Noi si tara noastra

[catalin2]

Un parinte spunea la predica, anul trecut, ca e bine ca a venit criza, pentru ca multi romani s-au dus in strainatate, au inceput sa prospere, sa isi faca vile si au inceput sa uite de Dumnezeu. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca nimic nu te ajuta mai mult la cresterea duhovniceasca decat necazul. Plida Mantuitorului cu bogatul, ca mai repede intra camila prin urechile acului decat sa se mantuiasca bogatul, se refera la acest lucru, nu la bogatie. E vorba de bogatul nemilostiv. Nu bogatia este un lucru rau, ci faptul ca pentru multi aduce mandrie, superioritate, increderea doar in fortele proprii si marginalizarea credintei (daca exista la acea persoana). Asta nu inseamna ca saracia ar fi o virtute. La fel si cazul inteligentei sau frumusetii, unii ajung sa creada ca sunt superiori, sa se mandreasca si sa-i desconsidere pe altii din aceasta cauza.
E si acesta un aspect de luat in seama.

[calinit]

Oameni fără sine, aceasta e POVESTEA!

Da,intradevar Catalin,buna observatie.La noi a fost un fel de ,,acumulare primitiva de capital",haotica,bezmetica chiar,cum spunea Guardian,nu a existat dupa caderea comunismului o educatie a acumularii echilibrate,rationale,repartizata cu cap,care nu dezechilibreze vietile oamenilor pt ca acumularile haotice creeaza inegalitati pe masura,asta pe langa faptul ca la noi notiunea de,,protectie sociala"este cel putin precara.Oricum tema de gandire ce ai spus,lipsa echilibrului,mai ales in domeniul social si financiar, naste monstrii dupa cum vedem toti.Trebuie sa plec dar sper sa se continue opiniile,pana acum fiecare a adus ceva interesant zic eu si per ansamblu exista un fir comun in toate propunerile,o sa spun mai multe in zilele urmatoare.Va multumesc si o seara placuta.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Nu bogatia este un lucru rau, ci faptul ca pentru multi aduce mandrie, superioritate, increderea doar in fortele proprii si marginalizarea credintei (daca exista la acea persoana).

Bogăția este un rău deoarece bogatul nu-și folosește resursele ajutîndu-i pe săraci, dînd dovadă de lipsă de dragoste. El se simte într-o oarecare siguranță avînd mai mult decît are nevoie, adună doar pentru el, pentru copiii, nepoții și strănepoții lui în loc să facă ceva pentru copiii orfani, pentru bătrîni și sărmani în general.

Iubirea de arginți în opinia unora dintre Sfinți e începutul tuturor relelor. Omul care dă de bani în general nu mai păstrează o serie de virtuți pe care le-a avut înainte, e un fapt dovedit. Plus că însăși grija profitului și a averii devine curînd o patimă grea care-l trage în jos pe cel bogat. Nu degeaba ne avertizează Hristos că ori Îi slujim Lui Dumnezeu, ori lui mamona, adică banului. Mare grijă.

Observ că e o înșelare a demonului banului care îi șoptește celui avut ce se pretinde creștin și ortodox să dea niște bănuți acolo săracilor sau pe la biserici și mănăstiri, iar omul face așa (eventual cu o oarecare părere de rău) și-și ia de grijă. Un leu donat cerșetorului de pe stradă nu se cheamă faptă bună dacă ai un salariu de mii de lei. Dumnezeu așteaptă mult mai mult de la noi și nu trebuie să așteptăm să ajungem bogați ca să facem ceva pentru El. Căci se pare că atunci e cam prea tîrziu...