![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Vorbim despre formarea rocilor de pe Pamant si masurarea vechimii acestora; inteleg ca este o problema cu datele initiale; ok, poate o sa revenim. Totusi, in legatura strict cu aceste roci adresez urmatoarea intrebare: conform paradigmei creationiste, atunci cand s-au format rocile de pe Pamant, erau valabile legile naturii existente in prezent sau erau altele?
|
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Si oamenii traiau mult mai mult inainte de potop si nu mancau carne ... In concluzie, legile naturii din prezent erau cu totul altele inainte de potop, deci nu putem vorbi despre uniformism. Last edited by AlbertX; 27.10.2014 at 12:50:47. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Presupuneri in datarea radiometrica:
1. Sistemul trebuie să fi fost un sistem închis. Adică, nu există posibilitatea ca el să fi fost modificat de factori externi procesului de datare; nimic din lăuntrul sistemului nu a putut fi îndepărtat și nimic din afara lui nu a putut fi adăugat lui. 2. Sistemul trebuie să nu fi conținut inițial nici o cantitate din componenta-fiica. Dacă o cantitate din componenta; fiică a existat inițial, acea cantitate trebuie scăzută dacă vrem să obținem un calcul corect. 3. Viteza de desfășurare a procesului trebuie să fi fost tot timpul aceeași. Tot astfel, dacă viteza procesului s-a schimbat vreodată de la data stabilirii procesului pînă astăzi, atunci schimbarea trebuie cunoscută și calculul corectat, dacă vrem ca vîrsta calculată să aibă vreo semnificație. Care este realitatea: 1. în natură nu există sistem inchis. Conceptul de sistem închis este un concept ideal, convenabil pentru analiză, dar inexistent în lumea reală. Ideea unui sistem care să rămînă închis milioane de ani devine o absurditate. 2. Este imposibil să cunoaștem componentele inițiale ale unui sistem format în timpurile preistorice. Evident, nimeni n-a fost prezent cînd un astfel de sistem a fost format inițial. De vreme ce creația este cel puțin o posibilitate viabilă, este clar că există posibilitatea ca o cantitate din componenta âfiică" să fi fost creată inițial alături de componenta âpărinte". Chiar și fără această posibilitate, există numeroase alte moduri în care produsele-fiice au putut fi încorporate în sistem cînd acesta s-a format inițial. 3. Nici o viteză de procese nu este neschimbabilă. Fiecare proces din natură operează într-un ritm care este influențat de un număr de factori diferiți. Dacă oricare dintre acești factori se schimbă, se schimbă și viteza procesului. Vitezele sînt în cel mai bun caz numai medii statistice nu constante determinante. Sursa e aceeasi lucrare: http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/...y_M_Morris.pdf |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Exemplificare la metoda datarii cu uraniu.
(c) Produsele fiică au fost probabil prezente de la început. Nu există posibilitatea de a fi siguri că produsele radioactive, fiică ale descompunerii uraniului și toriului nu au fost prezente în minereurile acestea încă de la formarea lor. Posibilitatea aceasta se manifestă cel rrai evident în cazul rocilor vulcanice moderne. Astfel de roci, formate prin scurgerea de lavă din interiorul mantiei pămîntului, conțin în mod obișnuit minereuri de uraniu și s-a descorerit că de cele mai multe ori acestea au atît plumb radioactiv cît și plumb obișnuit în ele, atunci cînd se răcește lava și substanțele minerale se cristalizează. Sidney P. Clementson, un inginer britanic, a făcut recent un studiu detaliat al unor astfel de roci vulcanice moderne și al âvîrstelor" lor de uraniu, așa cum sînt ele publicate de revistele de geofizică sovietice și în alte scrieri, și a arătat că în toate aceste cazuri vîrstele obținute prin datarea cu uraniu-plumb erau cu mult mai mari decît adevărata vîrstă a rocilor. Cele mai multe dădeau vîrste de peste un miliard de ani, cu toate că se știa că rocile de lavă s-au format în timpurile moderne. Aceasta este o dovadă clară și neechivocă, așa cum spune Clementson, că: âVîrstele calculate nu dau absolut nici o indicație cu privire la vârsta rocilor gazdă." Iarăși, desigur, modelul evoluționist poate fi salvat prin presupunere secundară, anume, că uraniul și izotopii de plumb însoțitori au fost împreună în mantia din care a curs lava, că au stat împreună în timpul curgerii și după ce lava s-a răcit. Dacă această presupunere secundară este corectă, atunci raportul uraniu-plumb reprezintă o funcție a procesului de formare a mantiei de la început (o problemă total diferită), și nu a duratei descompunerii radioactive după ce s-a format roca. |
|