Datarea Radiometrica – Ipoteze

[t4ilgunn3r]

În prealabil postat de bin000

Toate masuratorile sunt interpretabile, pentru ca cercetatorul NU STIE datele iniţiale. Ce face cercetatorul daca nu stie datele iniţiale? Nu, nu se descurajeaza ci LE PRESUPUNE ca sa aiba ce sa bage in formula de calcul.

Vorbim despre formarea rocilor de pe Pamant si masurarea vechimii acestora; inteleg ca este o problema cu datele initiale; ok, poate o sa revenim. Totusi, in legatura strict cu aceste roci adresez urmatoarea intrebare: conform paradigmei creationiste, atunci cand s-au format rocile de pe Pamant, erau valabile legile naturii existente in prezent sau erau altele?

[AlbertX]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Totusi, in legatura strict cu aceste roci adresez urmatoarea intrebare: conform paradigmei creationiste, atunci cand s-au format rocile de pe Pamant, erau valabile legile naturii existente in prezent sau erau altele?

Legile naturii pana la potop erau diferite de cele de dupa potop. Pana la potop se spune ca era un singur anotimp pe Pamant si ca nu plouase niciodata. Sa nu uitam ca Dumnezeu a recreat totul dupa potop iar prima data cand a aparut curcubeul dupa potop a fost.
Si oamenii traiau mult mai mult inainte de potop si nu mancau carne ...

In concluzie, legile naturii din prezent erau cu totul altele inainte de potop, deci nu putem vorbi despre uniformism.

[catalin2]

Presupuneri in datarea radiometrica:
1. Sistemul trebuie să fi fost un sistem închis. Adică, nu există posibilitatea ca el să fi fost modificat de factori externi procesului de datare; nimic din lăuntrul sistemului nu a putut fi îndepărtat şi nimic din afara lui nu a putut fi adăugat lui.
2. Sistemul trebuie să nu fi conţinut iniţial nici o cantitate din componenta-fiica.
Dacă o cantitate din componenta; fiică a existat iniţial, acea cantitate trebuie scăzută dacă vrem să obţinem un calcul corect.
3. Viteza de desfăşurare a procesului trebuie să fi fost tot timpul aceeaşi.
Tot astfel, dacă viteza procesului s-a schimbat vreodată de la data stabilirii procesului pînă astăzi, atunci schimbarea trebuie cunoscută şi calculul corectat, dacă vrem ca vîrsta calculată să aibă vreo semnificaţie.

Care este realitatea:
1. în natură nu există sistem inchis. Conceptul de sistem închis este un concept ideal, convenabil pentru analiză, dar inexistent în lumea reală. Ideea unui sistem care să rămînă închis milioane de ani devine o absurditate.
2. Este imposibil să cunoaştem componentele iniţiale ale unui sistem format în timpurile preistorice. Evident, nimeni n-a fost prezent cînd un astfel de sistem a fost format iniţial. De vreme ce creaţia este cel puţin o posibilitate viabilă, este clar că există posibilitatea ca o cantitate din componenta „fiică" să fi fost creată iniţial alături de componenta „părinte". Chiar şi fără această posibilitate, există numeroase alte moduri în care produsele-fiice au putut fi încorporate în sistem cînd acesta s-a format iniţial.
3. Nici o viteză de procese nu este neschimbabilă.
Fiecare proces din natură operează într-un ritm care este influenţat de un număr de factori diferiţi. Dacă oricare dintre aceşti factori se schimbă, se schimbă şi viteza procesului. Vitezele sînt în cel mai bun caz numai medii statistice nu constante determinante.

Sursa e aceeasi lucrare: http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/...y_M_Morris.pdf

[catalin2]

Exemplificare la metoda datarii cu uraniu.

(c) Produsele fiică au fost probabil prezente de la început.
Nu există posibilitatea de a fi siguri că produsele radioactive, fiică ale descompunerii uraniului şi toriului nu au fost prezente în minereurile acestea încă de la formarea lor. Posibilitatea aceasta se manifestă cel rrai evident în cazul rocilor vulcanice moderne. Astfel de roci, formate prin scurgerea de lavă din interiorul mantiei pămîntului, conţin în mod obişnuit minereuri de uraniu şi s-a descorerit că de cele mai multe ori acestea au atît plumb radioactiv cît şi plumb obişnuit în ele, atunci cînd se răceşte lava şi substanţele minerale se cristalizează.
Sidney P. Clementson, un inginer britanic, a făcut recent un studiu detaliat al unor astfel de roci vulcanice moderne şi al „vîrstelor" lor de uraniu, aşa cum sînt ele publicate de revistele de geofizică sovietice şi în alte scrieri, şi a arătat că în toate aceste cazuri vîrstele obţinute prin datarea cu uraniu-plumb erau cu mult mai mari decît adevărata vîrstă a rocilor. Cele mai multe dădeau vîrste de peste un miliard de ani, cu toate că se ştia că rocile de lavă s-au format în timpurile moderne. Aceasta este o dovadă clară şi neechivocă, aşa cum spune Clementson, că:
„Vîrstele calculate nu dau absolut nici o indicaţie cu privire la vârsta rocilor gazdă."
Iarăşi, desigur, modelul evoluţionist poate fi salvat prin presupunere secundară, anume, că uraniul şi izotopii de plumb însoţitori au fost împreună în mantia din care a curs lava, că au stat împreună în timpul curgerii şi după ce lava s-a răcit. Dacă această presupunere secundară este corectă, atunci raportul uraniu-plumb reprezintă o funcţie a procesului de formare a mantiei de la început (o problemă total diferită), şi nu a duratei descompunerii radioactive după ce s-a format roca.