Părintele Porfirie “cu o gașcă de hipioți”
Gheronda Porfirie a povestit cândva: „M-a vizitat, odată, un hipiot. Era îmbrăcat cu haine ciudate și foarte colorate, purta amulete și bijuterii, și a cerut să mă vadă. Maicile s-au neliniștit, au venit să mă întrebe iar eu am spus să intre. De cum s-a așezat înaintea mea, i-am văzut sufletul. Avea suflet bun, dar rănit și de aceea, răzvrătit”.
I-am vorbit cu dragoste iar acela s-a emoționat. „Gheronda”, îmi spune, „nimeni nu mi-a vorbit așa până acum”. I-am rostit numele și s-a mirat cum de l-am cunoscut. „Ei”, îi spun, „Dumnezeu a descoperit și numele tău și faptul că ai călătorit până în India unde ai cunoscut pe guruși și i-ai urmat”. A fost și mai uimit. I-am spus și alte lucruri despre el și a plecat mulțumit.
În săptămâna următoare, iată că vine, pe neașteptate, cu o gașcă de hipioți. Au intrat cu toții în chilie și s-au așezat în jurul meu. Era cu ei și o fată. Tare i-am simpatizat. Erau suflete bune, dar rănite. Nu le-am vorbit de Hristos, căci am văzut că nu erau pregătiți să asculte. Le-am vorbit pe limba lor, despre lucruri care îi interesau. Când am terminat și s-au ridicat să plece, mi-au spus: „Părinte, vrem o favoare: să ne permiți să îți sărutăm picioarele”. M-am rușinat, dar ce să fac, i-am lăsat. Mi-au dăruit, apoi, o pătură. Voi striga să o aducă, să o vezi. Este foarte frumoasă.
După o vreme m-a vizitat fata, hipioata, singură. Se numea Maria. Am văzut că Maria era mai înaintată duhovnicește decât prietenii ei și i-am vorbit mai întâi ei despre Hristos. A primit cuvintele mele. A mai venit și cu alte ocazii și a luat-o pe calea cea bună. A spus, desigur, Maria, prietenilor ei: „Măi, derbedeilor, n-aș fi crezut niciodată că am să-L cunosc pe Hristos, dintr-o gașcă de hipioți”. (sursa: blogul Sfantul Munte Athos)
|