|
#21
|
|||
|
|||
Dacă tot ne-am apucat de recomandat cărți, n-aș putea ocoli minunatul roman scris de Virgil Gheorghiu despre viața Sfântului Ioan Gură de Aur:
Virgil Gheorghiu - Gură de Aur, atletul lui Hristos În primele secole ale creștinismului, bărbații și femeile care luptau pentru a dobândi gloria sfinților erau numiți atleții lui Hristos. Un sfânt realizează în cursul vieții sale performanțe pe care ceilalți oameni nu reușesc să le înfăptuiască. Uneori performanțele sale sunt recunoscute oficial de Biserică. În acest caz el figurează în calendar. Recunoașterea oficială a unui sfânt are loc însă doar ca o excepție și numai pentru un foarte mic număr de persoane. Majoritatea sfinților sunt ignorați de calendar. Puținii sfinți pe care Biserica îi recomandă venerării publice primesc această consacrare cu titlu postum. Niciodată în timpul vieții lor. Mulți oameni au vrut să se facă sfinți. Luptele lor pentru dobândirea curățeniei necesare sfințeniei au fost spectaculoase. Mai spectaculoase și mult mai dure decât luptele din arene. Pentru dobândirea curățeniei, atleții lui Hristos luptau împotriva trupului lor, împotriva somnului, împotriva foamei, împotriva durerii, împotriva propriilor lor gânduri, împotriva instinctelor. Era o luptă fără milă, dusă zi și noapte, de-a lungul unei întregi vieți. O luptă palpitantă și fără niciun răgaz. Ioan Gură de Aur a luat hotărârea să se facă sfânt încă din adolescență, când era încă pe băncile școlii. O hotărâre luată în deplină cunoștință de cauză și după o matură chibzuință. Alți tineri hotărăsc în adolescența lor să se facă generali, sportivi campioni, exploratori. Ioan Gură de Aur a hotărât să se facă sfânt. Toată viața sa n-a avut alt ideal. Pentru a dobândi sfințenia el i-a înfruntat pe toți adversarii pe toate terenurile și a câștigat toate luptele. Palmaresul său este o imensă listă de victorii. Victoriile lui Ioan Gură de Aur au fost atât de categorice, încât el este unul din puținii sfinți citați în calendar atât de Biserica occidentală, cât și de Biserica răsăriteană. (Autorul) http://www.librariasophia.ro/carti-G...il-so-116.html
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#22
|
||||
|
||||
carti nescrise
In puscariile comuniste, martirul Oprisan planuia sa scrie o epopee:
În 1946 Oprișan a venit în România și a activat puțin pe linie legionară. Apoi s-a întrerupt activitatea lui în urma convenției legionarilor cu comuniștii, ca legionarii să nu activeze, iar comuniștii să-i lase în pace. Dar, după ruperea convenției de către comuniști, Oprișan a fost arestat și condamnat. Dus la Pitești, furia lui Țurcanu s-a îndreptat asupra lui în gradul cel mai înalt. Voinic și bine făcut, rezistența lui fizică s-a frânt în urma repetatelor bătăi. Tuberculoza l-a sleit și l-a ucis lent sub îngrijirea plină de atenție a lui Calciu. Firește, i s-au refuzat medicamentele. Oprișan intenționa să scrie o epopee a spiritului în 12.000 de versuri, cu titlul chiar acesta: Epopeea spiritului în trei cânturi. Ea ar fi necesitat aproximativ 10 ani de lucru. În imaginația poetului tot planul era conceput. Spiritul apare în lume ca un copilaș nevinovat, senin și însetat de cunoaștere, dornic de lumină, dar el are nevoie de o călăuză. Și-l ia pe Don Quijote să străbată spațiul și epocile istoriei în evoluția spiritului. Don Quijote reprezintă personajul dezinteresat și pur,neatras de interese materiale. Autorul trebuia să înceapă epopeea cu mitul androgin în care omul era bărbat și femeie deplin realizat, sexele nefiind încă detașate. Dar asta însemna a intra într-o adâncă antichitate. Se trecea apoi pe la Democrit, Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel și marii filosofi antici greci și romani. Se străbătea pas cu pas toată evoluția spiritului, în toate epocile istoriei, până acum. Evident intra aici și spiritualitatea creștină. Raționalismul filosofic, rece și uscat, trebuia să poarte numele: Muntele de piatră. Marile producții literare trebuiau să intre în capitolul sau capitolele: Taverna literară. Spiritul, ajuns matur, trebuia să se despartă de buna sa călăuză ce îl condusese când era minor. De acum trebuia să străbată singur lumea. Totuși nu l-a lăsat să plece singur fără a-i da niște talismane pe care să le scoată când va ajunge la mari greutăți. Și în viziunea autorului marea greutate s-a ivit într-o zi: spiritul a ajuns la un munte înalt pe care nu-l putea trece. Atunci el a scos cele două talismane: Sfânta Cruce și rugăciunea. S-a așezat în genunchi, a pus în față Sfânta Cruce și a început să se roage fierbinte. Lacrimi curgeau din ochii lui, dar nu ale disperării, ci ale speranței și bucuriei. Un înger s-a coborât din cer, l-a sărutat și l-a luat pe aripile sale și a zburat cu el deasupra muntelui. Autorul făcuse deja din epopee vreo 200 de strofe, ce erau ca niște jaloane din cele trei cânturi, pe care Calciu le știa pe dinafară și mi le-a recitat." http://www.fericiticeiprigoniti.net/...tele-comuniste Acest pasaj m-a facut sa doresc sa il recitesc pe Don Quijote de la Mancha, batranelul care toata viata lui nu facuse altceva decat sa citeasca romane cavaleresti si sa incerce apoi, calare pe o martoaga, sa transpuna in existenta sa monotona, in ciuda tuturor evidentelor, principiile cavaleresti, de mult apuse in societatea sa. Desi don Quijote a fost interpretat in fel si chip, totusi, ma bucur ca un om de talia lui Oprisan l-a pus in legatura cu magistrul unui crestin. Cititi-l cu un ochi binevoitor pe batranul senil care vedea in niste amarate mori de vant uriasi si intr-o taranca proasta pe nobila domnita Dulcineea. Daca nu veti descoperi peripetiile crestinului in mijlocul acestei lumi, macar va veti amuza copios.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#23
|
|||
|
|||
Marturisesc eu ca notiunea este cam neclara si ar trebui sa definiti ce numiti voi beletristica ortodoxa:
- lucrari cu subiect religios, scrise de autori laici in spirit literar - lucrari literare care sunt scrise in spirit ortodox (cuminti) Ca sa exemplificam: Tocmai citesc Creanga de Aur a lui Sadoveanu. O consider beletristica ortodoxa pentru ca are continut religios ortodox, fara insa a fi scriere bisericeasca. Mai exista scrierile despre Bizant ale lui Charles Diehl (Teodora, imparateasa Bizantului, Figuri bizantine). Sadoveanu mai are lucrari cu elemente religioase. Imi scapa acum. Agarbiceanu a scris povestiri cu caracter religios ortodox.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#24
|
|||
|
|||
Citat:
Nuvela despre care spun se numeste Pustnicul si ucenicul lui. Este hipnotizanta, dar daca nu sunteti casatoriti, va sfatuiesc sa nu o cititi. Altminteri are sa va bata gandul ca vietuirea de tip pateric, descrisa acolo, chiar exista in schiturile din zilele noastre. Sunt tare curios sa aflu parerile celor ce au citit nuvela despre "canonul cel mare" al pustnicului. |
#25
|
||||
|
||||
...
"Audienta la un demon mut" - Savatie Bastovoi. O carte interesanta.
__________________
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin! Sunt un mandru, un fatarnic, si-un viclean! Fac ceva bun ca sa ma vada altii, si astept sa fiu laudat! "Gustati si vedeti ca bun este Domnul". |
#26
|
||||
|
||||
Multumesc Sophia, Leonte si Andrei pentru recomandari, dar si celorlalti de la care m-am mai inspirat in cautarile mele. La sugestiile voastre, tocmai mi-am salvat in fisier pdf, "Pustnicul si ucenicul sau" si "Audienta la un demon mut", urmand sa ma ocup de ele cat de curand posibil. Acum (iata, este trecut de 02.00) abia am incheiat lecturarea vietii Sfantului Antonie cel Mare, care m-a uimit cu totul. Auzisem multe despre acest mare sfant facator de minuni, dar n-am stiut ca a avut o minte atat de sclipitoare. Poate nici acum n-as fi citit, daca prezenta lui in calendar nu mi-ar fi starnit dintr-o dat un mare interes. Astazi se cuvine a-l cauta mai cu sarguinta, fiindca este unul dintre cei mai mari ostenitori ai cetei Mantuitorului Hristos, care a facut multe minuni in timpul vietii (de fapt el niciodata nu-si insusea faptele ca fiind ale lui, ci ii punea pe rugatori sa plece de la el si sa se roage ei singuri, iar daca au credinta, li se va implini orice! Ceea ce se intampla de fiecare data, fara exceptie...), ca sa nu mai vorbim de minunile savarsite de-atatea sute de ani incoace, si carora stau matrurie poate mii de confesiuni ale celor care s-au bucurat de ele! Cei ce vor sa citeasca viata lui, mai in detaliu, asa cum am facut-o si eu, o puteti afla aici si va asigur ca mare castig veti avea in sufletele voastre!
Doamne-ajuta si lectura placuta!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#27
|
|||
|
|||
Frumoasa nuvela!
Citat:
Ce viata sfanta duce in lume crestinul nostru! Si ce inseamna pentru vremuri de mare ispita/incercari sa aiba omul un povatuitor incercat, un om al lui Dumnezeu!... Povestea imi pare cu totul extraordinara (de fapt, cum altfel sunt oare marturiile duhovnicesti veritabile?), fiind descrise acolo cu maiestrie scriitoriceasca o multime din itele luptelor sufletesti si duhovnicesti ale omului incercat de ispite, precum si dialogul autentic dintre duhovnicul priceput si fiul sau... Iar portretele traitorilor crestini (pustnicul, parintele duhovnic al pustnicului) sunt cu adevarat minunate! Precum si relatiile duhovnicesti dintre acei oameni sfinti. P.S. Canonul cel Mare al pustnicului mi se pare actul reluarii, mai intai, a dependentei totale a pustnicului fata de Dumnezeu. Pe stancile acelea (unde de fapt chiar tanarul e pe punctul de a-si pierde viata si intalneste pentru prima data glasul inconfundabil al constiintei) pustnicul se leapada de sine, de orice nadejde si parere de sine si se abandoneaza cu toata fiinta Proniei lui Dumnezeu. El se re-intregeste astfel, de fiece data cand simte ca puterile duhovnicesti i se cam vlaguiesc... Asa mi s-a parut mie...:) Last edited by cezar_ioan; 18.01.2013 at 04:28:45. |
#28
|
||||
|
||||
Jutabel ben Eber - roman scris de Olga Greceanu; inchipuie viata si procesele interioare ale unui fariseu care a semnat condamnarea la moarte a Mantuitorului. Fara sa pretinda un stil literar pretentios, are darul de a te transpune in acele vremuri. Se citeste pe nerasuflate.
__________________
http://www.youtube.com/watch?v=XHbI2...eature=related |
#29
|
|||
|
|||
Citat:
Multumesc. Chiar aveam nevoie pentru un proiect al meu sa citesc ceva monografie despre acele vremuri. Daca mai stie cineva si altele, care sa surprinda obiceiurile si folclorul laic al acelor vremuri, v-as fi recunoscator... |
#30
|
||||
|
||||
Citat:
Atentie insa la astfel de romane istorice de popularizare, pentru ca, la un moment dat, risti foarte tare sa nu mai stii unde este granita dintre fictiune si real! Nu sunt nicidecum surse stiintifice de informare. Dar daca ai un proiect despre reprezantari literare / artistice ale vremurilor acelora, e OK. Uite, o carte stiintifica e cea a lui Oisteanu, "Imaginea evreului in cultura romana". Poate te ajuta si te trimite pe niste piste.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Psihoterapie ortodoxa | semilia | Resurse ortodoxe on-line | 62 | 15.06.2015 09:38:39 |
gradinita ortodoxa | lore86 | Stiri, actualitati, anunturi | 83 | 07.01.2014 23:16:47 |
icoana ortodoxa? | maggie | Pictura si Sculptura Bisericeasca | 6 | 18.10.2008 13:19:47 |
Fratia Ortodoxa | mihailt | Biserica Ortodoxa Romana | 10 | 04.08.2008 22:19:41 |
"Fratia ortodoxa" | PadreCory | Biserica Ortodoxa Romana | 4 | 25.07.2008 19:33:10 |
|