocuire (din soia, sau altceva).

Postul alimentar este pana la urma ceva social. Nu poti sa-l tii numai tu, adica nu te poti izola, decat la manastire.
In tara mancam cu totii la serviciu mancaruri de post si era placut si mai usor.
Sau chiar daca nu posteau toti, macar stiau o situatie si o respectau.

Pentru cine a intrebat:
Catolicii postesc si ei, dar mai usor: ei consuma lactate, oua si peste in post.
Se mai abtin de la unele produse care le plac si considera si asta post (de ex. ciocolata, prajituri, alte delicatese).
Cel putin eu asa am inteles. Nu stiu sigur.

Apropos:
Are cineva o reteta de biscuiti de post?
Am primit de undeva recent niste biscuiti fara unt/lapte, si fara oua si erau foarte buni. Scria pe ei continutul: grasimi vegetale, faina, miere, parfum (coaja de lamaie). Dar nu stiu ce cantitati intra in aluat.

Aici si turta dulce are...unt.

[Raoul]

În prealabil postat de Yasmina

Mai frate,dar ce tare m-ai luat!!!De parca ti-am facut cine stie ce deserviciu cu raspunsul meu...

Saracutul de tine,ai ramas singurul credincios tanar in Romania,trebuie sa fii tare singurel pe acolo!!!

Apropos,sunt multi tineri care au habar de credinta,pe acest forum cat si in viata reala,depinde de tine prin ce medii te invarti.

Hai te las,si te rog nu ma baga in seama data viitoare cand mai incerc sa fiu draguta.

În prealabil postat de glykys

Raoul, vezi ca ai suparat-o pe Yasmina, care chiar are dreptate. Ar trebui sa mai schimbi putin mediul in care te invarti, ca sa vezi ca nu toti tinerii sunt la fel.

Ti-am zis si eu ca la onomastici (de persoane nu liceene, ce-i drept, dar tinere, de 25 ani), exista si dulciuri de post special pentru posticiosi (pofticiosii care tin post).

Acum, am uitat sa mai precizez un aspect: acele dulciuri de post exista, in magazine si la onomatici, pentru ca mereu a existat cerere, pentru ca mereu se gasea cate cineva care sa refuze mancarea de dulce. Si atunci oamenii s-au reorientat, in cunostinta de cauza, daca tineau sa ii multumeasca si sa nu ii puna pe "posticiosi" in situatii stanjenitoare. Daca exista bunavointa si intelegere de ambele parti - oaspete si gazda - lucrurile se rezolva si nu mai esti nevoit sa mananci ce ti se pune in farfurie. Si asa mai afla si oamenii ca e postul Craciunului si ca se cuvine sa manance si ei de post, daca tot ne numim crestini.

Pai mor cand vad ca asa simple vi se par lucrurile. Eu expun o REALITATE, credeti ca de fapt toti sunt super credinciosi, peste tot intalnesc zi de zi numai mancare de post, insa aici pe forum spun contrariul doar ca sa va "intep" pe voi?? Sincer nu am intalnit pana acum tineri liceeni care sa-si serbeze ziua cu mancare de post, sau cu doua tipuri de mancare! Da, poate traiesc eu in pestera, va invidiez daca in lumea voastra este altfel! Daca voi aveti privilegiul de a trai intr-un mediu crestin sau cu prieteni care tin cu adevarat cont de faptul ca sunteti credinciosi practicanti, din nou va invidiez (in sensul bun) si ma bucur sincer pentru voi. Eu nu am privilegiul acesta, exceptie doar in zilele cand merg la manastire. Asta este, ghinionul meu, ardeti-ma pe rug acum! Ma scuzati ca am indraznit sa afirm ca de fapt nu e atat de multa credinta in tara asta, mai ales printre tineri. Dar cine stie, oi fi innebunit eu, nu mai vad bine in jurul meu...