Habemus papam!

În prealabil postat de catalin2

Eu vad doar: oameni buni, saritori, credinciosi, pamantul plin de urme ale sfintilor si credintei oamenilor, bunatate, iubire de patrie si mai ales dreapta credinta.
Exista si lucruri negative (mai ales la rromi sau la familiile sarace si fara educatie si la familiile foarte bogate), dar acestea nu reusesc nici macar partial sa le umbreasca pe cele bune.

Spuneti dvs.:<<Exista si lucruri negative (mai ales la rromi sau la familiile sarace si fara educatie si la familiile foarte bogate), dar acestea nu reusesc nici macar partial sa le umbreasca pe cele bune.>>


E incorect/ilegal si mai ales NECRESTINESTE sa spuneti ca „cele rele” se datoreaza mai ales cetatenilor români de etnie rroma.

O sa fiti acuzat de xenofobie, sovinism, discriminare. Si pe buna dreptate.


Daca raul este mai ales in familiile sarace si fara educatie!!! Ce fel de societate/tara cu peste 80% crestini ortodocsi suntem? Cum se manifesta crestinismul din noi? Sau e doar de parada sau motiv de mandrie pe forumuri?

Asta intrebam: cat de crestini sunt crestinii din România?

Probabil ca abandonul de copii provine mai ales din familiile sarace.
Persoanele mai instarite sau cele bogate nu se ostenesc sa nasca copii; folosesc contraceptive sau avorteaza. Tot crestineste, nu?

[AlinB]

În prealabil postat de Nastya

Daca raul este mai ales in familiile sarace si fara educatie!!! Ce fel de societate/tara cu peste 80% crestini ortodocsi suntem? Cum se manifesta crestinismul din noi? Sau e doar de parada sau motiv de mandrie pe forumuri?

Asta intrebam: cat de crestini sunt crestinii din România?

Depinde de perspectiva: exista un crestinim ortodox nominal, formal, oameni care in general n-ar nega botezul ortodox dar nici nu ar fi dispusi sa-i urmeze consecintele pana in panzele albe.

De procentul asta se face caz atunci cand de ex. se face opozitie impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale, sau scoaterii icoanelor din scoli sau alte dispute vizavi de Statul laic.
Si intr-adevar, acesti oameni ar sustine aceste cauze.

Si mai sunt si crestinii practicanti, probabil in jur de 4-5% din cei nominali, care nici ei nu sunt lipsiti de pacate ca deh, asta e natura omului.

Lamurita acum?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Nastya

Si tot citind ce s-a scris pe acest topic, cu dusmanie, vrajmasie, tendentios si cu ceva adevar si de ce nu, putina intelegere crestina, m-am gandit cum ati aplica dvs. cele spuse/ scrise de Sfantul Ioan Gura de Aur?
[Nu mă intreb si pe mine deocamdata pentru ca inca nu ma simt capabila sa spun, clar si din adâncul fiintei mele(sau sufletului meu), DA, asa cred si eu cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.]

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?


Sunt foarte frumoase vorbele Sfantului Ioan Gura de Aur! Dar in viata noastra, a crestinilor(ortodocsi) au ele vreun efect? Ne schimba in bine? Le indeplinim?

Nu e un test; si cu siguranta n-as avea indrazneala sa va rog sa raspundeti pe un forum, fie el si crestin-ortodox, la asemenea intrebari profund intime; care tin de sufletul nostru crestin(ortodox, catolic etc.)

Dar fiind in Postul Mare, poate reusim in dialogul nostru cu Dumnezeu sa-I spunem/sa ne spunem, sa ne intrebam/sa-L intrebam:

Doamne, cum se poate sa fiu asa cum vrei Tu?

Vezi tu eu inteleg asa: in primul rand si cel mai de capatai lucru este sa nu isi lepede credinta ortodoxa pentru nici o plata. Indiferent care ar fi ea. Apoi atat de mult sa iubeasca pe Hristos incat nici o alta iubire sa nu o intreaca. Dupa aceea, vine iubirea de seaman, cu toate ale sale. insa cand seamanul doreste sa fie el pus in locul lui Hristos, asta nu, ca nu vreau sa fiu idolatra.
deci iarta-ma seamanule al meu ca nu te pot iubi mai mult decat pe Hristos.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

deci iarta-ma seamanule al meu ca nu te pot iubi mai mult decat pe Hristos.

Nu ne-a cerut nimeni din Biserică să iubim vreo făptură mai mult decât pe Dumnezeu.

Dar cât de puţin îl poţi iubi pe aproapele? - îmi vine să întreb...
Nu te sperie gândul?

Mihaela, a iubi pe Hristos nu implică a iubi (jertfelnic) pe aproapele?
A iubi pe Hristos are drept manifestare a dispreţui pe aproapele, a-l respinge şi ocărî pentru credinţa lui (simţită şi practicată în felul lui)? A urî alteritatea, mai degrabă decât a trăi în pace sufletească împreună cu "alter"?
Nu putem iubi decât "clonele" simţirii şi gândirii noastre?

A iubi pe Hristos în felul din care iese că urăsc pe aproapele?... În acest caz mă iubesc pe mine ca şi construcţie psihologică narcisistă (am introiectat admiraţia altora şi acum mă sufoc în ea, devenită zid care mă împresoară), iubesc egoul meu, hristosul meu imaginar din puşcăria de sinapse unde îmi trăiesc fantasmele...
Ferească Sfântul de aşa "iubire" de Hristos!

Nu poate fi contradicţie între iubirea sănătoasă de Hristos şi iubirea de oameni. Ci numai continuitate.
Iar asta nu primim moca, ci descoperim, învăţăm, ni se descoperă. Cu vremea, cu încercările, cu harul Domnului...

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu ne-a cerut nimeni din Biserică să iubim vreo făptură mai mult decât pe Dumnezeu.

Dar cât de puţin îl poţi iubi pe aproapele? - îmi vine să te întreb...
Nu te sperie?

Mihaela, a iubi pe Hristos nu implică a iubi (jertfelnic) pe aproapele?
A iubi pe Hristos are drept manifestare a dispreţui pe aproapele, a-l respinge şi ocărî pentru credinţa lui (simţită şi practicată în felul lui)?
Ferească Sfântul de aşa "iubire" de Hristos!

Nu poate exista contradicţie între iubirea sănătoasă de Hristos şi iubirea de oameni. Ci numai continuitate.

tu ce zici? cum ne manifestam iubirea , noi pacatosii? adoptand pacatele altora?
de ce identificam pe pacatos cu pacatul? daca dispretuiesc pacatul, omul fiind pacatos nu va vedea stramb , cum ca dispretuiesc omul? insa oare asta e adevarat? adevarat ce graieste pacatosul?

vorbesti de dispret? poti sa privesti cati oameni pe aici m-au dispretuit pe mine in loc sa dispretuiasca pacatele mele? unul nu m-a dojenit cu dragoste daca am gresit ci cu acuze. ce spun sfintii nostri? dojana cu acuze se numeste osandire.

toti aici v-ati manifestat mandria in diferite grade. si din cauza ei ati osandit.

sigur ca exista continuitate. sigur. nici eu nu afirm altceva. ei bine iubirea aproapelui inseamna ai suporta si osandele ce vin de la el.

[dobrin7m]

pot sa mai spun ca nu urasc pe nimeni indiferent de jignirile aduse mie si nici nu am jignit pe nimeni asa cum altii o fac.
asadar nu mi-e frica de intrebare pentru ca desi voi ganditi cum ganditi eu stiu ce simt si mai stie si Dumnezeu asta . El imi stie inima mea.
v-as vrea pe toti mantuiti.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

1) tu ce zici? cum ne manifestam iubirea , noi pacatosii? adoptand pacatele altora?


2) vorbesti de dispret? poti sa privesti cati oameni pe aici m-au dispretuit pe mine in loc sa dispretuiasca pacatele mele? unul nu m-a dojenit cu dragoste daca am gresit ci cu acuze. ce spun sfintii nostri? dojana cu acuze se numeste osandire.

1) Nu, nu adoptăm păcatele - lucru dealtfel imposibil... Dar nici nu adoptăm ideile delirante pe motiv că X e mare şi tare. Ci mai cugetăm şi noi, mai ne vedem şi de liniştea noastră...
Ţie îţi aduce pace sufletească tâlcuirea părintelui în legătură cu Papa şi cu antihristul? Mie, nu! În plus, văd clar şi cu amărăciune, a nu ştiu câta mia oară, vechea nebunie indusă de duhul dezbinării. Câtă discordie seamănă oamenii care se cred aleşii lui Dumnezeu... Cât de naivi suntem când credem că un călugăr, oricât de înalt în ierarhie, nu poate fi de-a dreptul rătăcit şi înşelat... NU AM ÎNVĂŢAT NIMIC DIN ISTORIA BISERICII? Lumea asta are nevoie de respingeri şi huliri? Nu e de ajuns de fărîmiţată? Nu e destulă tensiune şi conflict?

2) Nu prea am văzut să te dispreţuiască prea mulţi. Asta cred că e doar interpretarea ta! Am văzut că unii nu sunt de acord cu unele dintre formulările tale, asta da, am văzut. Nici eu nu sunt mereu de acord, că eu sunt eu iar tu eşti tu.
Dar să te dispreţuiască, pe tine ca persoană, nu prea mi s-a părut că văd. De ce te amărăşti singură cu idei de persecuţie?... Uită-te mai atent: cine te dispreţuieşte?

"unul nu m-a dojenit cu dragoste dacă am greşit"....
Hai, soro, chiar nici unul? Niciodată?....:) Şi apoi, tu nu greşeşti niciodată....:)

Ce-ar fi să laşi ochelarii cu dezbinare pe masă şi să îi iei pe ceilalţi, care văd binele şi fraternitatea?
Te rog frumos, nu te mai perpeli atât.... Tu ai obiceiul să discuţi mereu foarte pătimaş. Te înţeleg, şi eu am aceeaşi tendinţă, însă putem să ne opintim contra ei, să o analizăm, să o înţelegem în resorturile ei ascunse şi să căutăm alternative mai favorabile ... vieţii (împreună, de voie, de nevoie) pe Terra...:)

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

1) Nu, nu adoptăm păcatele - lucru dealtfel imposibil... Dar nici nu adoptăm ideile delirante pe motiv că X e mare şi tare. Ci mai cugetăm şi noi, mai ne vedem şi de liniştea noastră...
Ţie îţi aduce pace sufletească tâlcuirea părintelui în legătură cu Papa şi cu antihristul? Mie, nu! În plus, văd clar şi cu amărăciune, a nu ştiu câta mia oară, vechea nebunie indusă de duhul dezbinării. Câtă discordie seamănă oamenii care se cred aleşii lui Dumnezeu... Cât de naivi suntem când credem că un călugăr, oricât de înalt în ierarhie, nu poate fi de-a dreptul rătăcit şi înşelat... NU AM ÎNVĂŢAT NIMIC DIN ISTORIA BISERICII? Lumea asta are nevoie de respingeri şi huliri? Nu e de ajuns de fărîmiţată? Nu e destulă tensiune şi conflict?

Imposibil zici....

Acum ceva timp eram in trenul ce leaga centrul Londrei de aeroport. La ora 3 noaptea. Foarte aglomerat. Trenul trece prin 6 zone ale Londrei, pana ajunge la aeroport. Ducea spre casa tineri dupa distractia nocturna. Vagoanele sunt despartite de o usa transparenta ce se deschide prin apasarea unui buton. Eu eram intr-un vagon langa acea usa. In celalalt vagon erau niste tineri adulti intre 20 si 30 ani, imbracati gen office. Erau de-a dreptul trantiti pe jos, cu camasile scoase din pantaloni si curelele desfacute, cravatele atarnau desantat de gatul catorva fete desculte si ele cu pantofii in poseta. Radeau isteric cuprinsi de o bucurie doar de ei stiuta si spuneau glume desantate. Unul, un blond inalt la vreo 25 ani era un fel de sef al glumelor. Privindu-i prin geam m-a cuprins o tristete grea. Am fost mahnita si suparata sa vad acesri tineri frumosi, educati, ajunsi in starea acea de euforie bahica cu iz de ierburi mai mult sau mai putin legale. Nu mi-am dat seama ca au vazut tristetea mea. Si astfel din minut in minut, baiatul blond deschidea usa si in cor strugau la mine: hy, how are you? enjoy. si radeau isteric. si tot asa tot drumul pana au coborat. Pareau sa imi spuna ceva de genul: bucura-te , uite si noi ne bucuram, nu mai fii trista, bucurat-te cu noi. Insa eu nu puteam/ Mai tare ma intristam si acea zi care a urmat, duminica fiind am fost cuprinsa de o tristete nemasurata. Iata bucuria oameneasca. Cine nu se bucura de ea par a fi nesimtitori.

Deci este imposibil zici, sa adoptam pacatele celorlalti. Dar.....
Undeva, candva acum recent, niste oameni, cica multi de tot, au inscaunat un om ca fiind infailibil si anume conducator al crestinatatii pe pamant. L-au pus in locul lui Hristos. Si se bucura. si plang de bucurie, si agita stegulete. Asa. Deci e bucuria lor. asa simt ei bucuria. Dar mai trist este ca noi ortodocsii, ne bucuram si noi de bucuria lor. Care va sa zica ne bucuram ca Hristos, aici pe pamant a fost inlocuit de un om decretat de oameni infailibil si conducator.
Si tot noi ortodocsii , daca vedem un alt frate ca nu se bucura ii strigam in fata: fatarnicuuule, nu te bucuri cu dusmanul. ok.
Invit pe dl centesimus quintus al nu stiu catelea sa povesteasca aici cum crede el ca lucreaza Duhul Sfant in biserica lui si cum se bucura de asta fratii sai impreuna cu el. Apoi va invit domnilor acestia care nu sunteti fatarnici sa va bucurati impreuna cu ei. Asta daca ii iubiti. Ca doar sunteti plini de iubire nefatarnica. Nu ca mine si alde altii care nu se pot bucura cand alti semeni ratacesc.

Despre Parintele caruia nici numele nu vrei sa il pronunti. Cand ti-am dat linkul sa citesti cum acest om infiinteaza orfelinate in Uganda si cum are pana acum 1000 de copiii sub aripa lui, salvandu-i de la moarte prin sacrificare de catre vrajitorii locali, nu te-ai bucurat. Ba l-ai facut un batran bolnav, si delirant.
Sa stii de la mine Cezar ca dezbinarile vin tocmai de la cei care isi uita credinta si fraternizand cu ratacitii, ratacesc. Sa stam noi uniti in biserica noastra pazind tot ceea ce sfintii ne-au predat. Dezbinarea voi o semanati ca ati ajuns sa va urati fratii ortodocsi pentru ca nu vor sa adopte idei eretice asa cum faceti voi. Si tocmai voi acuzati de neiubire. Voi astia plini de iubire. ce iubire? Daca bucuria catoliceasca este si pentru voi bucurie ok, dar atunci bucurati-va cu toti ceilalti, fie ei sectanti, musulmani, hindusi sau orice ar fi. daca nu puteti atunci dati-mi voie sa va spun ca voi sunteti fatarnicii cei adevarati ca va bucurati pe criterii lumesti dupa voi alese.
Duhul dezbinarii pe voi va stapaneste ca va uitati credinta inlocuind-o cu fraternitatea.

Eu cred ca noi ortodocsii ar trebui sa stam uniti in jurul lui Hristos, deocamdata aici pe pamant, pana om muri, si sa trasmitem celorlalti ca ii iubim, ii ajutam, le suntem aproape dar sa nu mai incerce sa sape Biserica noastra ca o fac degeaba. Chiar ii asteptam cu bucurie sa vina langa noi sa se bucure impreuna cu noi de Hristos, care este Calea, Adevarul si Viata.

În prealabil postat de dobrin7m

unul nu m-a dojenit cu dragoste daca am gresit ci cu acuze. ce spun sfintii nostri? Dojana cu acuze se numeste osandire.

Mihaela, chiar si osandirea aceasta poate fi o buna scoala, din care sa iesim mai pregatiti pentru a-i face fata lui Antihrist. Crezi ca el va fi mai milos si mai plin de dragoste? Nu, in nici un caz.
Ceea ce nu ne doboara, ne intareste.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Miha-anca

Mihaela, chiar si osandirea aceasta poate fi o buna scoala, din care sa iesim mai pregatiti pentru a-i face fata lui Antihrist. Crezi ca el va fi mai milos si mai plin de dragoste? Nu, in nici un caz.
Ceea ce nu ne doboara, ne intareste.

asa este. Numai asa putem sa ne cunoastem pe noi insine si propriile noastre neputinte. Si numai asa putem cunoaste semenii pentru a-i putea intelege, ierta si iubi.