Problema parinteasca

[erzbet]

Cos, sufletul nu se mocirleste cu absolut nimic in aceasta situatie, baiatul respectiv din cate am citit nu a dat in cap nimanui, nu si-a taiat venele, nu mai exagerati atat. Nu as spune daca nu as fi trait-o pe pielea mea, este doar un mod de a atrage atentia, este o pasa a adolescentei. Are 15 ani, peste 2 ani probabil va fi fan inrait al rap-ului si pe la 20 de ani, un impatimit al muzicii clasice

"Ma cert cu el in fiecare zi... Nu mai vrea sa ma asculte, asa cum ar trebui sa faca un copil. S-a alaturat curentului "rock" si mi-e frica sa nu fi devenit satanist! Cred, nu sunt sigur, ca a inceput sa bea si sa fumeze"

Asta este problema, lipsa de comunicare. Probabil baiatul trece prin niste schimbari pe care nu le poate discuta cu parintele. Daca si mama lui il considera satanist, va cauta intelegere in alta parte


Cozia, exemplul este in opinia mea irelevant. Cu siguranta femeia aceea avea probleme psihice. O spui de parca ar fi o regula, ai tricouri negre esti clar nebun. Sau invers, singurii nebuni sinucigasi sunt rockerii. Ma uit la motociclistii cu barbi...prima imagine pe care o am acum in minte este Cargo

[C-tin]

În prealabil postat de Ragnar

Ma recunosc cu spiritul aproape infrant. Am incercat tot. Nimic nu merge. Fiul meu, Cristi (15 ani), s-a indepartat de lumina Domnului. Cu fiecare zi ce trece, devine din-ce-in-ce mai negru in suflet. Am incercat sa-l duc la un preot, poate-poate o asculta un chip luminat, dar nu a ajutat. Am incercat sa vorbesc cu el, sa-i explic ca singurul mod in care poate fi un bun crestin este sa accepte lumina Domnului. Nu a mers. Ma cert cu el in fiecare zi... Nu mai vrea sa ma asculte, asa cum ar trebui sa faca un copil. S-a alaturat curentului "rock" si mi-e frica sa nu fi devenit satanist! Cred, nu sunt sigur, ca a inceput sa bea si sa fumeze.
Ceea ce e mai grav, e ca astazi mi-a frant inima: m-a spurcat! Am citit in Sf. Scriptura ca acei copii care-si spurca parintii trebuie sa moara (Matei 15:4-7). Cred din tot sufletul in Sf. Scriptura si nu vreau sa incalc cuvantul Domnului, dar in acest moment ma aflu in cumpana. Am decis sa apelez la aceasta forma de comunicare/cerere de ajutor, pentru ca nu mai stiu ce sa mai fac.
Va rog, ajutati-ma, cum si daca puteti!

Doamne ajuta!

Sfatul Marelui Duhovnic, Párintele Porfirie, in astfel de cazuri a fost:
- lasati copilul in pace (vedeti ca doar il intaratati ,ca nu aveti putere asupra lui) si luati-L mijlocitor pe Dumnezeu, pe Maica Domnului. Rugati-va din toata inima! Si sa vedeti minune...! O spun si din proprie experienta! Doamne ajuta!

[ireal]

Ma simt nevoit totusi sa o spun desi mare placere nu imi face sa impartasesc asa oricui astfel de amintiri. Dar o fac pt dumneavoastra si in primul rand pentru copilul dumneavoastra.
M-am aflat acum ceva timp in postura acestui baiat. Am inceput pe la 12 ani sa ascult rock, cam orice gen (ska, punk, metal, goth etc). Nu muzica e problema. In niciun caz, iar satanistii nu sunt rockeri. Asta sa o stiti de la mine. Rockerii sunt persoane care asculta rock. Cei care stau la colt de strada imbracati in piele is cu ditai bocancii aceia nu sunt rockeri. Sunt hoti, derbedei, pedofili. Aceia nu asculta muzica. Am avut tangente cu astfel de persoane si am vazut ca scopul lor era sa para cat mai dur posibil pentru a iesi in evidenta. Adolescenta naste uneori o larga gama de probleme. Daca il veti stresa pe baiat sa se spovedeasca, sa mearga la biserica cum au facut si altii cu mine nu veti reusi. Tinerii au nevoie de o explicatie de logica imbracata intr-o haina de dragoste spirituala. Nu puteti sa-l obligati. Mai rau o sa faceti.
M-a distrat cineva mai sus ca daca asculta nu stiu ce formatii atunci e imposbil de salvat. Domnul meu, si eu ascult Cradle of Filth si numa satanist nu sunt.
Poate nu am atitudinea majoritatii de pe acest forum. Dar am incercat sa elimin sentimentul de turma, care pur si simplu m-a izbit de atatea ori.
Cred ca o cale de comunicare veti gasi. Bautul si fumatul vor trece, dar va trebui sa va tineti de el (de la distanta). Situatia poate degenera, dar nu disperati. Datii exemple, vorbiti frumos cu el, iubiti-l nu trimitandul fortat la duhovnic. Explicati ce inseamna spovedanie si ce bucuria i-ar putea da impartasania. Si mai presus de toate, povestitii de Dumnezeu si incercati sa-l faceti sa faca propria lui legatura cu Dumnezeu. Asa se naste iubirea divina, din inima proprie nu prin a altora.
PS E o parere personala, rezultata din experienta proprie, deci nu e litera de lege :)

[roxanica]

ma alatur si eu celor ce ti-au scris si nu iti pot spune decat ca indreptarea unui copil catre dumnezeu se face de mic, ba chiar din pantecele mamei. cate femei nu merg prin doctori sa vada daca copilul lor este sanatos? dar cate au citit , insarcinate fiind, paraclisul maicii domnului? educatia de acasa se socoteste 7 ani si 9 luni. copilul trebuie impartasit in fiecare duminica pana merge la scoala. parintii sa stea cu el in genunchi sa se roage. putin cate putin rugaciunea trebuie inmultita. tot ceea ce ii cumparati sa ii spuneti ca dumnezeu ne-a dat. nu ne asumam noi merite. duminica la sfanta liturghie trebuie sa fie pt el ca un serviciu, pe care nu il va intelege dar ii va sadi in suflet samanta credintei. trebuie invatat sa mearga la duhovnic sa ceara sfatul in orice problema.se spune ca noi dam la copii orice dar mai putin noroc. ba sa stiti ca norocul vine tot prin noi. fac o comparatie cu ce spunea parintele arsenie boca celor care se plang de preoti: va plangeti de preoti? sunt copiii vostri care i-ati nascut si i-ati crescut. deci parintii poarta marea vina pentru copiii lor si vor plati si pacatele pe care acestia le fac din nestiinta.dar nu trebuie sa disperati. incredere mare in dumnezeu si rugaciune multa cu staruinta si tot timpul consultati duhovnicul dumneavoastra. el va va invata ce sa faceti. nu este o cauza pierduta. nadajde mare in dumnezeu.( v-a scris o mama a unei fete de 14 ani)