Oare sunt prea batrana pentru manastire?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de ciresica

va rog sa blocati toate subiectele deschise de mine.
Va multumesc!

Care este motivul supararii ?

[ciresica]

Asa, m-am suparat pe mine. Mi-am revazut toate mesajele si am ramas uimita de ce am putut sa scriu. In plus, aici este un mediu virtual in care, intr-adevar, am primit sfaturi bune, dar eu am nevoie de un duhovnic bun, ori ultimul pe care l-am gasit m-a cam socat. Cand ma spovedeste sta in picioare, iar eu in genunchi. Nu mai suport aceasta situatie. In plus, alti duhovnici sunt foarte ocupati, nu ma baga in seama. O data, dupa ce avusesem o perioada de probleme mari m-am dus la duhovnicul meu de atunci, voind sa ii povestesc cate ceva. M-a intrebat rastit: tu ce mai vrei? L-am lasat.

[CristianR]

De regulă la spovedanie stăm în genunchi; se presupune că ne pocăim și că ne smerim, totodată. Preotul, însă, nu e pe aceeași poziție cu noi, el fiind cel care ne ascultă și ne dă dezlegarea. Stă și el în genunchi atunci când se spovedește, la rândul lui.

[ciresica]

Nu ma deranjeaza ca stau eu in genunchi, ci ca sta el in picioare. SI este si inalt: imi sucesc gatul vorbind cu el.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de ciresica

Nu ma deranjeaza ca stau eu in genunchi, ci ca sta el in picioare. SI este si inalt: imi sucesc gatul vorbind cu el.

dar la manastire ai incercat sa gasesti duhovnic ?

[CristianR]

În prealabil postat de ciresica

Nu ma deranjeaza ca stau eu in genunchi, ci ca sta el in picioare. SI este si inalt: imi sucesc gatul vorbind cu el.

Gândindu-mă mai bine, îți dau dreptate. De regulă, chiar dacă stă în picioare când spune rugăciunile, preotul se așază pe scaun când ascultă mărturisirea, sau cel puțin se apleacă pentru ca cel care se spovedește să poată vorbi în șoaptă.

[ciresica]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

dar la manastire ai incercat sa gasesti duhovnic ?

Pai acolo m-am dus.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de ciresica

Pai acolo m-am dus.

Pai probabil duhovnicul respectiv in ziua aceea nu era in apele sale si de aceea te-a repezit(dar nu trebuie sa te superi).Poti incerca si in alta zi.

Cauta duhovnici cat mai incercati duhovniceste si roaga-te si tu ca prin ei Dumnezeu sa-ti arate calea ta de mantuire. Roaga-te intens, eventual tine si post 40 de zile, ca Dumnezeu sa te povatuiasca. Accepta voia Sa. Du-te si fa ascultare la o manastire, inainte de a intra acolo definitiv. Incearca sa cunosti putin atmosfera de acolo.

Ai un suflet si e foarte important sa-l incredintezi unui duhovnic incercat dintr-o manastire inca inainte de a intra in viata monahala. El iti va spune daca ai putea sa te mantuiesti in manastire sau iti este mai de folos sa te nevoiesti in ritmul tau. la o anumita varsta, ne putem obisnui mai greu cu ascultarea. Ascultarea e de baza in viata monahala. Totusi, exista o primejdie in ascultare, in conditiile in care in manastire apar ispite. Caleste-te, ia decizia si asumati-o. Vrei sa vietuiesti ingereste, e un lucru minunat si sa nu te miri ca ai ispite. Citeste Acatistul Mantuitorului.

Ai nevoie sa asculti cu adevarat de Dumnezeu, nu de om. Ascultarea de o stareta este doar abecedarul. Ascultarea de om dureaza cateva ore pe zi, dar ascultarea de Dumnezeu 24 de ore din 24. Daca vrei sa faci ascultare de Dumnezeu, poti sa faci ascultare oriunde, respectand poruncile evanghelice.

Citeste mai multe despre viata monahala. Pregateste-te sa te aduci jertfa pe tine insati. Fa in lume ceea ce ai face la manastire. Uite un program duhovnicesc. Daca te spovedesti curat si respecti cat poti din acest program, te obisnuiesti cu nevointa:

Programul de rugăciune

,,Programul de rugăciune propus de Părintele Gabriel era unul monahicesc, din care fiecare făcea cât putea. Unora Părintele le recomanda să spună anumite acatiste, altora le dădea binecuvântare să spună Rugăciunea lui Iisus sau să citească Psaltirea lui David. Pe toţi îi îndemna să citească Psaltirea Maicii Domnului. Celor neştiutori de carte şi celor aflaţi în călătorie, le recomanda să spună de câte 33 de ori rugăciunea Tatăl nostru, dimineaţa, seara şi la miezul nopţii.

Dimineaţa:
Rugăciunile dimineţii
Ceasurile 1, 3 şi 6
Acatistul zilei

• Luni: Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
• Marţi: Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
• Miercuri: Acatistul Sfântului Prooroc Ilie
• Joi: Acatistul Sfântului Nicolae
• Vineri: Acatistul Sfintei Cruci
• Sâmbătă: Acatistul Morţilor şi Acatistul Tuturor Sfinţilor
• Duminică: Acatistul Învierii, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfintei Treimi

Acatistul personal se citeşte zilnic. Dacă purtăm numele unui sfânt, atunci se citeşte acatistul respectiv. Dacă nu purtăm numele unui sfânt, se citeşte acatistul recomandat de către duhovnic sau un acatist al unui sfânt la care avem evlavie.

Seara:

• Ceasul 9
• Vecernia
• Pavecerniţa mare
• Rugăciunile de seară
• Citirea din Proloage zilnic

Miezul nopţii:

• Miezonoptica zilelor de rând
• Utrenia

În posturi, se citesc în plus, în fiecare zi, următoarele acatiste:

• Postul Mare: Acatistul Sfintelor Patimi
• Postul Sfinţilor Apostoli: Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
• Postul Adormirii Maicii Domnului: Acatistul Adormirii Maicii Domnului
• Postul Crăciunului: Acatistul Naşterii Domnului

În toate Posturile se citesc mijloceasurile 1, 3, 6 şi 9 din Ceaslov
L., Bucureşti"
Sursa: http://www.parintelenicugabriel.ro/marturii.php

[Iliana]

În prealabil postat de ciresica

Asa, m-am suparat pe mine. Mi-am revazut toate mesajele si am ramas uimita de ce am putut sa scriu. In plus, aici este un mediu virtual in care, intr-adevar, am primit sfaturi bune, dar eu am nevoie de un duhovnic bun, ori ultimul pe care l-am gasit m-a cam socat. Cand ma spovedeste sta in picioare, iar eu in genunchi. Nu mai suport aceasta situatie. In plus, alti duhovnici sunt foarte ocupati, nu ma baga in seama. O data, dupa ce avusesem o perioada de probleme mari m-am dus la duhovnicul meu de atunci, voind sa ii povestesc cate ceva. M-a intrebat rastit: tu ce mai vrei? L-am lasat.

Uneori oamenii, si in special femeile, confunda duhovnicul sau pur si simplu preotul la care merg sa se spovedeasca cu un psiholog sau cu un prieten/partener de discutii la care merg sa-i povesteasca toate cate li se intampla, toate "nedreptatile" pe care i le fac ceilalti, problemele cu sotul/sotia, iubitul/iubita etc...
Poate de aia uneori preotii nu au timp sau rabdare sa asculte toate astea! Spovedania e altceva, trebuie sa invatam sa ne spovedim cu adevarat ca sa nu irosim timpul preotului. Nu zic ca e cazul tau pentru ca nu stiu daca faci parte din categoria asta, dar ar putea fi motivul pentru care te-a repezit. Uneori mai avem nevoie si de dusuri reci nu numai de vorbe calde...
E doar o parere, scuze daca am suparat pe cineva!
Doamne ajuta!