|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Cineva definea timpul istoric drept vremea dintre chip si asemanare. Dar acest progres duhovnicesc - de la chip la asemanare - presupune sa oferim (sa jertfim), pe cat putem, timpul lumii acesteia lui Dumnezeu. Asadar, sa luam seama ca acest timp al lumii, sa treaca pentru noi cu folos. Ieri este deja istorie pentru noi. Astazi nu trebuie sa urmarim a fi mai destepti, mai bogati etc, ci mai sfinti. |
#12
|
|||
|
|||
Citat:
Vorbind despre rugaciune, pr.Sofronie spune la un moment dat: "Adevaratul Creator ni Se dezvaluie ca un Absolut Personal. Intreaga noastra viata crestina este intemeiata pe cunoasterea lui Dumnezeu, Cel dintai si Cel de pe urma, al carui nume este EU SUNT. Rugaciunea noastra trebuie sa fie intotdeauna personala, fata catre Fata. El ne-a creat pentru a fi uniti cu Fiinta Sa Dumnezeiasca, fara a distruge caracterul nostru personal. Aceasta forma de nemurire ne-a fost fagaduita de Hristos." |
#13
|
|||
|
|||
Timp si Liturghie
In Liturghie facem aceasta experienta a depasirii timpului.
Am depasit intre noi, credinciosii, spatiul interior. Fiindca un spatiu interior poate subzista chiar atunci cand suntem foarte aproape din punct de vedere exterior. In rugaciune depasim spatiul interior si timpul. Nu mai astept de la celalat sa rezoneze cu mine, sa se gandeasca la mine ... Pentru ca el raspunde deja iubirii mele fata de el; cand il iert, cand il imbratisez cu toata increderea, el imi raspunde. Cand Hristos vine la Liturghie, vine cu tot ceea ce a facut El. Poarta in El tot ceea ce a facut pentru noi. Devine cu Crucea Sa, cu Invierea Sa, contemporanul nostru. Si vine cu tot ceea ce ne va darui in vesnicie. Dar nu desfiinteaza temporalitatea noastra. O umple si ne ajuta sa traim in ea vesnicia. Contradictia intre timp si eternitate dispare. "Aducandu-ne aminte de tot ceea ce s-a facut pentru noi: de Cruce, de groapa, de Invierea cea de a treia zi, de Inaltarea la ceruri, de sederea de-a dreapta si de-a Doua iarasi Slavita Venire..." E prezent si in a Doua Sa Venire, prezenta viitorului. Hristos cunoaste viitorul Sau, a Doua Sa Venire. O anticipeaza. In ce ma priveste, nu pot sa fiu prezent cu viitorul meu, pentru ca nu-l cunosc inca. Sunt inca, poate, in situatia de a-mi alege calea. Dar ceea ce eu nu cunosc, Dumnezeu cunoaste. El stie care este viitorul meu si ce voi alege, pentru ca El transcede vesnic timpul pe care l-a creat. Fiind in hristos, am in El tot viitorul meu, daca Ii raman credincios. E un lucru de neinteles... Imi folosesc libertatea pentru a alege si fac aceasta in timp. Dar, din punct de vedere al lui Dumnezeu, totul e deja realizat. Ceea ce pentru mine este viitor, e deja vesnic sub privirea Creatorului spatiului si timpului - a Creatorului meu insumi si al libertatii mele. Dumnezeu stie cum anume imi voi exercita libertatea. "Doamne, Dumnezeul meu, curata-mi inima si mintea, caci m-am apropiat de taine mai presus de mine si sufletul meu se teme:fiindca sunt doar pulbere si cenusa". (pr.M.-A. Costa de Beauregard / pr. Staniloae Mica dogmatica vorbita Dialoguri la Cernica ed.Deisis, 2007) |
#14
|
||||
|
||||
Interesant ca Sfanta Liturghie incepe prin anticiparea Imapartiei cerurilor- de aceea paradoxal timpul in Sfanta Liturghie imbraca haina vesniciei- toate evenimentele la care noi participam in timpul Liturghiei nu inseamna comemorare ci reactualizare.
|
#15
|
||||
|
||||
Citat:
Participare la Jertfa lui Isus, care, ca preot, a mijlocit, mijlocește și va mijloci pentru noi până la sfârșitul tipului istoric, când misiunea Sa preoțească se va sfârși.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#16
|
|||
|
|||
Precum taina pocaintei e un dar al cerului,sub chip smerit,pt. mantuirea fiecarui suflet in parte,asa Sf.Liturghie,marea taina,ascunsa iarasi sub chip smerit,mantuieste lumea sau o fereste de urgiile lui Antihrist.Iata de ce toata lumea ar trebui sa vina la Sf.Liturghie,ca pt. dainuirea lumii e darul acesta pe pamant.Sfanta Liturghie mai tine lumea.Cand faradelegile oamenilor vor inclesta mintea si inima si-i vor salbatici asa de tare,incat vor zice ca nu le mai trebuie Dumnezeu si Biserica si preoti,incat va fi salbaticirea si nebunia urii peste tot pamantul,atunci vine sfarsitul.
|
#17
|
|||
|
|||
In Biserica invatam sa vedem in timp un aliat, iar nu un inamic necrutator al neamului omenesc. Curgerea timpului, mai precis sensul curgerii sale, imprima si vietii noastre un sens. Suntem permanent cu fata spre eshaton, spre sfarsitul istoriei, dar nu al timpului si al nostru.
E greu sa concepem vesnicia, timpul fara sfarsit, traind asa cum suntem obisnuiti in viata aceasta, cu ochii pe ceas si pe calendar. Biserica insa prin slujbele si randuielile ei, ne face partasi inca de acum, chiar daca nedeplin, vesniciei veacului viitor. O face spre a ne obisnui ca sa ne randuim viata, din ce in ce mai putin, in functie de "ieri" sau de "maine", si, din ce in ce mai mult, raportandu-ne la "acum", "pururea" si "in vecii vecilor". Ne deschidem acestei realitati gustand din "Izvorul cel fara de moarte", Hristos. |
#18
|
||||
|
||||
Sfânta Masă în flăcări
În secolul trecut , în Asia Mică, a trăit un preot sfânt, părintele Ioan. Era căsătorit, avea copii și era din Ghelverul Capadociei. În zilele de rând muncea pe câmp, în timp ce duminicile și sărbătorile slujea în biserică.
La Sfânta Liturghie aproape întotdeauna izbucnea în lacrimi și bocete. În timpul sfințirii Sfintelor Daruri, plânsetele lui erau auzite de toată lumea. Cântăreții cântau „Pe Tine Te lăudăm” cât de rar puteau însă el întârzia chiar și 15 minute, poate și mai mult. Astfel și ei repetau cântecul de 5-6 ori. Odată au spus epitropilor problema lor iar aceștia, la rândul lor, au spus-o părintelui. - Părinte Ioane, deseori întârzii în timpul Sfințirii Darurilor. Cântăreții și poporul așteaptă afară mult timp. Nu poți să spui rugăciunea mai repede, ca să nu se facă zarvă? - Cum o să se facă asta? - Este ușor. Atunci când ești în genunchi, să te ridici să sfințești Cinstitele Daruri, să spui rugăciunea și să termini. - Rugăciunea o știu, dar nu pot. - De ce nu poți, părinte? Iertați-ne, dar nu este greu. - Aceasta nu depinde de mine, a răspuns părintele Ioan. Când încep să citesc rugăciunea, Sfânta Masă este înconjurată de un foc dumnezeiesc care ajunge la înălțimea de 2-3 metri. Așa că nu pot să mă apropii și să tai Sfintele Daruri. Mă cuprinde frica și groaza. Nu știu ce să fac. Cad atunci la pământ, plâng și implor pe Domnul să înlăture focul, ca să continui. După aceea ridic ochii. Dacă flăcările au dispărut, mă ridic și continui, dacă nu, atunci continui implorarea cu lacrimi și bocete până se stinge focul. Câteodată flăcările se dau în dreapta și în stânga și atunci pot să continui. Ascultând creștinii acestea nu l-au mai deranjat niciodată. Era și foarte evlavios și deosebit de atent când slujea. De aceea în parohia lui veneau la biserică mulți credincioși din alte sate, care mergeau pe jos ore întregi ca să ajungă. Câteodată veneau la Liturghie o mie de credincioși, poate și mai mulți. Și toți aceștia plângeau și ei. La sfârșitul Liturghiei, podeaua bisericii era așa udată de lacrimi, încât ziceau că a turnat cineva apă. (Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumenița, 2000, pp. 70-71) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
focul sacru? | Stanca | Alte Religii | 59 | 16.12.2012 00:29:10 |
In timpul slujbei | iusko18 | Intamplari adevarate | 22 | 03.05.2011 08:55:12 |
Vindecarea miraculoasa: sacru si profan | ioannna1234 | Intrebari utilizatori | 0 | 30.01.2011 18:01:26 |
Zboara timpul... | MARIUS_DANIEL | Generalitati | 40 | 26.06.2010 15:59:44 |
TIMPUL ? | allen_sky | Generalitati | 45 | 13.09.2007 19:51:02 |
|