Cum ii afecteaza pe barbati imbracamintea colegelor

[AlinB]

În prealabil postat de Mihailc

Nu pot să nu remarc totuşi că, după cu i-ai răspuns lui Ovidiu, apelul la toleranţă din primele postări începe să-şi piardă din credibilitate.

Era fals oricum.
O melodie care o stim deja.

Ce n-a inteles doamna/domnisoara sau mai stiu eu cum doreste sa fie adresata, este ca iubirea de eretici nu inseamna lasarea garzii jos cand e vorba de relatiile lor cu turma care din pacate de cele mai multe ori nu sunt de pe postura de oi potentiale ci ce lupi rapitori.

Cu alte cuvinte, imi place lupul atunci cand este in padure - are rolul lui, de exemplu de a curata padurea de mortaciuni si alte animale bolnave, dar cand nu se multumeste doar cu ele si vine la mine in curte sa se infrupte, n-am cum sa-l iau in brate.

Revenind si la povestea cu fii lui Dumnezeu, ca sa detaliez, ca poate am fost prea subtil sau ma rog, poate unii in dragoste de eretici au trecut cam repede prin abc -ul catehizarii ortodoxe, stim poveste in care Dumnezeu avea doi fii. Unul ascultator si altul nu prea, care prefera sa-si traiasca fiosenia din cu totul alta perspectiva.

Ei bine, si acela era si a ramas fiu, cel putin ca statut legal si atat timp cat nu l-a prins moartea printre straini si mizerii, insa nu era asa cum trebuia sa fie un fiu.

E drept, era si el iubit, trebuie sa fie iubit, dar nu pentru mizeria in care se zbate si nu atat timp cat nici prin cap nu-i trece sa se intoarca acasa decat cel mult pentru o alta transa de bani.

Probabil e mai greu pentru unii sa inteleaga mizeria in care se zbate un sectar mai ales ca are el grija sa se bata tare si des cu caramida in piept ce om evoluat moral este el, mai ales comparat cu ortodocsii din recensamant (ca pe aia din Biserica oricum nu are habar de ei si nici nu vrea sa-i cunoasca).

Insa spiritual vorbind, mai ales haric, ea exista, ca daca n-ar exista, ar fi in Biserica si nu pe coclauri.
Sa tragem nadejdeca totusi sfarsitul nu-i va prinde astfel - in acest sens da, trebuie sa existe dragoste.

Sa speram ca am lamurit si aceasta chestiune.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihailc

apelul la toleranţă din primele postări începe să-şi piardă din credibilitate.

In regresie geometrica.
Previzibil, dealtfel...

Lupta cu pacatul este ilustrata in Vietile Sfintilor. Iata niste fragmente din viata Sfantului Efrem Sirul, a carui pomenire se savarseste chiar astazi.

,,Odată îşi lăsă patria şi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaşte, care erau întru dînsa, iar pe de alta, pentru întîlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viaţă de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpîne al tuturor, învredniceşte-mă ca, intrînd în cetatea Edesa, să mă întîlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului".


Astfel rugîndu-se, cînd a ajuns la porţile cetăţii, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrîn, ce va afla de la dînsul şi ce folos va dobîndi?
Deci, călătorind astfel cu aţintirea minţii, o femeie îndată îl întîmpină şi aceasta era desfrînată. Negreşit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rînduieşte tainic pe cele potrivnice. Deci, sfinţitul Efrem, astfel întîlnind pe desfrînata, stătea uimit oarecum, căutînd către dînsa, mîhnindu-se şi pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzîndu-l, iarăşi privea la dînsul cu ochi necuvioşi. Şi fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrînd s-o ruşineze şi întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te ruşinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii aţintiţi?" Şi aceea zise: "Dar mie aşa mi se cade a privi la tine, că din tine şi din a ta coastă sînt luată. Iar ţie ţi se cade a te uita nu către noi, ci în pămînt, din care ai şi fost luat".
Acestea auzindu-le Efrem a mulţumit şi femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, şi lui Dumnezeu cu fierbinţeală îi înălţa mulţumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune.




Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de dînsul, o desfrînată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Şi printr-însa, ca prin şarpele cel dintîi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întîmplat, că dumnezeiescul Efrem fierbea nişte bucate, acea femeie deschizînd fereastra care era în perete, se plecă cu neruşinare, apoi cu obrăznicie căutînd la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blîndeţea cea cuviincioasă lui şi cu graiul îi zice: "Domnul să te binecuvinteze". Şi aceasta iarăşi cu rîs necuvios a zis: "Dar ce lipseşte bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre şi puţin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mîndrie? Eu voiesc a dormi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduieşti?".
Însă precum aceea avea graiuri sataniceşti, astfel şi el cu mult mai vîrtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovniceşti, căci a zis: "De voieşti împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ţi voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvîntul, a şi întrebat de locul unde voieşte a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decît chiar în mijlocul cetăţii voi dormi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială şi ruşine de bărbaţii ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetăţii?". Deci, femeia aceea dorind să vîneze sufletul cel pătimaş, n-a voit a cunoaşte ceea ce zice Solomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai luminaţi sînt decît soarele; căci caută peste tot căile oamenilor.
Atunci sfîntul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sînt puternici a ruşina sufletul şi a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate cîte se lucrează în ascuns şi întru arătare, nu ne vom teme şi nu ne vom spăimînta cu mult mai vîrtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrînata a se depărta de vicleana poftă către dînsul şi să se căiască de cele dintîi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se şi căzînd la pămînt, cerea iertăciune de dobitoceasca şi neînfrînata ei pornire.
Apoi, făcînd adevărată pocăinţă, a luat povăţuitor şi dascăl pe Sfîntul Efrem în calea cea către mîntuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge iarăşi, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gîndurilor inimii celei rele; apoi s-a îngrijit a o aduce într-o mînăstire femeiască, spre a face fapte bune. Şi în scurt, pe aceea care a voit a-l împie-dica din calea cea dreaptă, el mai vîrtos întorcînd-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptăţii întoarcerea ei spre calea mîntuirii."


Sursa:http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...rem_sirul.html

[DragosP]

Linștiți-vă fraților!
Nu mușcați așa ușor.

În prealabil postat de Nastya

Domnule, chiar nu ma nelinistesc. Nelinistea sufleteasca e de la cel rau. Linistea si pacea sufletului sunt de la Dumnezeu. Cred ca ar trebui sa tindem spre Dumnezeu, presupunand ca suntem sau ne straduim sa fim crestini ortodocsi.

Am indraznit sa pomenesc despre Sfantul Nectarie, Mitropolit de Pentapolis, pentru ca, din ce am citit pe mai multe topicuri, am vazut ca se dezbate mult pe forum despre erezii, eretici si atitudinea fata de acestea/acestia. Si dumneavoastra ati vorbit despre un "ghimpe sectar". De aici vi se trage. Sfantul Nectarie, la ale carui moaste sunt siruri intregi de oameni care se inchina in ziua de 9 noiembrie, a fost si teolog; in cursul sau de "Teologie patristica" pe care l-a tinut la Seminarul Teologic Rizarios ne vorbeste si despre ce-a de-a doua porunca: <<Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.>> Matei 22,39, aplicata in dialogul cu ereticii.

N-am stiut ca pe forum se poate beneficia si de astfel de terapii de indreptare, smerire, cunoastere de sine etc.
Intrebare: V-ati tratat si dumneavoastra? L-ati tratat si pe domnul Ovidiu?

Omul smerit nu vede lipsa de smerenie a aproapelui sau. Daca vede lipsa smerenie a aproapelui, el insusi nu este smerit.

Daca pe forum exista aplaudaci... Parca n-ar fi vorba de credinta, crestinism, ortodoxie.

Cursul este de "Teologie pastorala", nu teologie patristica.

[Mihnea Dragomir]

Haios dialog. Ma amuza s-o vad pe conita miha anca, pe care o stiam ca pe o stalpa a ortodoxismului, prinsa la foc incrucisat cum ca s-a dat cu ereticii sectari dusmani de neam.

[Yasmina]

Am gasit o poza-model de tinuta a femeii crestine,pe un site de formatie ortodox,care m-a facut sa zambesc.
http://paisiee.blogspot.com/2012/07/...nesi-moda.html

În prealabil postat de Yasmina

Am gasit o poza-model de tinuta a femeii crestine,pe un site de formatie ortodox,care m-a facut sa zambesc.
http://paisiee.blogspot.com/2012/07/...nesi-moda.html

Da, Yasmina, cred ca imaginea respectiva te-a facut sa zambesti, caci ai privit cu ochi "europeni".
Am fost in pelerinaj prin Ucraina si am simtit ca ma intorc in timp cu 50 ani. Tinuta enoriaselor era in mare parte f simpla, neasortata, dar curata. Toate umbla, cel putin cand se duc biserica, in rochie sau fusta si bluza; nu am vazut femei in pantaloni. La fel si fetitele, care au si ele baticut pe cap. Mamele vin cu copiii lor si ii invata de mici sa se inchine, iar bancnota pe care o pun la cutia milei o dau copiilor, ca si ei sa invete sa faca milostenie. Atat Ucraina, cat si Rusia se prezinta lumii cu fata lor ortodoxa, plina de evlavie, recuperand anii pierduti in timpul comunismului totalitar, cand au suferit precum cainii de pe urma acestuia.
De aceea sa nu ne miram de vestimentatia femeii crestine, prezentata in articolul, al carui link l-ai postat tu. Fata de saracia trecuta si cea existenta, acea tinuta este f. moderna, chiar daca pe noi ne duce mintea la moda anilor '70-'80. Oricum e moderna, caci nu e tinuta traditionala a rusoaicelor si a ucrainiencelor.

Si ca o paralela, as vrea sa spun ca de Craciun am fost in Maramuras. Femeile acolo inca se mai imbraca in costumul national in zilele de sarbatoare. Si ce frumos le sade!

[patrunjeluldigital]

Fratilor,oameni buni,opriţiva ca ai luati pita de la gura lui osutafaraunu! Peste osutafaraunu de postari doar despre nenorocitu ala de sait adventist!nu se poate!! Ceo sa va faceti cadn or intra pe forum zecile de adventisti ce stau de ani de zile in hibernare ca securistii?! Suspendati forumu?

[Yasmina]

În prealabil postat de Miha-anca

Da, Yasmina, cred ca imaginea respectiva te-a facut sa zambesti, caci ai privit cu ochi "europeni".
Am fost in pelerinaj prin Ucraina si am simtit ca ma intorc in timp cu 50 ani. Tinuta enoriaselor era in mare parte f simpla, neasortata, dar curata. Toate umbla, cel putin cand se duc biserica, in rochie sau fusta si bluza; nu am vazut femei in pantaloni. La fel si fetitele, care au si ele baticut pe cap. Mamele vin cu copiii lor si ii invata de mici sa se inchine, iar bancnota pe care o pun la cutia milei o dau copiilor, ca si ei sa invete sa faca milostenie. Atat Ucraina, cat si Rusia se prezinta lumii cu fata lor ortodoxa, plina de evlavie, recuperand anii pierduti in timpul comunismului totalitar, cand au suferit precum cainii de pe urma acestuia.
De aceea sa nu ne miram de vestimentatia femeii crestine, prezentata in articolul, al carui link l-ai postat tu. Fata de saracia trecuta si cea existenta, acea tinuta este f. moderna, chiar daca pe noi ne duce mintea la moda anilor '70-'80. Oricum e moderna, caci nu e tinuta traditionala a rusoaicelor si a ucrainiencelor.

Si ca o paralela, as vrea sa spun ca de Craciun am fost in Maramuras. Femeile acolo inca se mai imbraca in costumul national in zilele de sarbatoare. Si ce frumos le sade!

M-a facut sa zambesc deoarece alte zeci de femei in pantaloni si o bluza mai larga,o depasesc in modestie si decenta pe acea femeie imbracata intr-o camasa mulata pe sani,un sarafan care-i marcheaza talia si care nu acopera partea superioara ci mai mult o accentueaza-dar ce bine ca are un batic pe cap!